Mesagerul.ro

Dezvoltatorul bate cu pumnul în masă, arhitectul și urbanistul zic "să trăiți, șefu!", urbanismul din primărie e ca o plasă de paianjen – interviu cu Dumitru Dobrev, coautor “Dreptul urbanismului"

 Dezvoltatorul bate cu pumnul în masă, arhitectul și urbanistul zic să trăiți, șefu!, urbanismul din primărie e ca o plasă de paianjen – interviu cu Dumitru Dobrev, coautor “Dreptul urbanismului

„Construcții haotice, fără respect pentru istoria comunității și pentru viața privată a persoanelor, s-au aglomerat în zone protejate, lipite de monumente istorice sau la mici distanțe, de câțiva metri, de alte construcții deja existente. Libera inițiativă a fost adeseori confundată cu dreptul fiecăruia de a construi unde vrea și cum vrea” - este punctul de plecare al interviului de față cu Dumitru Dobrev, coautor al cărții "Dreptul urbanismului". Reporter: A salvat urbanismul vreo viață de om? De ce-i nevoie de urbanism? Dumitru Dobrev: Dacă a salvat urbanismul vreo viață de om? Evident că nu. Nu într-o manieră așa de evidentă precum o face echipajul unei ambulanțe. Într-o manieră indirectă, însă, cu siguranță, da. De exemplu, atunci când configurația și lățimea aleilor dintr-un complex de locuințe colective permit o anumită rază de bracaj, iar autospeciala de pompieri poate să intre și să stingă un incendiu, e și meritul urbanistului care a așezat în spațiu acele blocuri și a configurat căile de acces. Chiar dacă nu salvează tot timpul vieți, știința milenară a urbanismului ne face viața mai ușoară, ne permite să ne ducem viețile cât mai bine posibil într-un stup uman aglomerat. Ce altceva erau orașele medievale fortificate? Dacă faci o vizită în Barri Gòtic din Barcelona sau în Dubrovnik, îți dai seama că oamenii au deprins arta de construi în spații aglomerate bazată pe niște reguli aplicate implacabil. Acel summum de reguli este urbanismul. Toate aceste reguli există, ca noi să putem trăi civilizat în orașele noastre, ca ele să nu devină cercuri ale infernului imobiliar precum Cairo, Karachi sau Mumbai. Reporter: Arhitectul în România este înlocuit de constructor, iar urbanismul de mușchiul primarului. Ce-i de făcut? Dumitru Dobrev: Nu cred, arhitecți încă există în România. Numai că, de multe ori, fac mari compromisuri, pentru că dezvoltatorul sau, mai bine zis, clientul le cere să facă compromisuri. În mentalitatea noastră s-a instalat „crezul” că poți să ai orice fel de idei, că poți să ceri orice de la architect / urbanist, dacă ai bani. Și aici se vede de la o poștă calitatea elitelor, inclusiv a cleptocraților vechi și noi, pentru că nu poți să compari vila „Duduiei” de pe Bulevardul Pache Protopopescu cu „blocul cu chinezării” din strada Zambaccian. În interbelic, se pare că până și les nouveaux riches aveau bunul obicei de a le lăsa arhitecților libertate de creație. Nu poți să compari vila Nicolae Malaxa de pe Aleea Alexandru 38 (actualul sediu al ICR) cu nimic din ce a construit Adriean Videanu sau Liviu Dragnea. Constructorul nu are nici o vină, el execută, pune în operă ceea ce desenează arhitectul. Într-o țară normală, rolul urbanistului ar fi să dea constrângerile (ceea ce noi numim indicatorii urbanistici POT, CUT, Hmax la cornișă, retragerile, numărul obligatoriu de locuri de parcare, procentul de spații verzi, dimensiunea și amplasarea căilor de acces), iar arhitectul trebuie să creeze cea mai funcțională și mai estetică locuință care poate rezulta din volumetria dată de urbanist. La noi, însă, dezvoltatorul e cel care bate cu pumnul în masă, arhitectul și urbanistul sunt oamenii care, de cele mai multe ori, zic „să trăiți, șefu!”, iar departamentul de urbanism din primărie e ca o plasă de paianjen – muștele mici rămân prinse în ea, cele mari o rup și trec mai departe. Reporter: Puteți realiza o istorie recentă cu exemple a felului în care urbanistul a fost benefic? Dumitru Dobrev: Sigur că da: unele din locurile emblematice ale „Micului Paris” arată astfel ca urmare a unor lucrări urbanistice aprobate de Primăria București în anii 1900-1910 sau în perioada interbelică: Parcelarea Filipescu în zona Parcului Kiseleff, Parcelarea Bonaparte-Mora (strada Paris, Bulevardul Aviatorilor, Piața Dorobanți, strada Roma, Bulevardul Iancu de Hunedoara), cele 25 de parcelări construite de Societatea pentru Locuințe Ieftine între 1910 și 1948, dintre care unele au fost demolate pentru a face loc Centrului Civic și Casei Poporului (parcelarea Lăzureanu-Cazărmii din cartierul Uranus). Reporter: Cum arată urbanistic Bucureștiul? Dumitru Dobrev: Bucureștiul ante- și interbelic, cât a mai rămas din el, arată bine din punct de vedere urbanistic, poate un pic prea eclectic pentru gustul meu. Majoritatea turiștilor, însă, consideră că eclectismul adaugă personalitate orașului. Nu același lucru îl putem spune despre construcțiile în stil stalinist gen: „Casa Scânteii”, din anii 1950, sau „circurile foamei” și cartierele de blocuri-dormitor din „Ceaușima” obsedantului deceniu 8 al secolului trecut. Acestea sunt făcute pentru „omul nou”, mutat din rural să lucreze în „fabrici și uzine”, om care nu are nevoie de confort urban, de o locuire de calitate. Dacă vom compara astfel de cartiere dormitor cu cele construite tot în anii ‘70, în Occident, vom observa că cele din urmă au scuaruri mai mari, mai multe locuri de parcare, alei mai generoase, mai mult spațiu verde, mai multe facilități urbane care să permită agregarea unei comunități. Reporter: Cum arată Constanța veche? Dumitru Dobrev: Constanța veche este, de fapt, așa-numitul „Centru Istoric” delimitat de strada Duca, Bulevardul Mamaia și prelungirea Bucovinei. Aceasta reprezintă, aproximativ, suprafața orașului în primul deceniu al secolului al XIX-lea. Cea mai interesantă parte a Centrului Istoric, din punct de vedere arhitectonic, este „Peninsula”, o adevărată chintesență a istoriei antice și medievale a orașului – o rezervație arheologică cu 643 de monumente istorice, dintre care unele îngropate, iar altele subacvatice – cunoscute doar de arheologi. Conform proiectului noului PUZ „Peninsulă”, este vorba de situl arheologic înscris pe Lista Monumentelor Istorice – „Oraşul antic Tomis”, între Bulevardul Ferdinand, faleza de est a oraşului, până la plaja Modern, Cazinou, Poarta 1 Port Comercial, Bulevardul Termele Romane, perimetru care corespunde cu orașul fortificat bizantin Constantiniana și cu localitatea otomană Küstence. Reporter: Cum arată? Dumitru Dobrev: Ca și când orașul ar fi fost condus de cel puțin trei decenii de cleptocrați lipsiți de cel mai elementar respect pentru trecut, pentru valori culturale. Ceea ce, din păcate, este și adevărul gol-goluț. Nu există nicio bucată de ..

copyright © 2024 mesagerul.ro