Mesagerul.ro

Imprescriptibilitatea sau "Fără fericire până la adânci bătrâneți" pentru cei ce săvârșesc infracțiuni de corupție, contra minorilor sau probate prin A.D.N.

 Imprescriptibilitatea sau Fără fericire până la adânci bătrâneți pentru cei ce săvârșesc infracțiuni de corupție, contra minorilor sau probate prin A.D.N.

Iau notă și reflectez: să plătească victima pentru lipsa intervenției eficiente a autorităților ar trebui să fie o infracțiune în sine. În ultimii ani, am trăit schimbări legislative, politice, administrative și de mentalitate ce vor face ca Ministerul Public, al Justiției și de Interne să fie incapacitate o perioadă lungă de timp. Ce înseamnă asta? Trag cu ochiul discret la viitor: corupție, victime năpăstuite, infractori nestânjeniți, prejudicii nerecuperate, nesiguranță. Starea justiției este primejdios de precară, starea viitorului este, și ea, ingrijorătoare. Toate acestea pentru că o putere politică dornică să scape de păcatele trecutului a confiscat justiția. Există posibilitatea de a amâna până la dispariție, prin prescripție, răspunderea în fața legii. Fără această posibilitate, interesul de a controla și incapacita justiția ar fi fost mai redus. 1 Timpul să nu mai ierte corupția: imprescriptibilitatea faptelor de corupție. Fără fericire până la adânci bătrâneți pentru cei ce săvârșesc fapte de corupție. Imprescriptibilitatea faptelor de corupție este un pas spre dispariția interesului de a confiscajustiția. Imprescriptibilitatea ar asigura dreptate, măcar la un moment dat, pentru victimele ce în prezent riscă să nu își găsească niciodată dreptatea. Imprescripbitilitatea ar fi perfect proiectată pe fundalul realităților sociale pe care le trăim. Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției prevede în articolul 29 că Statul are libertatea de a stabili termenul prescripției pentru a se asigura înfăptuirea justiției. Prin articolul 29 se prevede dreptul Statului de a legifera în funcție de situațiile în care persoana a reușit să eludeze pârghiile existente ale justiției. Avem cazuri în care, prin prescripție, a fost eludată justiția de o persoană cercetată pentru fapte de corupție?Direcția Națională Anticorupție a constatat în luna februarie 2018 că faptele din dosarul Microsoft s-au prescris (de abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani.În dosarul Rompetrol a trecut termenul de prescripţie pentru infracţiunile de manipulare a pieţei de capital şi divulgarea de informaţii privilegiate.În dosarul falimentării Băncii Române de Scont C.A. a intervenit prescripția răspunderii penale pentru fapta de care era acuzat fostul prefect de Hunedoara și fost director al Complexului Energetic Hunedoara. Imixtiunea din ultimii ani în instituțiile însărcinate cu noțiunile abstracte de “dreptate” și “siguranță” produce rezultate concrete pe termen lung, pe care, firește, le vom experimenta. Întărirea acestor instituții o să necesite sacrifiu și timp, chiar în prezența celui mai bun context politic. Mă imaginez stând în holul răcoros al Curții de Apel și răsfoind un cod așteptând să treacă mai repede timpul. Ne mai permitem încă o generație de sacrificiu care nu își va vedea călăii aduși în fața legii la un moment dat? Cea mai importantă observație este că putem pune capăt acestui mecanism de creare de perioade de tranziție. Ce se întâmplă când justiția devine suficient de puternică pentru a investiga corupția la nivel înalt? Schimbări legislative arbitrare. Prin imprescriptibilitatea faptelor de corupție dăm semnalul că nu mai tolerăm jocul de-a hoții și vardiștii la nivel de țară europeană. 2. Timpul să nu mai ierte infracțiunile cu autor necunoscut, dar cu probă A.D.N.: imprescriptibilitate pentru orice infracțiune cu probă A.D.N. Fără fericire până la adânci bătrâneți pentru cei ce săvârșesc infracțiuni, dar au la dosar probe A.D.N. Unul dintre motivele ce stau la baza existenței prescripției este premisa că se pierd probe, dispar martori și devine dificil de dovedit infracțiunea. Descoperim premiza că probele cunosc o erodare în timp. Pe de altă parte, avem prevederi legale ce nu permit o condamnare decât în cazul în care sunt probe și nu există niciun dubiu asupra vinovăției. Organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului (Directiva UE 2016/343). Organele de urmărire penală au obligația de a strânge și administra probe atât în favoarea, cât și în def..

copyright © 2024 mesagerul.ro