Financial Times: Coronavirusul creează probleme băncilor din China. După ce coronavirusul a ucis peste 1.100 de persoane în China, acum sunt afectate și micile afaceri al căror faliment ar pune mari probleme băncilor din țară ● Europa de Est îi dă Vestului mai mult decât ia de la el ● TA NEA: Doar în Grecia salariul minim este mai mic în raport cu anul 2010 ● Le Vif: UE: Charles Michel îşi definitivează propunerea de compromis privind bugetul ● Știri pe scurt. Financial Times: Coronavirusul creează probleme băncilor din China Dacă focarul de coronavirus continuă să mențină închisă fabrica de încălțăminte a lui Wang Zhi mai mult timp, antreprenorul chinez nu va mai avea de unde să ramburseze un credit de 5 milioane de Rmb (718.000 dolari) în luna iunie. După ce coronavirusul a ucis peste 1.100 de persoane în China, acum sunt afectate și micile afaceri al căror faliment ar pune mari probleme băncilor din țară. O criză prelungită în care fabricile și magazinele nu mai pot să deruleze afaceri ar urca împrumuturile neperformante cu 5,6 trilioane de Rmb, potrivit S&P Global Ratings, ceea ce ar duce rata de neperformanță de la mai puțin de 2% la sfârșitul anului trecut la 6,3% din activele totale, nivel record al ultimilor 20 de ani. Ca răspuns, autoritățile de reglementare financiară au fost nevoite să ordone băncilor să relaxeze condițiile de creditare pentru oamenii de afaceri cum e și domnul Wang și să permită unele întârzieri la plata ratelor. „Ceea ce am acum nevoie este să mi se prelungească împrumutul cu încă un an. Asta ar ajuta la supraviețuirea fabricii mele ”, a spus omul de afaceri cu sediul în orașul Jinjiang, pe coasta de sud-est a Chinei. "Nu știu dacă băncile vor accepta așa ceva pentru că și ele fac eforturi pentru a-și reduce creditele neperformante" Sectorul bancar din China este deja într-o formă nu foarte bună. După un deceniu de creștere excesivă a creditului, creditorii chinezi și-au văzut stocul de neperformante la un nivel foarte sus. Creșterea economică în recul puternic și războiul comercial cu SUA au presat puternic asupra bilanțurilor din ultimii doi ani. Focarul de coronavirus care a început în orașul central chinez Wuhan în decembrie e acum o altă amenințare pentru multe companii mici și mijlocii care se bazează pe creditul bancar pentru a supraviețui. O zonă care acoperă cel puțin 40 de mii de oameni în jurul provincia Hubei este încă în carantină, menținând multe întreprinderi închise. Dar în afara acelei zone, zeci de milioane de persoane din toată țara sunt supuși unei carantine informale care le-a perturbat viețile. Situația actuală ar putea tăia două puncte procentuale din PIB, care ar putea crește în primele 3 luni din acest an cu doar 3,2%, potrivit ANZ Bank, și ar face imposibilă rambursarea datoriei pentru multe companii. Băncile mari au reușit să-și gestioneze portofoliul de credite neperformante, dar prețurile acțiunilor băncilor listate la bursă a scăzut în urma izbucnirii virusului. Acțiunile tranzacționate la Hong Kong de Banca Industrială și Comercială din China și de China Construction Bank, doi dintre cei mai mari creditori ai țării, au scăzut cu aproximativ 10% în primele 10 zile după anunțul oficial al guvernului din 20 ianuarie care confirma răspândirea coronavirusului. Dar multe bănci mici sunt profund afectate, iar în 2019, creditori regionali, inclusiv Baoshang Bank și Hengfeng Bank, au necesitat salvări din partea Guvernului pentru a opri riscul contagiunii în întreg sistemul bancar. Băncile mai mici situate în zone aflate în epicentrul crizei au fost lovite mult mai puternic decât creditorii de la nivel național. Banca comercială rurală Chongqing, cu sediul într-unul dintre orașele cele mai afectate de focarul de virus, va fi sub cea mai mare presiune dintre băncile chineze listate, potrivit cercetărilor