Financial Times: Vaticanul și proprietatea din Chelsea ● Jornal Economico: Erdoğan: Turcia face ceea ce nici o altă țară nu a dorit să facă ● La Stampa: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apobat instalarea camerele ascunse la locul de muncă ● Trud: Bulgaria cumpără de 9 ori mai puţine maşini noi decât Germania Financial Times: Vaticanul și proprietatea din Chelsea În 2012, bancherii privați de la Credit Suisse au organizat o întâlnire în birourile lor din Canary Wharf din Londra, întâlnire care a necesitat și mai multă discreție decât de obicei. Un reprezentant al unuia dintre cei mai secreți clienți s-a așezat la masă cu un bărbat care pretindea că poate să facă minuni cu bani. Clientul, un om extrem de important, studiase o investiție într-un proiect petrolier riscant în Africa, iar elegantul finanțator era acolo pentru a-i oferi sfatul. După un an de discuții, concluzia ea fost clară: Investiția în petrol nu ar fi profitabilă, dar în schimb, ar putea investi într-un nou proiect mult mai profitabil: vânzarea unui pachet de acțiuni într-o firmă care dezvoltă proprietăți de lux într-unul dintre cele mai exclusiviste cartiere din Londra. Până în 2014 au fost virați peste 200 de milioane de dolari din conturile Credit Suisse și Banca della Svizzera Italiana (BSI), o bancă privată cu sediul în Lugano, către compania care dezvolta proiectul imobliar. Clientul nu era nimeni altul decât decât Secretariatul de stat al Vaticanului - custode a sute de milioane de donații caritabile din partea credincioșilor catolici din întreaga lume, destinate săracilor și nevoiașilor. În urma investiției, secretariatul era acum proprietarul unei scheme de construire a 49 de apartamente de lux în Chelsea (Londra) - un plan imobiliar devenit riscant după votul Marii Britanii de a părăsi UE în 2016. În această lună, cardinalii Sfântului Scaun au fost foarte uimiți atunci când poliția Vaticanului a intrat în birourile Secretariatului pentru confiscarea documentelor financiare și calculatoarelor, cinci membri ai personalului fiind suspendați din funcție. În aceeași săptămână, Papa Francisc l-a numit pe Giuseppe Pignatone, unul dintre cei mai temuți judecători anti-mafie din Italia, cel care au ajutat la demiterea capo-ului Cosa Nostra siciliană, Bernardo Provenzano, în funcția de coordonator al avocaților Sfantului Scaun. Vaticanul a refuzat să comenteze de ce a a apelat la Pignatone înafara declarației că se anchetează unele tranzacții financiare suspecte „derulate în timp”. Financial Times a reușit să stabilească prin intermediul interviurilor și documentelor financiare că ancheta este axată pe modul în care Secretariatul Vaticanului a încheiat acea tranzacție imobiliară complexă din Londra. Afacerea, care a permis Secretariatul să cumpere un pachet de acțiuni în 60 Sloane Avenue din Chelsea, printr-o structură offshore de fonduri și companii, a adus un profit de 138 mil. Lire sterline pentru Raffaele Mincione, fostul bancher italian și directorul biroului care a gestionat afacerea în numele Secretariatului Vaticanului. Anul trecut, piața imobilelor de lux din Marea Britanie a fost zdruncinată de incertitudinea politică, dezvoltatorii fiind nevoiți să-și refinanțeze datoriile. În noiembrie 2018, secretariatul Vatican a solicitat domnului Mincione să cumpere clădirea Chelsea - punând astfel în mișcare evenimentele care au dus la perchezițiile Poliției din inima Sfântului Scaun. Implicarea Vaticanului în acest scandal este o rară ocazie în care se poate vedea ceea ce se întâmplă în spatele porților Sfintei Cetăți și a bătăliilor aprige din interiorul Sfântului Scaun, cu o facțiune de cardinali care rezistă încercărilor Papei Francisc de a face ordine și de a-și centraliza finanțele răspândite prin lume. Împlicarea Secretariatului în afacerea imobiliară s-a făcut cu fonduri deținute de la banca Vaticanului, Institutul pentru Lucrări Religioase, care din 