Când erau o republică nou născută, treburile externe ale SUA constau în a supravieţui. Fondatorii lor nu aveau de unde să ştie că politica externă a ţării avea să se dezvolte mult dincolo de acea nevoie elementară, ajungând o forţă modelatoare pe glob. Dacă ei ar fi putut să prevadă viitorul - trupe americane staţionate în majoritatea ţărilor lumii - ei ar fi conceput poate o preşedinţie cu mai puţină putere discreţionară asupra politicii externe, potrivit Financial Times, citat de Rador. Acum se tot adună probe că Donald Trump, actualul posesor al respectivei puteri nemaipomenit de discreţionare, a încercat să obţină ajutor extern împotriva unor adversari interni. O poveste care era legată iniţial de Ucraina a crescut acum pentru a cuprinde şi China. O chestiune care se concentra pe o convorbire telefonică din iulie conţine acum şi o gamă largă de interacţiuni desfăşurate într-o perioadă mai lungă. "Ei se uită printr-o gaură de cheie", a declarat despre investigarea preşedintelui de către democraţi Bob Woodward, jurnalistul care a provocat prăbuşirea lui Richard Nixon. "Şi văd o panoramă." Din perspectiva principiilor legale şi morale în cauză este oricum vorba de o situaţie gravă. Dar implicaţiile geopolitice sunt mai puţin discutate. Scandalul promite să lase SUA cu o imagine de actor global pe care te poţi baza mai puţin decât oricând altcândva. Dacă se va considera că SUA au presat o ţară disperată pentru a obţine kompromat [în cultura rusească, material de şantaj; folosit pentru publicitate negativă, şantaj ori extorcare - n.trad.], sub ameninţarea sistării ajutorului financiar, mesajul transmis celorlalţi aliaţi este unul sumbru. O putere revizionistă, aşa cum este Rusia, va afirma că o ţară va conta pe America pe propriul ei risc. Şi va fi o acuzaţie dificil de contrazis. Stabilitatea americană ajunsese deja sub semnul întrebării în ultimii ani. Dispreţul dlui Trump pentru NATO şi retragerea din diverse tratate au asigurat acest lucru. Însă existau versiuni ale acestui unilateralism şi la administraţiile anterioare. Actuala controversă se află la un alt nivel de gravitate. Ea implică faptul că, într-o relaţie bilaterală cu SUA, absolut totul e negociabil - şi încă în termenii..