România s-a îmbogățit în ultimii 30 de ani cu aproape 20 de specii noi de păsări, plante și alte viețuitoare. Este vorba despre: două specii noi de plante, un nou tip de gărgăriță, un crustaceu de 2 mm, cucul pestriț, cormoranul moțat, pescărușul lui Franklin, gâsca de zăpadă, pietrar de deșert, zăganul, Fâsa lui Richard, Cufundarul cu cioc alb, Muscarul semigulerat, Boa de nisip, măcăleandrul albastru. Descoperirile au fost făcute de ornitologii de la Societatea Ornitologică Română (SOR), dar și de cei de la Grupul Milvus. Dacă în anii 90 România era considerată ”vestul sălbatic” în ceea ce privește protecția animalelor, după intrarea în 2007 în Uniunea Europeană, țara noastră a început să protejeze speciile valoroase și aflate în pericol. Din păcate, în ultimii ani am făcut pași înapoi, vânătoarea la urs fiind din nou permisă, fără să existe un plan clar de management, iar legea care permite împușcarea cormoranului mare a fost deja aprobată de Senat și urmează să fie discutată în Camera Deputaților. În continuare permitem vânătoarea la ciocârlie, fiind printre puținele țări din UE care mai fac asta. Specii noi descoperite de biologii SOR Plante În 2014, biologul Mátis Attila a descoperit pe teritoriul țării noastre o specie nouă de plantă - Aerelul dobrogean. Specia este nouă și la nivel mondial, descoperirea fiind publicată oficial în 2017, după ani de cercetare. În perioada respectivă biologul a descoperit și o altă plantă, Orobanche pubescens, tot pe teritoriul țării noastre. Aerelul dobrogean; Foto: Szabo Anna ”Totul s-a petrecut în luna mai a anului 2014, dar - de atunci - planta a fost analizată, inclusiv la nivel genetic, pentru a se demonstra că este unică în lume. Cel care a descoperit planta este biologul Mátis Attila, nimeni altul decât același botanist care a mai reușit să descopere o specie nouă pentru flora României, Orobache pubescens, dar și să redescopere după 100 de ani specia simbol a Munților Rodnei, Saussurea porcii”, anunța Societatea Ornitologică Română în 2017. Păsări și alte animale Boa de nisip Tot în 2014, biologii au descoperit pe teritoriul țării noastre și câteva exemplare de boa de nisip, după o absență de peste 80 de ani. "Dupa 80 de ani, a fost redescoperit cel mai rar șarpe din Romania - boa de nisip. Această specie ajunsese să fie considerată un adevărat 'Sfânt Graal' al herpetologilor, o specie pe care toți o credeau dispărută din fauna României și care acum a fost regăsită. Din 1937 nu a mai fost văzut boa de nisip în viață. În România, au mai fost semnalate doar exemplare moarte", se arată într-un comunicat al SOR la vremea respectivă. Prima semnalare a exemplarului a fost făcută de un locuitor din Lunca Dunării, care a scris un mesaj pe pagina de facebook a Societății Ornitologice Române. De aici, a fost îndrumat către herpetologul Vlad Cioflec, din București, membru al SOR. După ce a văzut fotografiile cu specia, expertul a decis să organizeze o echipă cu care să investigheze observația. Echipa s-a deplasat în teren, unde nu a găsit un singur exemplar de boa de nisip, ci zece. Printre aceste exemplare se aflau o femelă și șase pui. Local, boa de nisip este numit și șarpele cu două capete, pentru că este extrem de bine adaptat: coada animalului seamănă foarte bine cu capul, un sistem de aparare extrem de eficient împotriva prădătorilor care apucă reptilele de cap. Boa de nisip (Eryx jaculus) nu este un șarpe veninos, ci unul constrictor. Muscarul semigulerat Ornitologii au descoperit această specie pe teritoriul României în 2015. Muscarii sunt păsări mici și prind insecte din zbor, își construiesc cuiburile în scorburi, unde depun între patru și nouă ouă. Este o specie clocitoare în sud-estul Europei, în Bulgaria și în Grecia. Este strâns înrudit cu două specii care se regăsesc în fauna României, muscarul negru și cel gulerat. Spre deosebire