Mesagerul.ro

Despre statul "puternic" și statul "slab" în perioada post-pandemie

 Despre statul puternic și statul slab în perioada post-pandemie

Este deja clar pentru toată lumea că situația de urgență generată de răspândirea alarmantă a virusului SARS-COV-19 ar putea conduce, ulterior, la producerea unor schimbări, unele din ele destul de ample. O temere des întâlnită este că principalele instituții ale statului (guvern, administrația centrală și locală etc.), implicate activ în gestionarea situației de criză, ar putea continua să acționeze la fel și după ce această situație a fost depășită. Aceasta ar însemna că, atribuțiile sporite acordate prin lege, menite a asigura un nivel de eficiență crescut în situația de urgență, ar putea fi păstrate și după ce aceasta s-a încheiat. În astfel de condiții, deficitul de democrație, și așa destul de ridicat, ar putea să devină și mai pregnant. Astfel, de la efortul depus până acum de respectare a procedurilor, respectiv de conformare la o legislație oricum stufoasă, rigidă sau excesiv de detaliată, s-ar putea ajunge rapid, în perioada post-pandemie, la perpetuarea unui mod de a acționa discreționar, dar eficient, evitând sau pur și simplu ignorând procedurile până ieri obligatorii. Temerile amintite se bazează pe presupunerea că într-un astfel de viitor post-pandemic alegerea guvernării ar putea fi, de fapt, între a continua efortul de respectare a unor proceduri prea stufoase, dar cu riscul de a scădea din eficiență, respectiv a elimina sau reface aceste proceduri, astfel încât eficiența acțiunilor să fie sporită, în ciuda unei creșteri inevitabile a deficitului de democrație. Înainte de a vedea cât de consistentă este perspectiva acestei alegeri, se cuvine a detalia ceea ce se înțelege în acest text prin eficiență și proceduri. În primul rând, dincolo de definițiile de manual care asociază acest termen cu o valoare pozitivă a raportului între un efort depus și câștigurile obținute, eficiența, în termenii managementului public sau nu, este cu atât mai mare, cu cât ”distanța” între deciziile și rezultatele obținute este mai mică. Cu alte cuvinte, cu cât o anumită măsură este luată mai repede, cu un efort (resurse) mai mic, respectiv conduce mai bine la obținerea unor rezultate pozitive, cu atât acea măsură este considerată mai eficientă. Din această cauză, discursul despre eficiență va fi mereu preferat în orice tip de administrație, cu atât mai mult atunci când este vorba de politici publice sau, mai grav, ca în cazul de față, de o situație de urgență. Invocat neobosit de cetățeni în situații de normalitate, preferat de politicieni în majoritatea discursurilor electorale de la noi, sensul acestui termen pare să fie abandonat după confruntarea cu experiența concretă a exercitării puterii, respectiv a managementului administrației publice. Dovezile sunt nenumărate: imposibilitatea de a concedia funcționari publici ineficienți, eșecul de a atinge obiective cum ar fi finalizarea unor autostrăzi, rezolvarea problemei traficului, reducerea birocrației, reforma sistemului de sănătate etc. Pe de altă parte, prin proceduri, cel puțin la nivelul administrației publice, putem înțelege orice tipuri sau consecințe ale unor reguli, legi, hotărâri sau directive a căror aplicare reprezintă o modalitate de standardizare a acțiunii, și a căror respectare este obligatorie. Procedurile sunt rigide, dar au avantajul, printre altele, că permit o evaluare obiectivă, ulterior implementării unei acțiuni. Acest avantaj ar putea fi esențial mai ales în cazul unor acțiuni publice. În categoria procedurilor, ușor de asociat cu exemplele amintite mai sus, intră, de exemplu, cele care se referă la angajarea personalului, realizarea achizițiilor publice, modalitatea de sancționare a personalului, modul de realizare a bugetului, precum și alte multe aspecte legate de organizarea și managementul atingerii obiectivelor concrete ale unei instituții publice guvernamentale. În această categorie intră și procedurile privind consultarea publică, proprii unei guvernări democratice. Din punct de vedere managerial, toate aceste proceduri ar putea fi considerate piedici într-un efort de eficientizare a administrației publice. De exemplu, respectarea principiului democratic al separării politicului de administrație ar putea face ca disponibilizarea funcționarilor publici să fie foarte dificilă, chiar și atunci când există motive clare de incompetență. Aceeași situație poate fi întâlnită și în cazul achizițiilor publice, mai ales atunci când acestea fac parte dintr-o ser..

copyright © 2024 mesagerul.ro