Pandemia nu înseamnă doar izolare și distanțare socială. Înseamnă și resposabilitate, grija față de semenii noștri care au nevoie de noi, înseamnă răbdare, tărie de caracter. Apropierea de data de 15 mai, ziua în care se mai relaxează puțin măsurile luate pentru prevenirea coronavirusului, îi determină pe mulți să lase garda jos, să aibă impresia că totul s-a terminat. Nu, din păcate lupta împotriva COVID-19 este un maraton, nu un sprint. Vlad Mixich, expert în politici de sănătate, ne explică cum stă treaba cu acest virus pandemic și ce o să urmeze. Vlad, pare ca ne-am pierdut răbdarea și vrem să ieșim cât mai repede din case. Vremea e frumoasă, străzile s-au umplut de oameni, traficul în marile orașe revine ușor la normal. Ce facem? Vlad Mixich: Desigur că ne-am pierdut răbdarea, niciunul dintre noi nu a mai fost în situația de a ne petrece primăvara sau sărbătorile de Paște în acest fel, departe de prieteni sau de părinți. Să nu uităm cât de veche e constatarea că noi oamenii suntem niște animale sociale și, până la urmă, această absență a fost cel mai greu de suportat. Dar în același timp e cea mai mare criză de sănătate publică prin care trece țara și continentul nostru în ultimii 30 de ani. Ce urmează odată cu încheierea stării de urgență? Cred că trebuie să interiorizăm cât mai bine ideea că, până ce această pandemie se va sfârși, va trebui să ne schimbăm consistent și atent comportamentul: igiena mâinilor, evitarea aglomerărilor publice, rărirea pe cât posibil a întâlnirilor sociale și păstrarea unei distanțe fizice de cel puțin trei pași rămân metode de precauție recomandate și foarte bune. Știu că e greu să ne schimbăm comportamentul dar, din păcate, coronavirusul nu dispare pe 15 mai prin decret guvernamental, oricât de mult ne-am dori asta. Pare că România a gestionat destul de bine această criză. Mai bine cel puțin decât așteptările sau în raport cu alte țări mai dezvoltate. Unde ne vezi în raport cu restul țărilor confruntate cu această pandemie? Nu doar România, dar mai multe țări din estul Europei au reușit să aibă o rată a deceselor COVID-19 mult mai mică decât țările din vestul Europei. Nu există încă o explicație științifică clară pentru asta. Factual, majoritatea țărilor est-europene au impus măsurile de distanțare mai repede decât cele din vest, poate și pentru că suntem mai conștienți de limite sistemului nostru medical. Este foarte posibil ca introducerea rapidă a acestor restricții să fi ajutat. Însă cum ziceam: suntem doar la jumătatea meciului cu coronavirusul. Deocamdată pare că am ajuns la pauză cu un rezultat bun, dar meciul nu s-a terminat. Sper din tot sufletul să nu fim loviți de un al doilea val epidemic. Cum se va manifesta virusul în perioada de vară, când temperaturile vor fi mai mari? Există o evoluție diferita față de cea din aceste luni de primavară? Certitudini științifice încă nu avem ca răspuns la această întrebare. Există o serie de boli virale care variază cu anotimpurile și destule virusuri cu o structură similară coronavirusului care sunt sensibile la temperatură. Dar din datele existente în prezent nu putem spune că acest virus va fi oprit de o vară călduroasă. Vom afla însă cât de curând. Ce trebuie să facem noi, individual, ca să ne protejăm pe noi și pe cei din jurul nostru dupa ce restricțiile se vor ridica și ne vom relua mare parte din activitățile obișnuite? E important în primul rând să-i protejăm pe cei mai vulnerabili: persoanele peste 65 de ani sau cele cu boli asociate. Am până acum câțiva prieteni diagnosticați cu COVID-19, toți sunt medici. Cei sănătoși și sub 40 de ani au trecut relativ ușor prin boală, dar cei mai în vârstă, unul și cu un diabet asociat, au depășit mult mai greu boala. E un virus parșiv care lovește dur în special în cei vulnerabili și pentru mine aceasta va fi prioritatea: să încerc să-i protejez. Deși va fi greu, voi încerca să-mi schimb comportamentul pentru a respecta cele 4 condiții de care am vorbit mai devreme. Cât timp voi face asta? Cât timp va fi nevoie. Nu vreau ca părinții sau prietenii mei să se îmbolnăvească din cauza imprudenței mele sau nerăbdării de a ieși la un grătar. Crezi că există riscul ca la toamna-iarnă să creasca, din nou, alarmant numărul de..