E complet falsă tema că nu mai vin investitorii, dacă nu vor fi cocoțați la 100 de metri deasupra Palatului Culturii. Palas 1 a fost prezentat în toate materialele publicitare ca un „veritabil oraș în inima orașului”. Într-adevăr, despre asta a fost. Întâi a capturat inima, a parazitat comercial imaginea Palatului Culturii, de aceea îi și spune „Palas”, a extras tot potențialul patrimoniului istoric și a oferit la schimb un fason ultramodern. Fără îndoială, Iulian Dascălu a pus Iașul pe hartă – prin firmele care s-au stabilit aici– , și are un merit în dezvoltarea industriei IT. Rămas la un moment dat mult în urmă, nu mai e un oraș din care creierele fug automat la București sau Cluj-Napoca. Cu ce preț? Cunoscătorii spun că a depășit sistematic liniile roșii stabilite la începutul proiectului. Nu s-a putut abține: a ridicat niște etaje pe un turn peste proiectul aprobat inițial – ca mai toți dezvoltatorii imobiliari –, punându-i Palatului o imensă cocoașă de cămilă, dacă e privit de pe bulevardul Ștefan cel Mare. Apoi, pentru că i s-a permis, a adăugat noi clădiri, îndesind zona, iar în interiorul complexului comercial au apărut magazinele tarabă. Comparați prospectele de la inaugurare și bazarul de acum! Mereu se lucrează la ceva, tot timpul se adaugă noi clădiri, turnuri, tăind perspective, blocând vizibilitatea, aglomerând și blocând circulația din zona centrală. Când se apucă de construit, Iulian Dascălu e de neoprit. E în plin asalt, iar ceea ce propune prin Palas 2 este de un tupeu miliardar. La dezbaterea de la Primărie de pe 4 decembrie între reprezenții proiectului Palas 2 și societatea civilă au răbufnit multe revolte justificate: din partea comunității universitare, istoricilor, arhitecților ori a celor care suferă din cauza proximității sufocante a proiectului. „Ideologia” acestui asalt urbanistic numit Palas 2 se rezumă la așa-anumitele „straturi urbanistice din diferite momente ale orașului”, care pot să coexiste și ni se spune că e doar o problemă de obișnuiță până vor fi acceptate în mod natural. Ceea ce unora li se pare astăzi un sacrilegiu ar putea fi trecut cu vederea peste un timp. Palatul aparține unui „moment” al progresului (1925), Palasul 1 „altui moment” (2012), urmează inevitabil un alt „salt înainte”. Iar ei, promotorii proiectului, se prezintă drept niște mesageri exclusivi ai progresului. Ceea ce este o mare, dacă nu completă închipuire. Sunt conștienți că la această ideologie consumeristă, high-tech, aderă în mod natural tinerii și IT-iștii, forța care poate duce înainte orașul. (Desigur, tinerii pot fi încântați. Nu mai pleacă, câștigă bine, au un mod de viață..