Mesagerul.ro

Financial report Banca Franței limitează gradul de îndatorare la 33%. La 75 de ani după Yalta, marea dezordine mondială. Succesul economic este necesar politicii conservatoare (Viktor Orbán)

 Financial report Banca Franței limitează gradul de îndatorare la 33%. La 75 de ani după Yalta, marea dezordine mondială. Succesul economic este necesar politicii conservatoare (Viktor Orbán)

Les Echos: Imobiliare: în ciuda tuturor alertelor, băncile au împrumutat 258 miliarde de euro în 2019 ● La 75 de ani după Yalta, marea dezordine mondială. ● Financial Times: Cea mai mare firmă de avocatură din Japonia urmăreşte o serie de acorduri convenabile cu UE după Brexit ● MTI: Succesul economic este o condiţie necesară politicii conservatoare (Viktor Orbán) ● Știri pe scurt: Alegerile care pândesc România. Les Echos: Imobiliare: în ciuda tuturor alertelor, băncile au împrumutat 258 miliarde de euro în 2019 Îngrijorate de o posibilă supraîncălzire a pieței, autoritățile cer de luni de zile băncilor să controleze mai bine producția de credite ipotecare. Un apel care, până în prezent, pare să nu aibă niciun efect, câtă vreme dobânzile continuă să fie scăzute. Este ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, sau aproape ... În timp ce autoritățile au purtat vreme de luni de zile un dialog cu băncile și au publicat o serie de recomandări pentru a evita o supra-încălzire a pieței, motorul creditării încă funcționează. Și chiar cu viteză maximă. În 2019, producția de credite ipotecare a ajuns astfel la 258 miliarde de euro (+ 21% creștere anuală), potrivit celor mai recente cifre ale Banque de France publicate miercuri. Este a doua cea mai mare producție anuală după 2017 (273 miliarde de euro). Excluzând refinanțările, este chiar mai mare decât 2017. „Creștem cu o viteză mult prea mare. Producția de credite noi imobiliare trebuie să încetinească ”, explică o sursă apropiată de Banque de France. Preocupate de această situație, autoritățile au cerut în mod repetat băncilor să reducă turația motoarelor. După luni de consultări, Înaltul Consiliu pentru Stabilitate Financiară (HCSF), prezidat de ministrul Finanțelor, Bruno Le Maire, a publicat chiar în decembrie o serie de recomandări care ar trebui să ajute la încetinirea ritmului. Înaltul Consiliu a recomandat băncilor să respecte cu mai multă insistență nivelul gradului de îndatorare de 33%. Ideea ar fi ca ponderea ratei să nu treacă de o treime din venitul împrumutatului. De asemenea, autoritățile au solicitat băncilor să înceteze cu împrumuturile date pe scadențe mai mari de 25 de ani. „Aceste măsuri au devenit necesare”, potrivit unei surse apropiate Băncii Franței. Discrete în acest sens, băncile au reacționat în sfârșit la sfârșitul lunii ianuarie. Prin intermediul Observatorului pentru credite, o organizație apropiată Federației bancare franceze (FBF), aceștia au indicat că respectarea recomandărilor HCSF ar putea pune în imposibilitatea de a lua credite ipotecare circa 100.000 de gospodării în 2020. O analiză respinsă de autorități. Luni, Banque de France a ieșit public, explicând că intenția nu este de a limita acordarea de credite ipotecare. „Accesul la credite ipotecare va fi menținut, fără nici cea mai mică îndoială”, a declarat instituția într-un comunicat de presă comun cu autoritatea de supraveghere.. „Va continua să crească în Franța, dar pe o bază mai sănătoasă și mai durabilă", mai arată comunicatul. Cu toate acestea, unii consideră că este încă prea devreme pentru a ști dacă recomandările au avut - și dacă mai ales vor avea un efect asupra creditării. Recomandările trebuie să se aplice din ianuarie, a reamintit