Mesagerul.ro

Harold Bloom a murit ieri

 Harold Bloom a murit ieri

Puțină lume îl mai știe pe Bloom în 2019. Diversitatea culturală și inundația internautică l-au împins pe Bloom cu masa lui plină cu “vedete” spre EXIT, dacă nu l-au băgat direct cu totul în coșul istoriei. În Ro și mai puțini l-au băgat în seamă vreodată. Ce-i cu Bloom? De ce vreau să-ți spun eu că a murit? Eu cred: cartea-moartea lui Bloom este o carte-moarte care dovedește ceva foarte mișto. “Canonul Occidental” (CLICK) mie mi-a dat un curaj fantastic. Am descoperit-o aproape de 2000. Eram copleșit, bombardat de corporatisme, personal coach-uri, postcoloniale, feminisme, de cărți în care politica corectă arunca, conform liderilor vremii, capodoperă după capodoperă. În fapt, erau exerciții de piar în care TOTUL era super, excelent, nemaiîntâlnit. Ori atâtea excepționalisme mi-au tulburat busola, nu mai știam ce-i bun/ce-i rău. Tot ce avea etichetă vindea și murea a doua zi. Era "literatura" unei noi generații care se afirma cu salve de tun piarist și de publicitate. Valoarea era recunoscută numai dacă dădea soluții, răspundea nevoilor defavorizaților vieții. Ori, Bloom și-a asumat înjurături, flegme de la contemporani iluștri. Ce faci? Nu-nțelegi spiritul epocii, nu-nțelegi că avem nevoie de literatură ca să panseze rănile atâtor răniți de război, de macho-ism, de colonialism, de emigrație, de sărăcie. E nevoie de literatura care dă soluții concrete. Nu-nțelegi că lumea nu mai citește clasici, nu se mai identifică? Ori, Bloom vedea clar. Aceste abordări ale contemporanilor nu aveau valoare literară, filosofică. O fi o piață de cititori pentru obsesii de acest gen, dar ea nu poate încă valora mai mult de doi-trei lei. Nu-i băgăm în referințe universitare, nu-l dărâmâm pe Platon ca să-l punem pe Cumpănașu, nu? Zicea Bloom: să-i lăsăm pe Homer, Dante, Cervantes, Shakespeare, Kafka, Dostoievski, să-i lăsăm să respire, să fie referințe fundamentale, iar pe corporatiști, feminiști, postcoloniali și alți politicăl corectnes să-i lăsăm să crească, să facă mușchi și iarbă-n jur. Bloom a strivit noile statui de conjunctură, i-a strivit pe cei alfabetizați corporatist, pe miloșii și săracii care ciocăneau timid în ușa literaturii. Cartea lui Bloom mi-a dat curajul să nu-mi neg identitatea culturală. Până la 20 și ceva de ani mă hrănisem cu autori din Canonul Occidental. Și, nu numai că asta mi-era hrana, dar, reușisem să-mi fac model din Odiseu (hei, da, calul troian prin care poți pătrunde în locuri nebănuit..

copyright © 2024 mesagerul.ro