Pandemia îmbolnăveşte şi ucide zilnic mii, zeci de mii de oameni, pe tot globul, iar angoasa îi cuprinde vizibil pe tot mai mulţi. Totuşi o întrebare nu îmi dă pace. Oare chiar ar trebui să ştim cu orice preţ cine a fost pacientul zero al SARS CoV 2? Unde şi când a apărut noul virus global? E vorba de pur interes ştiinţific sau de calcule politice? În cazul în care am întreba un epidemiolog celebru din lume, indiferent de naţiunea căreia îi aparţine sau de şcoala ştiinţifică din care face parte, dacă ar trebui să ştim unde şi când a apărut pandemia actuală, şi cine a fost pacientul zero, răspunsul ar fi clar pozitiv. Iar motivaţia ar fi legată de găsirea unui vaccin şi metode de a evita repetarea în viitor a erorilor care au condus la acest deznodământ destul de grav până în acest moment. Dar un istoric? Desigur, veridicitatea faptelor constituie esenţa muncii şi vocaţiei acestei meserii. Dar ştim noi sigur, de pildă, de unde a plecat celebra gripă spaniolă, cea care a ucis cel puţin 50 de milioane de oameni după Primul Război Mondial? Nu ştim cu certitudine, deşi ipoteza că a apărut în SUA e cea mai susţinută la nivel planetar. I-a dat cineva în judecată pe americani atunci sau mai târziu? Eu nu am auzit de aşa ceva. Despre ciuma neagră care a lovit Europa în secolul al-XIV-lea am aflat că probabil provenea din China sau din Asia Centrală, dar nu avem vreo certitudine. Ştim graţie istoriei că omenirea a mai fost lovită în trecut de valuri de boli contagioase distrugătoare, unele afectând mai multe continente şi ajungând pandemice: ciuma, holera, variola, tifosul etc. Până în a doua parte a secolului al XIX-lea, când ştiinţa a progresat atât de mult încât s-au descoperit instrumente şi substanţe care să combată bacteriile, microbii şi în secolul XX şi viruşii, neştiindu-se cum anume exact se răspândeau molimele, nici nu exista vreo proecupare pentru pacientul zero şi lanţul cauzal al răspândirii. Mulţimile furioase şi înapoiate, cuprinse de teama unei morţi cumplite şi nediscriminatorii, linşau evrei, ţigani, ardeau vrăjitoare pe rug, dar acestea erau mecanisme de tip ţap ispăşitor, nu tentative de a afla adevărul. Se urmărea doar găsirea de vinovaţi spre a calma furia plebei. Problema vinovăţiei chineze şi interesele americane Aşa cum îmi sugera recent un prieten, aruncarea vinei asupra unui om sau a unei colectivităţi e o metodă verificată de a linişti colectivităţile umane afectate de maladii grave, dându-le impresia că îşi pot controla destinul. Dacă epidemia e produsă de viruşi sau bacterii venite de la animale sau de la inşi care nu ştiu că sunt purtători, atunci vina e una difuză iar oamenii se simt abandonaţi de divinitate şi de semenii lor în calea răului. Dar dacă virusul a scăpat dintr-un laborator, vina aparţine clar unui agent uman care poate fi arătat cu degetul, chiar pedepsit (el sau superiorii săi). Colectivitatea simte că reia cumva controlul asupra răului, şi că îl poate previni în viitor. Chiar dacă ne găsim în mijlocul unui război al acuzaţiilor între China şi SUA privind locul exact de unde provine virusul care a isterizat toată planeta şi vinovăţia fuandamentală pentru răspândirea sa, vedem cum se ridică voci din ce în ce mai numeroase care sugerează sau cer direct reducerea intensităţii relaţiilor comerciale cu firmele chineze, mutarea unei mari părţi din producţia de bunuri de consum şi medicale pe teritoriul altor state, iar cele mai radicale voci se gândesc chiar la forme de pedepsire a statului chinez. Ruperea sau diminuarea drastică a relaţiilor comerciale prin delocalizări masive de firme şi mutarea de capitaluri e deja sugestia cea mai prezentă în analize şi recomandări pentru guvernanţi, nu doar în SUA. Lucru evident greu de realizat şi extrem de riscant pentru cel ce va încerca! Cum putem crede că brusc, lucrătorii englezi, italieni, germani, americani sau canadieni vor începe să producă piese de calculator, de aviaţie sau reţele IT nu doar la fel de bune ca cele făcute în China (asta ar fi fezabil) ci la preţuri la fel de scăzute sau oricum comparabile? Sau le vor muta rapid în India, Singapore, Pakistan, Indonezia, Brazilia? Deşi e posibil, acest proces nu poate fi unul rapid. China va