efectuate de Morgan Stanley. De asemenea, banca are o expunere mai mare pe întreprinderile mici și mijlocii din zonă. „Rezistența sistemului bancar din China poate fi testată”, a scris analistul S&P Global Ming Tan într-un raport. O creștere a neperformanței ar slăbi considerabil băncile. Acoperirea medie a provizioanelor - capitalul ținut pentru acoperirea datoriilor neperformante - ar scădea la un nivel periculos de scăzut de aproximativ 55%, de la 188%, potrivit S&P. La rândul său, aceasta ar reduce rata de adecvare a capitalului creditorilor cu aproximativ 3,8%, epuizând capitalul pe care îl au la dispoziție pentru a apăra în fața unei crize. Criza a forțat autoritățile de reglementare să încetinească sau să reverseze unele reforme recente ale sectorului bancar, iar Comisia de reglementare a băncilor și asigurărilor din China a declarat că va prelungi termenul limită pentru sfârșitul anului 2020 pentru aplicarea noilor reguli impuse. În ultimii trei ani, autoritatea de reglementare a obligat băncile să își recunoască adevăratele niveluri ale creditelor neperformante. Politica de extindere a maturității împrumuturilor va ajuta unele firme să treacă de perioada grea, dar, potrivit Moody's, va provoca și o „recunoaștere întârziată a NPL-urilor în cazul în care perturbarea cauzată de focarul de coronavirus se prelungește” - ceea ce ar duce la creșterea NPL-urilor vla finele anului sau în 2021. Alte articole din FT: Europa de Est îi dă Vestului mai mult decât ia de la elArticol de Clotilde Armand (europarlamentar român din grupul de centru Renew Europe, membră a comitetului de buget) Bugetul UE ar trebui să ţină cont de profiturile corporatiste şi de costul exodului creierelor. Săptămâna viitoare, când liderii UE se vor întâlni pentru a discuta bugetul blocului pe următorii şapte ani, ei vor încerca să rezolve ghicitoarea trilionului de euro pornind de la nişte idei eronate. Negocierea bugetului este adesea greşit prezentată ca o confruntare între statele sâcâitoare din Europa de Est şi Centrală care cer mai mulţi bani şi nordicii frugali care insistă să impună limite generozităţii lor. Ţările mai bogate se recomandă drept nişte suflete caritabile şi-i critică pe alegătorii est-europeni pentru că votează nişte autocraţi eurosceptici care îşi bagă în buzunar cecuri grase de la Bruxelles în timp ce perorează împotriva UE. Dar dacă privim tabloul mai general se poate observa o altă poveste. O mare parte din bogăţia Europei curge dinspre ţările mai sărace spre cele mai bogate - iar nu invers. Să începem cu exodul creierelor. Periferia Europei suferă de o hemoragie de tineri muncitori inteligenţi a căror educaţie a fost plătită de contribuabilii din ţările lor natale. În 2009-2015 România şi-a pierdut jumătate din numărul de medici. În fiecare an, aproximativ 10% din cei rămaşi sunt recrutaţi activ de agenţii de resurse umane care caută profesionişti pentru tratamentul ţărilor vest-europene în curs de îmbătrânire. Şi nu e vorba doar de România. Polonia şi-a pierdut cel puţin 7% din medici şi asistente în decurs de un deceniu. Sondajele din rândul studenţilor polonezi la medicină arată că jumătate dintre ei plănuiesc să plece după ce vor absolvi. În Bulgaria cifra respectivă e de 90%. Croaţia, care a aderat la UE în 2013, şi-a pierdut deja 5% din personalul medical. Acest exod constituie un transfer de facto de avuţie - şi încă unul mare. Educaţia unui singur medic costă bugetul public al României în jur de 100.000 de euro. Cheltuiala aceasta nu figurează în documentele negociatorilor bugetului UE, dar ar trebui. Numai hemoragia anuală de medici reprezintă echivalentul a peste un sfert din fondurile puse anual la dispoziţia României de către Bruxelles pentru a o ajuta să prindă din urmă restul clubului. Ţările bogate care doresc să reducă finanţarea UE pentru