Mesagerul.ro

Ignaz Semmelweis sau importanța spălatului pe mîini

 Ignaz Semmelweis sau importanța spălatului pe mîini

A te spăla pe mîini poate părea, astăzi, un gest banal, dar importanța acestui obicei a fost descoperită mult mai de curînd decît s-ar crede. Pînă în urmă cu doar cîteva generații chiar și simpla aducere pe lume a unui copil se putea transforma într-o condamnare la moarte, una dintre cele mai temute afecțiuni fiind febra puerperală.(i) Apărea din senin, de obicei în a doua zi după naștere, și lovea fără discriminare de vîrstă sau de clasă socială. Fără niciun motiv aparent, femeile afectate începeau să sufere de dureri abdominale puternice și făceau febră mare, o treime din cazuri dovedindu-se fatale. Și mai grave erau situațiile în care febra puerperală căpăta un caracter epidemic. În locul unor cazuri izolate, dintr-o dată medicii erau puși în fața unui val de îmbolnăviri ce cuprindea brusc cîte un spital, un oraș sau o întreagă regiune, molima perpetuîndu-se apoi pentru luni de zile sau chiar pe durata mai multor ani. Epidemiile înregistrate la Hôtel-Dieu din Paris între 1745 și 1746, British Lying-In Hospital din Londra în 1760 sau în Aberdeen între 1789 și 1792 sînt doar cîteva exemple, în toate aceste instanțe mortalitatea urcînd pînă la 70-80% din cazuri.(ii) Nici măcar variola sau ciuma nu erau atît de ucigătoare… Oare din ce cauză se produce febra puerperală? De ce nu toate nașterile sînt afectate? Este contagioasă sau nu? Tot atîtea mistere care au preocupat doctorii de-a lungul timpului, tot atîtea întrebări la care au încercat să răspundă pe parcursul a două secole nenumăratele cărți și articole din revistele medicale ce abordau acest subiect. Pînă la urmă cheia descifrării enigmei va apărea din întîmplare. În 1784, la inițiativa împăratului Iosef al II-lea, se inaugura Spitalul General din Viena, instituție bine-cunoscută și astăzi sub prescurtarea AKH (Allgemeines Krankenhaus). Spitalului propriu-zis îi erau atașate un orfelinat, un azil de boli mintale și o clinică de obstetrică, cea mai mare din lume la acea dată. Aici va începe să lucreze în 1846 Ignaz Semmelweis, un tînăr medic maghiar de origine germană. Sub conducerea primului director, Johann Lucas Boër, clinica de obstetrică practicase o abordare foarte conservatoare în ceea ce privește intervențiile chirurgicale, folosirea forcepsului sau a altor instrumente fiind descurajată, totuși, odată cu instalarea la conducere a succesorului său, Johann Klein, lucrurile se modificaseră radical. Schimbarea de politică fusese însoțită și de o surprinzătoare creștere a deceselor cauzate de febra puerperală: de la 0,84% în 1822, ultimul an în care se aflase la conducere Boër, la 7,8% un an mai tîrziu.(iii) Și mai ingrijorător, departe de a fi o fluctuație statistică, această rată imensă a deceselor se va perpetua timp de ani întregi, într-un contrast marcant cu perioada anterioară directoratului lui Klein. La fel ca în zilele noastre, AKH îndeplinea și rolul de spital universitar, iar clinica de obstetrică pregătea atît studenții la medicină cît și moașele. Începînd din toamna anului 1840, cele doua secții în care era împărțită clinica au căpătat roluri distincte, prima fiind rezervată exclusiv studenților, iar cea de-a doua moașelor. Separarea a pus în evidență un aspect neașteptat: la același număr de internări, numărul îmbolnăvirilor și deceselor produse de febra puerperală era de 2-3 ori mai mic în cea de-a doua secție în raport cu prima! O astfel de diferență flagrantă era greu de ignorat, așa că, intrigat, Semmelweis încercă să descifreze misterul. Curînd deveni evident că singurul element ce deosebea o secție de cealălaltă era alcătuirea corpului medical. Dar cum ar fi putut să influențeze în rău prezența studenților la medicină? În martie 1847 un nefericit accident va sugera răspunsul. Profesorul Jakob Kolletschka preda medicina legală la AKH și deseori efectua autopsii împreună cu studenții. În cursul unei astfel de operații, din greșeală unul dintre studenți îl înțepă în deget cu bisturiul folosit la disecție. Peste puțin timp mîna începu să i se umfle, apoi inflamația se extinse rapid, iar medicul muri de septicemie în doar cîteva zile. Autopsia va arăta că profesorul suferise leziuni extrem de asemănătoare celor înregistrate în cazurile de febră puerperală. Moartea lui Kolletschka, un om pe care îl respecta enorm, lăsă o impresie profundă asupra lui Semmelweis:În starea de agitație în care mă aflam pe atunci,..

copyright © 2024 mesagerul.ro