Florin Ilie este un bancher atipic. Acum îți vorbește despre pilda fiului risipitor din Biblie, iar în fraza următoare îți spune despre cum va arăta businessul bancar în următorii ani. Nici nu apuci să îți tragi bine răsuflarea și să asimilezi răspunsurile primite, că Florin revine la capitalism și la codul etic pe care acesta ar trebui să îl promoveze. L-am întrebat și de ce în România căderea Guvernelor nu se vede în derapaje pe curs sau pe Bursă, iar răspunsul lui a fost simplu: ”Pentru că suntem gălăgioși politic, dar rareori facem ce spunem!”. Florin Ilie a fost pe rând, directorul financiar al diviziei de retail, șeful departamentului piețe de capital, director de strategie al băncii și, ulterior, a coordonat operațiunile de vânzări piețe financiare în cele 9 țări din Europa Centrală și de Est. Rep: În domeniul retailului bancar, fintech-urile au intrat pe aproape toate segmentele de business cu mai mult sau cu mai puín success. Băncile încearcă să se digitalizeze în mare viteză. Pe segmental corporate, lucrurile par că se mișcă mult mai lent din acest punct de vedere. De ce? Țin managerii de produs din bănci ochii închiși în fața ”pericolului” care pare iminent? F.I.: Fintech-urile sunt, in vasta majoritate, complementare bancilor, nu inlocuitori ai acestora. Cele care actioneaza independent pe piata si nu in parteneriat sau tandem cu bancile sunt exceptia, nu regula. Bancile confera o siguranta a pastrarii banilor si o inalta conformitate cu miile de reglementari aplicabile domeniului ce nu pot fi replicate de fintech-uri. Fiecare are rolul sau in acest ecosistem. Fintech-urile joaca rolul de poligon de incercari pentru inovatii. Sunt un bun laborator experimental, fiind mult mai putin constranse de reglementari decat bancile (dar, din acest motiv, uneori si mai putin sigure decat bancile). Odata ce aceste inovatii sunt validate (iar cele mai multe esueaza, ca in orice process experimental), veti vedea, de obicei, fie dezvoltandu-se un parteneriat cu o banca, ori fintech-ul respectiv transformandu-se intr-o banca. ING investeste masiv in tehnologie. La centru, avem un fond de 300 de milioane de euro numai pentru investitii in solutii fintech in afara bancii. Aceste fonduri sunt in plus fata de investitiile in tehnologie – mult mai mari – din interiorul bancii. O tremie din angajatii nostri din Romania lucreaza in IT. Se scriu linii de cod cam cat pentru o banca de la zero la fiecare 2-3 ani, probabil, numai la nivel local; ritmul de dezvoltare si inovare este alert. Suntem un fintech noi insine, din aceasta perspectiva. Avem trei laboratoare globale de inovare in ING, in Amsterdam, Londra si Singapore. Acolo investim, colaboram sau gazduim numeroase fintech-uri. M-am dus personal la cea mai mare reuniune de fintech-uri si companii, Eurofinance, in ultimii doi ani, la Geneva si Copenhaga, pentru a promova doua dintre aceste fintech-uri: Cobase si CoorpID. Primul permite conectarea unitara unei companii la oricate relatii bancare ar avea in lume. A doua permite ca documentele necesare in relatia cu bancile sa fie gestionate dintr-un singur sistem. Va pot da numeroase alte exemple de fintech-uri partenere – poate facem un interviu separat numai pe aceasta tema. Managerii de produse corporate din banci nu tin ochii inchisi. Sunt foarte constienti de ce se intampla. Si facem extrem de multe lucruri noi. Numai ca nu sunt la fel de vizibile precum solutiile de retail, deoarece ne adresam numai companiilor mari. Aceste companii au nevoi complexe, in continua schimbare si necesita un nivel de servicii foarte ridicat, cu solutii mai totdeauna personalizate pe situatia si procesele clientului. Pentru aceasta personalizare, este vitala calitatea personalului. Si avem personal de o calitate extrem de buna – va pot spune asta si in comparatie cu alte tari pe care le-am avut coordonare in ultimii ani. Rep: De ce în România evenimente ”grele” cum ar fi căderea Guvernului nu se vede deloc pe bursă, pe curs...? F.I.: Pentru ca suntem galagiosi politic, dar rareori facem ce spunem. Si de bine, si de rau. Cei experimentati din piata si-au dat seama, in timp, de aceasta realitate locala si nu se mai precipita sa vanda sau sa cumpere in functie de zgomotul politic. De fiecare data, piata asteapta putin, sa inteleaga mai bine ce se intampla si care vor fi efectele in practica. In plus, s-a remarcat ca, indiferent care sunt dezideratele politice declarate de diversii actori, capacitatea administrativa de le pune in practica si apetitul de a lua masuri curajoase sunt mai totdeauna foarte reduse. Derapajul populist si calitatea redusa a deciziilor publice din ultimii doi-trei ani au fost surprinzatoare chiar si pentru cunoscatoriDerapajul populist si calitatea redusa a deciziilor publice din ultimii doi-trei ani au fost, intr-adevar, surprinzatoare chiar si pentru cunoscatori. A