de cel negru, muscarul semigulerat are mai mult alb pe aripi și pe coadă, pe frunte și pe părțile laterale ale gâtului, potrivit SOR. Muscarul semigulerat, Foto: Szabo Iosif "Prima observație a acestei specii a avut loc în anul 2010, când Laurențiu Petrencu și ornitologul elvețian David Marques au găsit și înregistrat cântecul unui mascul în Pădurea Babadag din județul Tulcea. Când un mascul cântă, o face pentru a atrage partenere sau pentru a-și delimita teritoriul, deci s-a considerat că este posibil să cuibărească. Dar ornitologii nu au găsit femela, iar masculul a dispărut din zonă după câteva zile, dar nu înainte de a fi surprins în fotografii de biologul Sebastian Bugariu", anunța SOR la vremea respectivă. Următoarea observație a speciei a avut loc în 2015. În primăvară, pe perioada migrației, au fost două semnalări ale speciei, una la Vadu (Szabo Jozsef și Ambrus Laca) și una la Eforie Sud (Ciprian Fantana și Dorin Damoc). Apoi, a fost descoperită o pereche, în județul Olt, în pădurea Resca. Pescărușul lui Franklin Specia a fost descoperită pe teritoriul țării noastre în 2016, în județul Olt, la Slatina. Observația a fost făcută de unul din membrii fondatori ai Societății Ornitologice Române, Szabó József junior, alături de prietenul său, birdwatcher-ul Pál Lajos. Cei doi păsărari se aflau pe cursul inferior al Oltului, într-o excursie de observare a păsărilor în data de 26 decembrie 2016. ”Am ajuns aproape de orașul Slatina unde, înainte de intrarea în oraș dinspre Craiova, ne-am oprit la pod să mai aruncăm o privire pe lac înainte să se întunece. În fața noastră la vreo 100 de metri era un stol de 200-300 de exemplare de pescăruși râzători (Larus ridibundus), iar pe apă stoluri răzlețe de rațe sunătoare. După ce am "scanat" cu binoclul lacul și nu mi-a sărit nimic în ochi, m-am hotărât să mă uit cu luneta la pescăruși, doar-doar găsesc vreunul cu inel color. Uitându-mă la picioarele roșii ale pescărușilor râzători din fața stolului, dintr-o dată am zărit un pescăruș care era diferit, într-o zonă cu mai puține păsări. Avea cioc negru, frunte albă, iar restul capului negru cu un inel orbital alb și cu o statură puțin mai mică, din câte am putut vedea, și spatele gri închis ca la un pescăruș sur. În acel moment, i-am zis lui Lajos să vină și el să se uite și m-am repezit la mașină, mi-am luat aparatul foto pe care l-am așezat pe parapetul de beton de pe marginea digului și am început să fac poze. Cuvintele pe care le-am rostit în acele câteva minute nu le pot reproduce, însă pentru amândoi un lucru era clar și anume că este o specie nouă pentru fauna României. Am făcut puțin peste 200 de imagini, majoritatea catastrofale, dar la unele am reușit cumva să țin aparatul să nu se miște”, a povestit Szabó József junior. Zăganul Pasărea a fost văzută în 2016 pe teritoriul țării noastre, după 83 de ani de absență. Zăganul este una dintre cele patru specii de vulturi care au cuibărit cândva și la noi în țară, dar care nu a mai fost văzut din 1933. "Pasărea se numește Adonis și este una dintre păsările menite să contribuie la refacerea populației de zăgani din Franța. În cadrul unui proiect European - LIFE GYPCONNECT - pasărea a fost eliberată în Masivul Central Francez, din 2014, dar nu a rămas acolo. A plecat din Franța și a hoinărit prin mai multe țări. Traseul ei este urmărit cu ajutorul unui emițător satelitar și a indicat zboruri prin Danemarca, Slovacia, Belarus, Polonia, Ucraina și acum România. În România, ultima semnalare documentată a zăganului datează din secolul trecut, adică din anul 1933. Atunci era vorba despre unul dintre ultimii zăgani care mai cuibărea în România, în Carpații Meridionali", se arată în comunicatul SOR transmis la vremea respectivă. Zăganul mai este cunoscut și sub denumirea de vultur bărbos. Este o pasăre de pradă diurnă caracteristică zonelor