Cum ar fi să-l vezi pe actorul Paul Ipate declamând din Shakespeare prin emoticoane? tragedia ar fi comedie. Comedia ar fi bufonerie. De aceea, Paul Ipate crede că întotdeauna cuvântul va fi puternic. "Emoticoanele sunt doar niste pârghii care ajuta cuvintele să iasă mai ușor. Eu folosesc emoticoanele de lene sau pentru că unele sunt comice. Dar când am ceva serios de spus, nici nu mă ating de ele :)". Reporter: Ai citit multe scenarii, piese teatru, texte de tot felul. Care ți-au plăcut? Paul Ipate: Sunt multe texte care-mi plac. În general îmi plac comediile, pentru că, dincolo de situațiile comice, la baza stau adevărul și realismul vieții. De aceea unul dintre dramaturgii preferați este Neil Simon. Am jucat în multe comedii, și chiar daca a fost o drama, am apelat tot la comedie că să accentuez mesajul piesei. Cum a fost în piesa "Trilogie belgrădeană". Cum ți-ai construit "acest plăcut", cum recunoșți ce-ți place ce nu? Dacă vorbim despre rolurile pe care le-am primit, m-am gândit în primul rând cât de ofertante sunt pentru mine din punct de vedere actoricește. Apoi e foarte important că textul sau scenariul să conțină un mesaj. Există piese sau scenarii în care e vorbărie multă, personajele nu au un traseu bine definit, iar la final am constatat că sunt plictisit, iar acțiunea n-a dus nicăieri și totul este superficial. Asta e o zona de care mi-a fost tot timpul frica: să nu fiu superficial. Arta vine din nevoia de exprimare. Dar sunt mulți care se exprima fară să transmită nimic. Care-s autorii preferați? Care-s rolurile tale preferate? Neil Simon, William Shakespeare, Edward Albee, Gogol, Eugen Ionescu și aproape tot ce înseamnă dramaturgie ruseasca. Din ce am jucat până acum sunt mai atașat de Eugene O’neill din trilogia lui Neil Simon, pentru că am debutat cu acest personaj și am multe amintiri legate de "Memoriile din Brighton Beach", dar și Jerry din piesa "Tom și Jerry" pentru că a fost ceva diferit de ce am jucat până atunci și am lucrat foarte mult la personaj. Cum ai descoperit puterea cuvântului în teatru? Cum ții minte cuvintele? 
 Textul se învață din mers, la repetiții lecturam și-l repet până când ajunge să curgă de la sine, să nu mai fie un obstacol. Asta e o treabă care ține doar de exercițiu. Cât despre puterea cuvântului, aș putea să spun că nu am descoperit-o în teatru. Acum câțiva ani practicam o forma de meditație prin tacere. Și am realizat cât de greu este să te abții să vorbești și câtă risipa de cuvinte facem. Chiar daca unii actori își doresc multe replici, eu de multe ori îmi tai din text, pentru că nu e nevoie de atâtea cuvinte câte să ajungă mesajul. Eu sunt adeptul principiului "less is more". Cuvântul devine valoros și în funcție de energia pe care o punem în el. În cuvânt sta atât puterea creației, cât și cea a distrugerii. Cuvântul este unul dintre cele mai prețioase și mai valoroase daruri pe care le are omenirea. Cât de valorosă este imaginația? Dar experiențele de viață? Cred că meseria asta nu o poți face fară imaginație. Pentru că experiențele de viață te ajuta până la un punct. Memoria afectiva este și ea limitata..