​Am stat de vorbă cu doi tineri din China și doi din Vietnam, care studiază sau muncesc în București, despre cum s-a schimbat viața lor din România după ce a izbucnit epidemia de coronavirus. În urmă cu o săptămână, știrea despre tânărul asiatic care a fost bătut și dat jos din metrou de suporterii rapidiști a devenit virală pe internet. În acest moment, sunt mii de asiatici în România, care muncesc sau fac studii în țara noastră. Am încercat să aflu de la câțiva dintre aceștia dacă au avut parte de incidente neplăcute pe stradă sau la școală după ce a izbucnit epidemia de coronavirus. Unii mi-au spus că s-a strigat pe stradă după ei „coronavirus” sau că oamenii îi evită de frică să nu se îmbolnăvească. În același timp, mi-au povestit și cum luptă rudele lor de acasă cu epidemia care a provocat până acum în lume peste 3300 de decese. Dintre cei patru tineri cu care am stat de vorbă, doar Feihong a acceptat să apară cu fotografie în acest articol. Ceilalți au refuzat de frică să nu aibă probleme. JIANG, 23 de ani, profesoară, din China: „Colegul meu, care este tot din China, a fost scuipat pe stradă” Ai avut parte de incidente neplăcute în București după ce a izbucnit epidemia de coronavirus în Asia? Când mă văd oamenii de pe stradă strigă la mine „coronavirus”, neștiind dacă sunt din Japonia, China sau Coreea. Ei văd doar o față asiatică și o asociază cu virusul. Aceste situații evident că mă fac să mă simt ofensată. Nu doar adulții strigă la mine pe stradă, dar și copiii. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că strigă la mine versiunea pe limba română a numelui virusului, pentru că în chineză îi spunem altcumva. În ultima perioadă m-am simțit foarte anxioasă în metrou, pentru că am auzit de asiaticul care a fost bătut în metrou. Știu din China că situația cu coronavirusul este serioasă și aș vrea să port și eu mască, însă mi-e teamă că mă vor da afară din mijloacele de transport în comun, crezând că am virusul. Colegul meu, care este tot din China, a fost scuipat pe stradă. Am venit în România acum jumătate de an, și de atunci nu am mai fost în China, deci sunt sigură că sunt sănătoasă. Prietenii mei apropiați știu că sunt sănătoasă și nu sunt speriați. Ei mă întreabă adesea de starea de sănătate a familiei mele din China, au grijă de mine și îmi acordă atenție. Ce vești ai mai primit de acasă, de la rude, familie, legate de coronavirus? Situația din China acum este mult mai bună decât cea de acum șase luni. Oamenii din majoritatea provinciilor din China se află în carantină și stau acasă de mai mult de 15 zile. Dacă vor să cumpere ceva au nevoie de un bilețel pentru a ieși din casă și a-și procura mâncare de la magazin. Pot face asta o singură dată pe săptămână, dar supermarketurile au destulă mâncare pentru toți. S-a luat această măsură pentru a reduce timpul petrecut în contact cu alți oameni. Ei se află sub un control foarte strict, pentru că virusul se răspândește foarte rapid. După ce au intrat oamenii în carantină situația s-a schimbat în bine. În ultima săptămână am avut doar câteva cazuri noi de infectați, față de acum o lună, când apăreau câte o mie de cazuri noi pe zi. Până și în Wuhan au apărut doar în jur de o sută de noi pacienți în ultima săptămână. Părinții mei trăiesc în zona estică a Chinei, în provincia Zhejiang, o provincie faimoasă pentru business, și a doua cea mai afectată de virus provincie Chineză după Wuhan. Rezultatele însă sunt observabile, după eforturile guvernului chinez de a înceta răspândirea coronavirusului. În acest moment, numărul de cazuri noi pe zi este mai mare în Italia decât în China, și cred că italienii ar trebui să învețe cum să remedieze situația de la guvernul chinez. Oamenii deja s-au obișnuit cu carantina și nu mai sunt panicați, le-a schimbat modul de viață. Elevii și studenții primesc cursuri online și învață de acasă, iar oamenii muncesc cu ajutorul internetului. Cei mai afectați însă sunt muncitorii din fabrici care trebuie de asemenea să rămână acasă. Încercând să nu se plictisească acasă, bărbații învață să gătească și să spele rufe, lucruri pe care poate nu le-au făcut niciodată. FEIHONG, 21 de ani, student, China: „Oamenii nu vor să stea lângă mine când sunt în mijloace de transport” Ai avut parte de incidente neplăcute în București după ce a izbucnit epidemia de coronavirus în Asia? Am citit știrea cu tânărul asiatic bătut de rapidiști la Aurel Vlaicu și am fost foarte revoltat. Cumva, înțeleg frica oamenilor. N-aș putea să fiu ipocrit, dacă eu aș fi fost european și aș fi văzut un asiatic pe stradă din moment ce asta este situația cu virusul, sincer, și eu m-aș gândi: oare o fi îmbolnăvit? Dar nu aș reacționa așa. Maxim ar fi o mică bătălie în interiorul meu, dar ar fi singura reacție a mea dacă aș fi de partea cealaltă. Dar este mult mai mult decât mă așteptam. De exemplu, oamenii se sperie de mine atunci când sunt în mijloace de transport și chiar nu vor să stea lângă mine. Aș putea să strănut o dată și să golesc întreg metroul doar pentru mine, dar nu am făcut asta. Au fost foarte multe cazuri în care stăteam pe un loc și vedeam că nimeni nu vrea să se apropie. Mai aud și discuțiile altora. Ei te bârfesc pe față crezând că nu știi limba. Înțelesesem că a purta mască te protejează de virus, dar am fost foarte surprins să observ că în România a purta mască înseamnă că ai o anormalitate, că ești îmbolnăvit, și nicidecum că vrei să te aperi tu. Oamenii au acest concept că dacă porți o mască automat ai și ceva probleme. Într-o țară civilizată te-ai aștepta ca oamenii să știe pentru ce sunt măștile acelea, nu că sunt un accesoriu care arată că ești anormal, bolnav. Asta e o gândire care m-a șocat. În rest am mai și auzit țipete pe stradă cu „coronavirus”. Am și cunoștințe care fac glume repetitive. La început nu era așa deranjant, că o luai de glumă, dar după o perioadă te cam enervează, mai ales că știind că în China asta nu mai e o glumă, au murit mii de oameni și situația e una de urgență. Acesta nu mai e un topic de glume. Ce vești ai mai primit de acasă, de la rude, familie, legate de coronavirus? Am niște cunoștințe și din apropierea focarului de coronavirus, dar și de unde sunt eu, mai înspre Coreea de Nord, Rusia, provincia Jilin. Cei de lângă focarul de coronavirus sunt mai speriați de situație, stau în carantină, închiși în casă. A fost măsura luată de guvern ca virusul să nu se mai răspândească și toată lumea știe că este o măsură mai bună. A fost la un moment dat o mare criză de echipamente medicale, măști, dar oamenii de acolo sunt cumva ajutați. În fiecare zi vin cu provizii. Oamenii sunt speriați, dar nu s-au panicat. Cei ce stau lângă focarul de coronavirus sunt mai relaxați acum, pentru că viteza de vindecare este mult mai mare acum decât cei diagnosticați. Am văzut în statistici că trei mii de oameni se vindecă pe zi și cinci sute-șase sute de oameni sunt descoperiți cu coronavirus, ceea ce mă face să cred că s-a mai calmat situația. Virusul s-a transmis f..