muntoase și este prezent în mod obișnuit la altitudini cuprinse între 500-4.000 m, dar a fost întâlnit și la 7.500 m altitudine în Himalaya. Lungimea corpului este de 105-125 cm și greutatea este cuprinsă între 4.500-7.800 g (media 6.210 g). Cucul pestriț Specia a fost observată în Dobrogea, pe 6 mai 2017, de turistul german Rolf Nessing. Câteva zile mai târziu și specialiștii SOR au fost pe teren și au confirmat observația. Cucul pestriț este o pasăre specifică zonei mediteraneene. Preferă zonele deschise cu tufișuri și pâlcuri de vegetație. Parazitează mai ales cuiburile de coțofană, cărora masculii le distrag atenția, în timp ce femela își depune ouăle în cuibul lor. Spre deosebire de cuc, puii cucului pestriț nu aruncă din cuib ouăle speciei gazdă, dar cerșesc hrana mult mai zgomotos și au prioritate la hrănire. Mai mult de atât, puii de cuc pestriț sunt și apărători ai cuibului gazdă: specia secretă o substanță urât mirositoare care alungă pisicile și alți prădători de la cuib. Pasărea este mai mare decât cucul pe care îl știm toți, atinge 39 de centimetri în lungime, și are un moț care îl evidențiază clar. Sunetul pe care îl emite seamănă foarte bine cu sunetul emis de un juvenil de ciocănitoare, nu cu clasicul „cu-cu” emis de specia comună din România – Cuculus canorus. Migrația spre Africa are loc în lunile iulie și august. Pietrar de deșert Specia a fost observată pe teritoriul României în 2017. În mod tradițional aceasta cuibărește în nordul Africii și Asia Centrală. Până atunci, în România erau cunoscute doar patru specii de pietrar: pietrar negru, pietrar sur, pietrar mediteranean și pietrar răsăritean. Pietrarul de deșert este o specie răspândită din Mongolia până în Nordul Africii. Specia ocupă stepe aride, zone cu tufișuri din apropierea cursurilor cu apă mică, ruine și câmpii uscate, cu stâncarii. Cel mai apropiat areal de cuibărit pentru specie este în Orientul Mijlociu, în Siria, Egipt, dar unele exemplare pot ajunge accidental și în Europa. Astfel, specia a mai fost observată și în alte țări europene, precum Bulgaria, Ungaria, Germania, Franța. Hrana este alcătuită de obicei din nevertebrate, și ocazional din semințe. Este o specie migratoare, dar există și zone unde populațiile sunt sedentare. Fâsa lui Richard Prima confirmare foto a speciei pe teritoriul țării noastre a avut loc în 2018. Nu a fost prima observație în țara noastră, ci a treia, dar a fost pentru prima oară când biologii au reușit să și fotografieze pasărea. Această pasăre cuibărește în Siberia, în Asia și iernează în India și în Asia de sud-est. Apare foarte rar, dar regulat, în vestul Europei, și de obicei toamna, între lunile septembrie și noiembrie. Fâsa lui Richard (Anthus ricardi) a fost observată de directorul de conservare al Societății Ornitologice Române, Ciprian Fântână într-un punct extrem de important pentru migrația păsărilor – Lacul Techirghiol. Cufundar cu cioc alb Specia a fost descoperită în 2018 de ornitologul József Szabó. Observația a fost făcută pe pe râul Olt, la Numărătoarea de Iarnă a Păsărilor Acvatice. ”Eram deja în a treia zi a expediției noastre, ne aflam în situl Natura 2000 Valea Oltului Inferior și am ajuns pe lacul de acumulare Ipotești, imediat la sud de orașul Slatina. Când am ajuns pe lac, prima oară am văzut aglomerări mari de păsări - câteva mii de lișițe, sute de lebede, pescăruși, cormorani și rațe. Eram o echipă de patru oameni pe teren deja de două zile, fiecare știam ce grup de specii trebuie să numărăm. Regula era ca prima oară ne uităm la fiecare stol, după care să începem număratul indivizilor. La prima scanare a lacului cu lunetele am găsit un cufundar de talia unui cormoran mare, de culoare foarte deschisă, dar pasărea s-a scufundat foarte repede. Le-am zis prietenilor că eu cred că am găsit un cufundar mare, însă nu eram sigur. După ce s-au uitat