Mesagerul.ro

 Financial Times: Lupta pentru supraviețuirea democrației ameri

Financial Times: Lupta pentru supraviețuirea democrației ameri

În vreme ce controlul lui Donald Trump asupra Partidului Republican se consolidează, Joe Biden joacă pentru mize enorme - și o știe, scrie cotidianul The Financial Times într-un editorial.

În vreme ce controlul lui Donald Trump asupra Partidului Republican se consolidează, Joe Biden joacă pentru mize enorme - și o știe, scrie cotidianul The Financial Times într-un editorial semnat de Martin Wolf, citează Rador. „Problema dăinuirii democrației noastre este deopotrivă veche și urgentă, la fel de veche ca republica noastră.” Astfel a definit Joe Biden miza președinției sale în discursul lui din Congres de pe 28 aprilie. El a avut dreptate și în privința faptului că autocrații lumii pariază că democrația americană nu poate „înfrânge minciunile, furia, ura și temerile care ne-au dezbinat”. Dar e posibil ca acei autocrați să aibă totuși dreptate. Unul dintre partidele principale americane a devenit în mod cert anti-democratic. Aceasta a devenit acum o luptă între doi bătrâni pentru soarta democrației liberale în America. Într-o democrație liberală alegerile corecte hotărăsc cine deține puterea. Tentativele de subminare sau răsturnare a votului constituie trădare. Este exact ce a încercat Donald Trump să facă atât înainte cât și după alegerile prezidențiale de anul trecut. A încercat să transforme SUA într-o autocrație. Și nu a fost absolut deloc surprinzător: era evident încă de la începutul carierei sale politice că acesta e obiectivul lui. Dar a eșuat. Oameni curajoși și de bun simț s-au asigurat de acest lucru. Însă această poveste de abia a început. Chiar și fără rețelele sociale, Trump încă își mai menține loialitatea bazei electorale a partidului său și, în acest fel, îi controlează și pe liderii lui. Până și oamenii cărora le-a pus viața în pericol îndemnându-i să asalteze Capitoliul dau buzna la Mar-a-Lago să-i pupe mâna. Între timp, membri marcanți și profund conservatori ai Partidului Republican (GOP), cum este și Liz Cheney, a treia în ierarhia republicană a Camerei Reprezentanților, sunt defenestrați. Crima ei? A declarat că Marea Minciună a lui Trump - cum că rezultatul electoral real este o Marea Minciună - este o mare minciună. Faptul că Trump minte nu este vreo noutate. Noutatea este aceea că Trump, chiar și acum când nu mai deține o funcție publică, este cel care definește adevărul pentru partidul său. Există un termen pentru acea organizație politică în care datoria primordială a membrilor ei este loialitatea absolută față de un conducător care definește ce e adevărat și ce e drept: Führerprinzip („principiul conducătorului”). Îmbrățișarea fără rezerve a Marii Minciuni a lui Trump de către GOP ilustrează perfect acest principiu. Dar acestea, din nefericire, sunt departe de a fi toată povestea. Marea Minciună a lui Trump este transformată în armă la nivelul statelor americane prin intermediul legilor concepute pentru a submina alegerile. O mare atenție li se acordă obstacolelor ridicate în calea dreptului de vot. Dar s-au folosit și amenințări cu moartea pentru a goni funcționari onești din funcții. Mai grav chiar, după cum observă States United Democracy Center: „În 2021 parlamente statale din întreaga țară - prin intermediul a cel puțin 148 de proiecte de lege depuse în 36 de state - acționează pentru a interveni prin forță în autoritățile electorale, încercând să disloce sau să perturbe ramura executivă și/sau funcționari electorali locali care în mod tradițional ne administrează sistemele de vot”. Persoanele care prețuiesc principiul răspunderii se simt obligate să-și respecte jurământul depus la preluarea funcției. Unii legiuitori mai puțin vizibili s-ar putea să nu se simtă obligați. Din păcate acest asalt nu e surprinzător. Opt din cele 23 de state pe care republicanii le controlează deplin au fost membre ale Vechii Confederații [tabăra sclavagistă în Războiul Civil - n.trad.]