acum câteva zile Banca Franței. „Scăderea producției poate fi deja observată în primele cifre pentru 2020”, a spus unul dintre cei mai mari brokeri de pe piață. Evoluția creditării va fi atent monitorizată de autorități. "Vom face o analiză alături de toate băncile în lunile următoare", confirmă o sursă apropiată Banque de France. HCSF a început, de asemenea, să analizeze creditarea ipotecare pe fiecare bancă în parte, iar rezultatele acestei analize ar putea fi publicate în vară. Dacă băncile nu respectă noile recomandări, s-ar putea confrunta cu noi cerințe de capital, spun autoritățile. Alte articole din Les Echos: La 75 de ani după Yalta, marea dezordine mondialăAliații au organizat lumea postbelică acum 75 de ani, la conferința de la Yalta. O structură bipolară deja depășită după bascularea spre vest a sateliților URSS, după dezvoltarea Asiei și după prăbușirea imperiilor coloniale Aproape caduc. Din ordinea mondială codificată la conferința de la Yalta, deschisă acum exact 75 de ani și care nu a suscitat comemorări oficiale de anvergură, nu mai rămâne astăzi decât un element - ONU. Structura geopolitică a planetei nu mai are multe lucruri în comun cu rezultatele acelei reuniuni de zece zile la care au participat Winston Churchill, Franklin Roosevelt și I. V. Stalin și care a fost deschisă pe 4 februarie 1945 pe malurile Mării Negre. Un mapamond bulversat În primul rând că marile puteri ale acelei epoci nu mai sunt astăzi decât o umbră; acum au apărut noi rivali, în special în Asia (care reprezintă o treime din PIB-ul mondial și 60% din populația globului). Regatul Unit, singurul care s-a luptat cu Hitler de la începutul și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, și-a pierdut cea mai mare parte a coloniilor. Sateliții europeni ai URSS s-au alăturat în ultimii 20 de ani Uniunii Europene, cea născută la 12 ani după Yalta, în timp ce URSS s-a prăbușit în 1991. Și chiar dacă mai contează încă în Ucraina sau în Siria, Rusia nu mai are capacitatea ideologică, militară sau financiară de a isca războaie și revoluții pretutindeni în lume, așa cum a făcut-o după Yalta. SUA sunt în continuare, cu siguranță, puternice prin «soft power» și prin capacitatea militară (40% din cheltuielile mondiale). Dar monopolul nuclear de care dispuneau în 1945 este deja partajat de 9 țări care reprezintă 40% din omenirea planetei. Iar economia americană, care trecea de jumătatea PIB-ului mondial în epoca Yalta, nu mai reprezintă astăzi decât un sfert. Ca urmare a decolonizării sau a diferitelor secesiuni, marea majoritate a statelor de astăzi nu existau la vremea respectivă: ONU numără 193 de membri, față de 51 la crearea sa, la scurt timp după conferință. ONU are în Consiliul său de Securitate doi membri permanenți cu drept de veto care nici nu au fost prezenți la Yalta. Este vorba de China (astăzi o șesime din PIB-ul mondial, față de o treime în 1945), a cărei rivalitate economică cu Statele Unite este considerată de majoritatea politologilor ca fiind elementul structurant major al acestui debut de secol XXI, și de Franța. Franța nu a fost invitată la Yalta - ceea ce i-a determinat pe istoricii francezi și pe gaulliști să pretindă că Yalta constituia «o împărțire a lumii», deși cea mai mare parte a lucrărilor conferinței a fost consacrată coordonării Aliaților pentru a grăbi învingerea Germaniei și a Japoniei și mai ales raportului de forțe (militare) ale momentului în Europe. Churchill credea, într-adevăr, că s-a înțeles cu Stalin trei luni mai devreme în legătură cu partajarea zonelor de influență, cam suprarealiste, 90% influență URSS în România, 90% influență occidentală în Grecia