și ei ne-am hotărât rapid să ne apropiem de pasăre, ceea ce se putea doar dacă mergeam pe dig. Am demarat în trombă pe dig până la poziția cea mai apropiată de punctul unde văzusem pasărea. Acesta se afla la aproximativ 100 de metri de mal, așa că nu a mai fost niciun dubiu că este vorba despre cufundarul cu cioc alb, specie pe care o vedeam în premieră în România”, a povestit la vremea respectivă József Szabó. Cufundarul cu cioc alb este o specie de pasăre acvatică. Cuibărește în Rusia arctică, Alaska și Canada, dar ajunge și pe coastele estice ale Asiei, în Japonia, Coreea de Sud, Coreea de Nord și China. În sezonul rece, migrează spre ape mai calde. Se estimează că în Europa ajung anual circa 1.000 de exemplare de cufundar cu cioc alb. Specia iernează în numere mici pe coastele Norvegiei, pe Marea Nordului și Marea Baltică. Accidental, exemplare au mai fost observate în Belgia (prima observație a fost în 2017), Austria, Belarus, Bulgaria și alte state europene, dar niciodată în România. Populația este estimată între 16.000 și 32.000 de indivizi, dar cele mai mari numere - 20.000 de exemplare - se găsesc în Canada. Este cel mai mare dintre cufundari, are o lungime a corpului care atinge 90 de centimetri, cu o anvergură a aripilor de 135-150 de centimetri. O nouă specie de gărgăriță și un crustaceu În 2018, Alexandru Pintilioaie a descoperit o specie nouă de gărgăriță, iar în 2019 Éva Váncsa și Karina Battesde au descoperit o specie nouă de crustaceu microscopic. „Eram pe teren împreuna cu colegul Vlad Amarghioalei, ornitolog în același proiect și care avea de făcut observații la speciile de răpitoare. Cu noi mai era și Diana Ionescu, o studentă la master de la Facultatea de Biologie, care aduna date pentru lucrarea de disertație, tot pe partea de păsări. Eu mă uitam după specii de nevertebrate în zona respectivă, era foarte cald, vegetația era destul de săracă și păscută de turmele de oi din zonă, așa că nu mă așteptam să găsesc mare lucru. Căutam o zonă bună de dat cu fileul, și mi-a atras atenția o tufă dintr-o specie de pelin care trăiește în zone stepice și sărăturate, și când mă uit, surpriza: erau doi gândaci din familia Curculionidae, cunoscuți popular sub numele de gărgărițe. Nu sunt buburuze, care aparțin unui cu totul alt grup. Mi s-au părut de atunci interesanți prin aspect și prin prisma faptului că nu mă așteptam să găsesc o insectă așa mare pe planta respectivă. Am mai căutat și am mai găsit un exemplar în zonă”, a povestit biologul de la SOR. Alexandru a fotografiat specia, apoi a mers acasă. A observat că nu semăna cu nimic din ceea ce știa el, așa că a cerut ajutor. A postat fotografiile pe un grup de Facebook al iubitorilor de insecte, iar la scurt timp un biolog din Cehia i-a spus despre ce specie este vorba. Au urmat căutări în literatura de specialitate, ca în final să își dea seama că este vorba despre o specie nouă pentru fauna României. Ulterior, a discutat și cu un alt entomolog, Cosmin Manci, care găsise și el câteva specimene, tot în județul Iași. Alexandru Pintilioaie pregătește și o notă faunistică despre noua specie de gărgăriță, dar abia după ce se va încheia sezonul de monitorizări pe teren. Specia trăiește în Nordul Africii, Asia și Europa, unde poate fi întâlnită doar în regiunile stepice din partea europeană a Rusiei și Ucraina. În Ucraina este specie protejată, inclusă pe Lista Roșie IUCN. Iar din 2018, specia este parte din fauna României și este de așteptat ca specia să fie prezentă și în alte habitate similare din Moldova, Muntenia si Dobrogea. În România se estimează că există circa 1.250 de specii distincte de gărgărițe. De fapt, insectele sunt cele mai numeroase animale de pe planetă, ele reprezintă ¾ din fauna Terrei, potrivit SOR. Crustaceul a fost descoperit în timp ce biologul Éva Váncsa preleva probe din lacurile de la Fălticeni..