fost extrem de distructiv. Acum exista o stare mai degraba de expectativa si speranta ca redevenim un jucator cu comportament relativ normal. Probabil ca piata pariaza pe alegeri anticipate si apoi pe o normalizare a politicilor publice, pentru ca ce s-a intamplat pana acum nu este sustenabil. Dar pietele financiare inca nu reflecta aceasta lipsa de sustenabilitate, toti inca spera ca dezechilibrul bugetar se va rezolva, cumva, dupa alegeri. Cum anume, nu este foarte clar. Dar sa nu ne inselam crezand ca factorul local domina. In realitate, bursa si cursul reflecta, in majoritate, ce se intampla in afara. Am avut pana acum sansa ca politicile monetare din Europa si SUA raman expansioniste, ceea ce ajuta cu bani ieftini pe toata lumea, inclusiv pe noi, indiferent ce facem la nivel local. Dovada anul record de pe bursa, decuplat de ce s-a intamplat cu echilibrele macroeconomice si legislatia economica locala. Daca nu ar fi fost asa, masurile economice de anul trecut ar fi avut un efect mult mai dureros. Pe viitor, o decelerare semnificativa a Europei ne poate afecta major, in urmatorii ani, avand in vedere ca ne-am subrezit rezistenta macroeconomica. Intre timp, avem sansa unei politici sanatoase a bancii centrale si a credibilitatii de care se bucura aceasta in piete. Rep: În 2004, ati lucrat timp de un an la Stat, în cadrul MAE. Care au fost lectiile cu care v-ati ales dupa aceasta experienta? F.I.: Am lucrat timp de 2 ani, cu pauze, intre 1999 si 2004. Din idealism de tinerete, am lasat domeniul bancar pentru administratia publica. Am intrat acolo printr-un concurs foarte solicitant, la nou-infiintata Academie Diplomatica, sub conducerea lui Andrei Plesu. Vazusem comunismul si traisem durerosii ani ’90. Mi-am dat seama ca, daca nu acceleram aderarea la UE, ramanem in zona gri, precum au ramas Serbia sau Ucraina. Am intrat intr-un departament UE de 12 oameni si in doar 3 luni am ramas doar 3, o perioada am dormit pe o canapea din birou, sa pot acoperi necesarul de lucru, iar salariul era echivalentul a cam 75 de dolari. Din colegii mei de generatie din facultate cred ca am intrat in diplomatie 10-20, dintre cei mai buni si mai idealisti. Stiu doar de 3 care au mai ramas inca in domeniu.Suferim mult de lipsa de autoritate si de coordonare/ Exista o lipsa acuta de competenta in unele sectoare-cheieLectii pozitive. (1) Daca muncesti mult si muncesti bine, administratia te promoveaza, asa imperfecta cum este. Desi eram complet din afara sistemului, am urcat in grad diplomatic rapid, am fost Eurodiplomatul Romaniei in timpul presedintiei spaniole a Consiliului UE si, inainte de a pleca din MAE, fusesem numit director adjunct al Directiei de Politica Externa si Securitate Comuna si consilier al ministrului. (2) In pofida dificultatilor si a politizarii, exista destui oameni buni, integri si performanti care tin tara pe linia de plutire. Un exemplu: am avut onoarea de a lucra, tangential, cu Mihnea Constantinescu. Un om si un profesionist pe care orice tara ar fi fost norocoasa sa il aiba. Cred ca s-a scris si o carte despre el. A murit inca tanar, de curand, Dumnezeu sa-l odihneasca. (3) Am lucrat direct cu guverne din intreg spectrul politic, pentru nivelul de Presedinte, Prim Ministru si Presedinte al Senatului. Cand citesc sau privesc serile inteleg mai bine ce se intampla, fundamental. (4) Te smereste sa intelegi cate interese legitime dar divergente exista in societate si sunt reprezentate in ecosistemul complex al deciziilor publice. Sunt multe capre si multe verze de impacat. Este o haina grea sa conduci o tara si nu ii invidiez pe cei care isi asuma aceasta mare raspundere. Lectii negative. (1) Suferim mult de lipsa de autoritate (da, de autoritate reala) si de coordonare. In timpul negocierilor de aderare la UE ne-am sabotat singuri multa vreme, fiind incapabili ca administraie sa producem pozitii de negociere clare, scurte, cu prioritati bine alese. Tin minte somatii ale partenerilor de negocieri, exasperati de pozitiile noastre de negociere de 200-300 de pagini. (2) Exista o lipsa acuta de competenta in unele sectoare-cheie, cum al fi cel al infrastructurii, care explica mult mai bine de ce nu avem autostrazi decat coruptia pe care suntem tentati sa o blamam de obicei. Cu coruptia poti lupta, cu lipsa de competenta, nu prea. Rep: Dna Președinte Bîtu spunea recent „Zona de creditare în segmentul retail a fost mult mai dinamică, creditele din zona de corporate din păcate nu au crescut la fel de mult cum ne-ar fi plăcut să vedem”. De ce nu au crescut? Nu e cerere din partea corporatațiilor? F.I.:Segmentul de retail a fost subdimensionat pana acum in raport cu economia. Cresterea sa cu ritmuri peste segmentul intreprinderilor este ceva normal. Chiar si in aceste conditii, ramanem o tara cu un nivel de penetrare bancara cam la jumatate fata de normalul europ..