etc., dar și-a dat repede seama că a fost păcălit, demersul fiind deja respins de Roosevelt. Raportul de forțe de la acea vreme i-a permis lui Stalin să violeze acordul de la Yalta aproape imediat, manipulând alegerile organizate câteva luni mai târziu în Ungaria și Polonia. Sub protectorat american, Europa de Vest a prosperat după război. Ceea ce i-a uimit, fără îndoială, pe semnatarii de la Yalta, a fost crearea Uniunii Europene, pe fondul reconcilierii dintre Franța și Germania. O Germanie aflată atunci la pământ, despre care nimeni nu și-a închipuit, la Yalta, că va fi campioana mondială a excedentelor comerciale o jumătate de secol mai târziu. Dar dacă Uniunea are greutatea unei cincimi din totalul activității economice mondiale, ea pare în continuare un pitic politic, fiind erodată de o criză identitară ilustrată de reafirmarea suveranității Regatului Unit care tocmai a părăsit-o. Un partaj al lumii postbelice a avut loc, spun istoricii, dar nu la Yalta, ci mai curând ca efect al Războiului Rece, care l-a făcut pe Churchill să spună, în martie 1946, că ”o Cortină de Fier a căzut asupra Europei”, înainte ca planeta să încremenească în două tabere. Au dispărut atunci speranțele de stabilitate, de pace și de colaborare americano-sovietice încarnate de un Roosevelt care a acționat cu o naivitate siderantă în fața lui Stalin. Ultimul «supraviețuitor» de la Yalta, ONU, nu mai reprezintă, astăzi, triumful multilateralismului, deși niciodată nu a fost atât de evident că marile puteri acționează singure când interesele lor vitale sunt în joc. Națiunile Unite sunt adesea neputincioase în a soluționa conflictele deschise, cum sunt de exemplu cele actuale din Yemen, Siria, Libia, sau cele mocnite ca de exemplu cele dintre India și Pakistan, în ciuda unei avalanșe de rezoluții. De la Yalta și până astăzi, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat 2.499 de rezoluții, iar Adunarea Generală aproape 9.000.(RADOR) Financial Times: Cea mai mare firmă de avocatură din Japonia urmăreşte o serie de acorduri convenabile cu UE după Brexit Anticipând o amploare a fuziunilor şi achiziţiilor, Nishimura & Asahi preferă să se stabilească la Frankfurt în detrimentul Londrei Nishimura & Asahi a devenit prima dintre cele "patru mari" firme de avocatură ale Japoniei, care ar urma să-şi deschidă birouri în Europa, iar ea a preferat Farnkfurtul în detrimentul Londrei, având în vedere că firmele japoneze se reorganizează în vederea Brexitului, aşteptându-se la o creştere a tranzacţiilor din UE în domeniu. Partenerii implicaţi în acest demers au declarat că decizia firmei Nishinura de a-şi înfiinţa birouri în două oraşe germane, Frankfurt şi Düsseldorf, este efectul direct al Acordului de Parteneriat Economic dintre UE şi Japonia. Semnat în 2018, documentul reprezintă cel mai important acord de acest fel convenit cu Bruxelles-ul, iar, în prezent, acesta nu ar mai fi valabil şi pentru Regatul Unit. Firma japoneză a invocat totodată şi tot mai numeroasele apeluri venite din partea partenerilor interni, respectiv, cele peste 500 de companii nipone care ar urma să sporească numărul firmelor din UE stabilite în urma EPA (Acordul European de Protecţie a Mediului, n. red.) şi barierelor economice pe care acesta le-a înlăturat. Avocaţi din cadrul firmei Nashimura şi bancheri din domeniul achiziţiilor şi fuziunilor, aflaţi în Tokyo, intenţionează acum să-şi extindă prezenţa pe continent tocmai prin achiziţii. În ultimii doi ani, acordurile companiilor japoneze din domeniu s-au redus, potrivit declaraţiilor lui Mansoor Mohi-uddin, strateg principal al firmei NatWest Markets. El ..

copyright © 2024 mesagerul.ro