Închiderea teatrelor impusă de starea de urgenţă şi noile reguli pe care încă autorităţile se străduiesc să le contureze schimbă drastic acest domeniu. În ce sens? "Pentru unii a fost un dezastru, pentru alţii a fost pură relaxare", spune regizorul Radu Afrim. Iar lumea artistică, de altfel atât de dezbinată, are de trecut acum "proba conectării la realitate". "Distanţarea scenică ar însemna ca toate spectacolele mele să fie scoase de pe afiş (...) Noii copii teribili ai regiei vor fi cei care reuşesc să creeze iluzia atingerii între actori", mai spune Afrim.Cum ţi-a afectat munca toată acestă perioadă?S-au decalat toate proiectele. Tuturor. Bănuiesc că la unele s-a renunţat de tot. Eu repetam la teatrul secuiesc din Sfântu Gheorghe cu scenografa Irina Moscu. Ne-am ridicat de la masa de lectură şi am luat o pauza de două luni. Deocamdată. Tot eu scriam şi scenariul. E evident că el nu va mai putea arăta la fel pentru că nu cred că ne putem preface că nu s-a întâmplat nimic. Eu nu voi putea să reiau lucrurile aşa cum le-am lăsat înainte de pandemie. Chiar dacă, cel puţin până acum, izolarea asta a fost pentru mine ca un concediu în curtea casei. N-ar fi primul oricum. :) Am văzut o reclamă stupidă în care se zice că "planeta s-a oprit". Pe bune? E fascinant să vezi cum creşte o plantă în fiecare zi şi poate fi emoţionant să vezi cum dispare -încet- o alta. De 1 mai s-au dus reporteri la malul mării şi ne vorbeau la tv despre "liniştea apăsătoare" de acolo. Doar pentru că nu erau oameni pe plajă!! De când sunetul valurilor mării e "apăsător"? Sau pescăruşii? Pai de aia merg yoghinii la malul mării? ca e apăsător? :) Unii chiar nu pot să priceapă că planeta asta nu a apărut în univers cu scopul de a fi populată de oameni. Post pandemie artiştii trebuie să vorbească mult mai clar despre asta în munca lor. Artiştii au de trecut acum, poate mai mult ca altădată, proba conectării la realitate. Nu ştiu dacă se poate vorbi despre o nouă realitate. E posibil. Rămâne totuşi la orizont incertitudinea asta în ce priveşte situaţia culturii, şi nu e doar o problemă naţională, vorbesc cu prieteni din vest care lucrează în teatru, nici acolo nu li se spune nimic direct, se aşteaptă decizii salvatoare sau nimicitoare. Dacă nici la case mai mari lucrurile nu se arată prea optimiste mi-e greu să cred că la noi nu se va lăsa cu traume. Lumea artistică e dezbinată, sindicatele sunt cum sunt şi asta nu e în regulă. Mai ales acum. Presimt că va trebui să milităm pentru dreptul de a putea munci din nou. În condiţii cât de cât normale. Ce au însemnat pandemia şi starea de urgenţă pentru teatrul românesc? Care vor fi efectele pe termen lung?Depinde. Pentru unii a fost un dezastru, pentru alţii a fost pură relaxare. Pentru unii actori angajaţi la stat a fost continuarea perioadei de relaxare de care se bucură şi atunci când colegii lor joacă pe rupte. Pentru că ei nu calcă pe scenă cu anii. Iar salariul intră pe card. Deci habar n-au că teatrul lor a fost renovat acum 3 ani. În timp ce mulţi artişti independenţi pe care nu-i protejează nicio lege joacă în teatrele de stat la invitaţia regizorilor si sunt plătiţi pe spectacol. Pentru aceştia închiderea teatrelor a fost cumplită. Ei ştiu clar câţi bani au pierdut dar nu ştiu din ce o să-şi plătească chiria în viitorul apropiat. Unele teatre au fost trecute în şomaj tehnic, altele şi-au pus actorii să citească poezii de pe desktop. S-au strâns sute de likeuri pentru că unii actori au vărsat chiar şi lacrimi în timpul lecturii. Unii au învăţat poeziile pe de rost. Ăsta e unul din câştigurile pandemiei pentru că actorii tineri nu prea ştiau poezii. Alţi actori s-au expus fără să le-o ceară nimeni. Au ţinut ei, aşa de dragul nostru, să ne facă să radem. Unora le-a ieşit la fel de prost ca pe scena. Cert e că o perioadă vom avea alergie la zoom. Îmi pare rău s-o spun dar nu toţi actorii pot fi lăsaţi să zburde liberi pe câmpiile virtuale. Sau pot, însă pe propria răspundere. Efectele pe termen lung ale acestei zburdălnicii nu se cunosc.Cum se va schimba publicul de teatru?Nu ştiu dacă avem un public educat în sensul în care, odată ce a văzut timp de două luni un actor pe gratis, după ce i-a văzut casa , frigiderul, aşternuturile de pat şi iguana din dotare, odată redeschise teatrele să plătească sa-l vadă într-un costum care nici măcar nu e al lui. Nu ştiu. Poate da, poate nu. Poate se câştigă un public nou..