2013 a publicat un raport anual al activelor sale de 5,3 miliarde de euro, în efortul de a demonstra transparență după acuzațiile de spălare a banilor din trecut. . Într-o declarație publică, compania de investiții a domnului Mincione, a declarat toate tranzacțiile sale cu secretariatul au fost transparente și auditate. „Nu avem cunoștințe interne despre aceste investigații sau despre circumstanțele care au dus la ele. Suntem siguri și încrezători că nu a fost comisă vreo infracțiune de către grupul WRM sau de oricare dintre companiile sale ”, a spus acesta. Credit Suisse a refuzat să comenteze. Detaliile acordului privind proprietatea londoneză ridică întrebări cu privire la acțiunile lui Giovanni Angelo Becciu, acum cardinal și, la momentul investiției, șeful de personal al Papei. Cardinalul Becciu a semnat investiția după ce l-a întâlnit pe domnul Mincione la Vatican . Cardinalul Becciu, prin biroul său, a refuzat să comenteze. Domnul Mincione nu dicat om cu care reprezentantul Bisericii Catolice sau Cardinalul Becciu să facă afaceri. Născut în Pomezia, la 30 km în afara Romei în 1965, domnul Mincione s-a mutat la Londra în anii '80, unde a lucrat la vânzarea de obligațiuni și instrumente derivate în diverse bănci de investiții, reputația lui fiind mai degrabă cea a unui playboy. El a atras atenția presei britanice prin legăturile sale cu femeile cum ar fi modelul Heather Mills la începutul anilor 1990, pe care a întâlnit-o în clubul de noapte Stringfellows din Londra. „A făcut mulți bani și a cheltuit și mai mulți bani”, spune unul dintre foștii colegi. De ce cardinalul Becciu și consilierii săi la Credit Suisse au fost atrași de condițiile oferite de domnul Mincione de a investi în proprietatea de lux din Chelsea rămâne neclar. Investiția semnată de cardinalul Becciu l-a făcut pe domnul Mincione să transfere un pachet de acțiuni pe care îl deținea în proprietatea sa din Londra către un fond pe care l-a înființat în special pentru Secretariat ca fiind unicul său client. Vaticanul nu deține acțiuni direct în proprietatea imobiliară, ci doar prin intermediul fondului controlat de domnul Mincione. Ca urmare a structurii tranzacției, secretariatul a plătit milioane de lire domnului Mincione, care încasa o taxă de administrare de 2% și alta de 20% pe profit. Fondurile de la Vatican au fost, de asemenea, folosite pentru a cumpăra obligațiuni ale companiei dlui Mincione, Vaticanul finanțându-i astfel propriile investiții personale. WRM a declarat că investițiile din banii Secretariatului în datoriile companiei dlui Mincione au fost „făcute într-o transparență deplină” cu toate autoritățile, inclusiv cu cele de reglementare ale fondului din Luxemburg. Doar că seniorii de la Vatican nu mai erau încântați să dețină un pachet minoritar în 60 Sloane Avenue, iar în vara anului 2018, Secretariatul a trimis un oficial la Londra pentru a-l informa pe domnul Mincione că va trebui să le vândă întreaga clădire imediat. Până în noiembrie, tranzacția era efectuată. Suma exactă plătită este greu de stabilit din cauza unui swap complex de active implicat în tranzacție și a fluctuațiilor cursurilor de schimb. Doi dintre oficialii Secretariatului suspendați acum de Vatican tocmai ce fuseseră numiți membri ai unei noi companii înființate în Marea Britanie în 2019 prin care Vaticanul deținea clădirea 60 Sloane Avenue. Unul dintre aceștia, Mauro Carlino, a fost secretarul cardinalului Becciu, care nu a transmis însă niciun comentariu legat de această afacere. Pentru Vatican, întrebările rămân asupra supravegherii unui număr necunoscut de conturi și fonduri de investiții despre care se crede că sunt deținute în afara controlului băncii statului papal sau a fondurilor sale de investiții. Banii investiți cu dl Mincione proveneau dintr-un fond de capital estimat la peste 800 milioane USD. Unii cred că acești bani sunt doar un alt ”buzunar lateral” de cash controlat d..