. Aceste state s-au reorientat spre GOP după adoptarea Legii Drepturilor Civice în 1964 [amplă reformă socială incluzând și interzicerea segregării și discriminării pe bază de rasă - n.trad.]. Cu alte cuvinte, o mare parte a acestei povești este și tentativa Sudului de a se proteja - pentru a câta oară! - de voturile afro-americanilor. Așadar, ceea ce vedem este o împletire a fanatismului cu carierismul. Ambele categorii consideră că e în regulă să submineze alegerile, dacă acest lucru va aduce la putere „pe cine trebuie”. În definitiv, democrații ăștia sunt ne-americani [ne-patrioți - n.trad.]. Scopul de a-i împiedica să preia puterea justifică orice fel de mijloace. Biden înțelege acest lucru. După cum a declarat el în Congres: „Dacă vrem cu adevărat să restabilim sufletul Americii, atunci trebuie să protejăm dreptul sacru de vot”. Însă și democrații au nevoie să modifice coalițiile electorale ale Americii contemporane în favoarea lor. Pentru a face asta ei trebuie să mute în tabăra lor un număr semnificativ de albi non-absolvenți de facultate. Pe scurt, Biden trebuie să-și transforme rata decentă (după standardele lui Trump) a aprobării într-una covârșitoare. Unica speranță de a realiza acest lucru - și o înțelege și Biden - este să dovedească că guvernul poate acționa eficient și în interesul tuturor. Un prim pas l-a făcut prin spectaculoasa campanie de vaccinare. Și în aceeași direcție țintesc și enormele sale programe de cheltuieli pe termen scurt și lung. Și chiar sunt enorme. Olivier Blanchard, fost economist șef la FMI, a declarat săptămâna trecută pentru Financial Times că sprijinul fiscal discreționar și automat se ridică la 12,6% din PIB-ul SUA pe 2020 și va ajunge la 12,8% anul acesta. Conform estimărilor sale, e o sumă de trei ori mai mare decât decalajul de producție al SUA - diferența dintre producția reală și cea potențială. Aceste cheltuieli par că vor genera cu certitudine un boom economic pe termen foarte scurt. Dacă totul va merge bine, producția va crește pentru a satisface cererea, inflația va crește doar moderat, iar economia se va reorienta pe o traiectorie nouă, mai dinamică. Dar, dacă așa cum a declarat pentru Fianncial Times Larry Summers, fost secretar al Trezoreriei SUA, rezultatul va fi, din contră, un mare salt al inflației și o contracție monetară tardivă, înainte de 2024 ar putea apărea o criză financiară și o recesiune profundă, aducându-l la putere pe Trump sau chiar pe cineva mai rău. Biden joacă pe mize enorme - și o știe. Aici nu e vorba doar de a asigura pentru SUA o refacere economică solidă după pandemie. Nu e vorba doar de a restabili poziția SUA în lume, în calitate de aliat și de actor în chestiuni cruciale precum clima. Nu e vorba doar de a dovedi că guvernul american e capabil să realizeze lucruri importante. Nu e vorba doar de a proteja esența democrației: acceptarea pașnică a rezultatelor electorale. Dacă aceste lucruri ar dispărea în SUA, atunci autocrații de pretutindeni ar avea un cec în alb de a se comporta după bunul plac. Pericolul este mare, din moment ce GOP nu mai este acum un partid democratic normal. E o sectă tot mai anti-democratică, cu un prezumtiv despot în calitate de conducător. Sper cu disperare că Biden va izbândi. Dar el a făcut un pariu extrem de riscant pe succesul programului său. Ar putea fi pariul cel mai bogat în consecințe făcut de oricare conducător democratic în decursul vieții mele. În joc e viitorul democrației.

copyright © 2021 mesagerul.ro