​La un an după ce a avut loc primul concert al operei rock „Lucifer”, inspirată din poemul „Luceafărul” de Mihai Eminescu, a ieșit și materialul în varianta de studio. Proiectul inițiat de Adrian Tăbăcaru a ajuns în sfârșit și la urechile celor care nu au reușit să ajungă în 15 ianuarie 2019 la Control. Mai mult, albumul e disponibil pe gratis la adresa asta. Și nu e doar gratis pentru streaming. Poți să-l și descarci în MP3 sau WAV, la o calitate audio superioară. Dar cel mai bine e să te uiți la clipul postat pe YouTube, unde povestea materialului e ilustrată cu desene făcut de Costin Chioreanu, unul dintre cei mai talentați artiști români specializați în artwork-uri dedicate scenei de metal locale și internaționale. O să înțelegi altfel ce a vrut să zică Mihai Eminescu în „Luceafărul”. Probabil nu în totalitate, e o poveste destul de complicată, dar măcar o să dai din plete alături de Cătălina. După audiția materialului audio-video, am vorbit cu Adrian Tăbăcaru, compozitorul și producătorul proiectului „Lucifer”, despre cum a reușit să scoată pe piață opera rock, dacă sunt diferențe între album și versiunea live și ce urmează în demersul lui de a-l face cunoscut pe poetul național în străinătate: Anul trecut ai debutat în opera rock printr-un concert live în Control. Acum a ieșit și varianta de studio. Ce provocări ai întâlnit pe parcurs? Au fost numeroase provocări pe toate planurile. În primul rând alegerea versiunii în limba engleză și acceptarea titlului dat de către Dimitrie Cuclin, titlu care mă așteptam să genereze controverse din partea celor nefamiliarizați cu acest poem și cu traducerile oficiale ale lui. O altă provocare a fost una personală, datorată temei alese. A trebuit să intru într-o anumită stare, o stare din care foarte greu am reușit să ies și care m-a pus în dificultăți de comunicare din punct de vedere social o perioadă îndelungată. Există vreo diferență între versiunea live și cea de studio? Varianta live este identică cu cea de studio. Singura diferență pentru live este introducerea, unde am inserat texul de la finalul poemului rostit de Hyperion: „Nemuritor și rece” / „Eternal, Cold and True”, text care întărește ciclicitatea universală de formă ABA atât a poemului dar și a condiției umane unde totul pornește dintr-un punct, evoluează și apoi revine de unde a pornit. La material a lucrat și Jens Bogren, unul dintre cei mai mari producători de metal din lume. Cum a fost colaborarea cu el? I-ai dat să citească poezia? Albumul este auto-produs, Jens a făcut mixajul final și masterizarea. Imediat după avanpremiera din Control le-am scris primul mesaj celor de la Fascination Street Studios cu rugămintea de a masteriza albumul. Am vrut ca Jens să se ocupe personal de acest proiect. Știam măiestria cu care gestionează producții dense, albume cu foarte multe elemente instrumentale și vocale suprapuse. Mi-a spus că se va ocupa de acest material, singura condiție fiind să aștept, Jens fiind într-o perioadă cu foarte multe proiecte în lucru. Pe atunci construiau și noul studio din Stockholm. Am așteptat mai mult de șase luni, cu răbdare de fier până în ziua în care am primit invitația de a merge în orașul Örebro, la studioul de masterizare Fascination Street Studios. Am trimis împreună cu materialul audio și informații legate de poem, temă, scriitor. Cred că au fost parcurse aceste informații înainte de a începe lucrul. Adrian Tăbăcaru în studioul Fascination Street Studios. Foto via pagina de Facebook a lui Adrian Tăbăcaru Câți muzicieni au participat la înregistrări și cum au decurs ele? Artiștii au tras vocile în România și le-ai trimis la Jens? Am colaborat cu 23 de artiști, muzicieni și actori, unul dintre ei fiind Andrew Pleavin pe care-l puteți vedea în filme precum „300”, „Inception” sau „Batman Begins”. Am lucrat pe partea de libret cu Ioana Ieronim și am avut un consultant literar, doamna Moraru Anișoara cu care am selectat strofele esențiale ale poemului. Înregistrările și pre-mixul au fost făcute în studioul Taine-Multimedia din București, apoi materialul a fost preluat de Jens Bogren. Cu toate că e un album conceptual de rock/metal, nu se adresează doar fanilor acestor genuri muzicale. De ce ar trebui să-l audieze și un ascultător de rând? Crezi că ar putea să-i schimbe anumite prejudecăți despre genurile astea? După lansarea oficială a albumului am primit foarte multe mesaje de la persoane ce vin din diferite zonele muzicale, oameni despre care nu mă așteptam să asculte și să aprecieze acest gen. Toate părerile sunt într-un unison perfect, nefiind nici pe departe deranjați de elementele agresive de pe album, acestea fiind justificate de discursul poetic. Odată ce conceptul muzical și vizual este parcurs integral, eventual și cu subtitrarea în limba română pornită, atunci prejudecățile vor fi cu siguranță schimbate, atât în legătură cu muzica rock cât ..