regiunile mai sărace mai exclud şi alţi factori importanţi din ecuaţia bugetară, cum ar fi transferurile de bani privaţi. Profiturile pe care le realizează companiile vest-europene în Europa Centrală şi de Est depăşesc de departe finanţarea publică transferată către Est. În 2010-2016 Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia au primit fonduri UE echivalente cu aproximativ 2-4% din PIB-ul lor. Însă, în aceeaşi perioadă, fluxul profiturilor şi veniturilor din proprietăţi plecate din acest ţări către Vest a variat între 4% şi 8% din PIB-ul lor. În aceste zile poate că alegătorii francezi sunt îngrijoraţi de instalatorii polonezi, însă alegătorii est-europeni sunt neliniştiţi din cauza directorilor francezi de companii. La mine acasă, în Bucureşti, îmi fac cumpărăturile într-un supermarket cu proprietari francezi, iar furnizorii mei de telefonie şi apă sunt tot francezi. Îmi plătesc factura la gaze unei multinaţionale franceze - prin intermediul unei bănci franceze, fireşte. Apartenenţa la UE a adus enorme beneficii Europei Centrale şi de Est, însă economiile vestice au profitat şi ele frumos de pe urma procesului de extindere. A venit demult vremea ca politicienii din Vest să le explice acest lucru alegătorilor din circumscripţiile lor - fondurile UE nu înseamnă filantropie. De pe urma lor câştigă ambele părţi. Ideea că există câştigători şi perdanţi la jocul bugetului UE este pur şi simplu eronată - cu toţi beneficiem de pe urma pieţei unice. Această metaforă este totodată periculoasă din perspectivă politică. Atunci când Europa de Est s-a alăturat UE, a fost încheiat un pact tacit. Estul şi-a ridicat barierele comerciale, permiţând companiilor occidentale să se servească cu o porţie din economiile lui. În schimb, Vestul a promis să transfere Estului fonduri UE, astfel încât fostul bloc comunist să-şi poată clădi infrastructura de care avea nevoie cu disperare. Vestul a realizat profit; Estul a realizat progres. Pactul era reciproc avantajos. Dar dacă Vestul va începe acum să-şi retracteze acele promisiuni, el riscă să rupă contractul social european. (RADOR) TA NEA: Doar în Grecia salariul minim este mai mic în raport cu anul 2010 S-au înregistrat creşteri ale salariului minim în toate celelalte ţări UE, chiar şi în Portugalia care s-a aflat şi ea într-un program de asistenţă financiară Grecia este singura ţară din UE în care salariul minim în ianuarie 2020 este mai mic faţă de ianuarie 2010, ba chiar cu un procent important, 12%, în timp ce în toate celelalte ţări UE, inclusiv în Portugalia, care s-a aflat şi ea într-un program de asistenţă financiară, s-au înregistrat creşteri ale salariului minim. Un studiu recent al Eurostat compară retribuţiile plătite astăzi cu salariul minim de 739,56 euro, care a fost valabil în perioada 1/5/2009 -1/7/2011, înainte de majorarea cu 1,6% realizată în iulie 2011 în baza ultimului contract colectiv naţional de muncă. Concret, salariul de 739 de euro - care în 2011 a crescut la 751 de euro şi a scăzut în 2012 la 586 de euro - este comparat cu salariul minim valabil începând cu februarie 2019, şi anume 650 de euro. Întrucât salariul în Grecia este plătit de 14 ori pe an datorită primelor acordate de Paşte şi Crăciun - cum se întâmplă şi în Spania şi Portugalia - valoarea sa nominală comparabilă ajunge la 758 € (650 € plus 1/12 din prime). Interesant este că salariul din Grecia rămâne la un nivel mediu spre relativ bun - dacă este comparat în cifre absolute cu valorile absolute ale salariilor de bază din restul Europei - pentru că este plătit de 14 şi nu de 12 ori pe an datorită primelor. În ceea ce priveşte alte ţări, România a înregistrat cea mai mare creştere din ultimul deceniu, cu o creştere medie de 12,5% pe an. De asemenea, Lituania înregistrează o creştere de 10,1% pe an. Şi situaţia din Balcani ş..