reacţiona dur, va pedepsi economic statele care îşi îndeamnă corporaţiile şi investitorii să plece rapid, ar putea să le confişte bunurile (halele, utilajele, maşinile etc.) Şi totuşi vor fi ţări care vor încerca aşa ceva, din motive economice şi politice, căutând să mute afacerile în ţări mai prietenoase, mai democratice şi pe care cred că se pot baza mai substanţial în caz de nevoie. Multe echipemente medicale care se făceau în Asia se vor fabrica ţi în SUA şi statele UE, din prudenţă. În mod cert, China va suferi consecinţe, de aceea nu cred că va fi marele câştigător al crizei pandemice. Revin acum la întrebarea de la început. Are o logică pedepsirea statului chinez şi implicit a poporului chinez? Nu pentru că ar fi apărut Covid 19 pe teritoriul său – asta e aproape sigur dar nu există un element volitiv demonstrabil în acest fapt, virusul mutant nu a cerut voie elitelor comuniste de la Beijing şi nici nu e deloc sigur că ar fi fost scăpat accidental din vreun laborator militar. Ci ca urmare a faptului că regimul la putere a procedat asemenea tuturor regimurilor totalitare, ascunzând cel putin două luni gravitatea molimei, excat aşa cum a făcut URSS după accidentul nuclear de la Cernobâl din anii ‘80. Paralela Cernobâl-Wuhan ar fi perfectă dacă s-ar demonstra teoria scăpării din laborator. Cum vocile critice şi disidenţii din China au fost rapid oprite să mai atragă atenţia asupra dezastrului medical-umanitar (şi implicit a riscurilor pentru restul lumii), prin arestări, izolare şi persecuţii, mai exista teoretic posibilitatea ca statele UE şi Uniunea ca atare, dar şi SUA, să afle aceste lucruri din sursele de intelligence pe care le are sau ar trebui să le aibă şi în China Populară. Nu s-a întâmplat aşa. Fie UE şi ţările membre nu au destui spioni şi informatori în spaţiul chinez, fie aceştia nu şi-au făcut treaba. Mai probabil fiind prima variantă. Iar agenţii pro-americani au fost eliminaţi masiv de serviciile chineze în ultimul deceniu. Europenii ocidentali, mai ales, lasă greul monitorizării activităţilor riscante ale Chinei pe umerii americanilor, dovedind şi aici că metoda mersului “pe blat” (free ride) în trenul securităţii transatlantice e deja împământenită. Acum, chiar dacă ştim că oficialii chinezi au trimis avioane cu echipamente medicale şi doctori în ajutorul Italiei, Spaniei, SUA şi a multor altor ţări, sperând să spele parţial acuzaţiile existente şi să obţină un plus de simpatie din partea populaţiilor europene şi a celei nord-americane, e clar că resentimentele populare faţă de China trec înaintea recunoştiinţei. Nu poporul chinez e dispreţuit sau acuzat, ci leadershipul autoritarist, cel de esenţă comunistă cu….trăsături chineze. Aşa cum spune doctrina oficială. Nu știu ce credeţi că se va întâmpla în următorii ani, dar mie goana lui Trump și a apropiaților săi după dovezi că virusul SARS CoV2 a scăpat dintr-unul dintre laboratorarele specializate din Wuhan îmi amintește în mod neplăcut de momentul iunie 1914 când, după ce tânărul sârb bosniac Gavrilo Princip l-a asasinat pe arhiducele Franz Ferdinand, cercurile politice austriece, ajutate de serviciile de informații, căutau febril dovada că acel om nu a acționat de capul lui ci instigat sau chiar pregătit de Serbia…ceea ce în final s-a dovedit cumva adevărat (Mâna neagră, organizația responsabilă cu trimiterea asasinilor la Sarajevo, era susținută de ofiţeri superiori sârbi). Mai grav e că preşedintele Trump se simte pus cu spatele la zid - dacă nu se poate dovedi că e China marea vinovată (China plus etiopianul din fruntea OMS, care a ajuns acolo cu sprijin chinez direct şi a menajat interesele şi sensibilităţile chineze), atunci multi americani o să tragă concluzia că si Trump e vinovat, că nu a luat la timp măsurile necesare. Mai ales că presa liberală a arătat că Peter Navarro, consilier comercial, îl avertizase în ianuarie pe preşedinte asupra gravităţii virusului celui nou, spunând că poate ucide sute de mii de americani şi va lovi grav economia ţării. Astfel că mulţi americani vor afirma că preşedintele lor e şi el vinovat, alături de liderul chinez Xi Jinping. Dacă şi măsurile economice keynesiene prin care liderul american vrea să relanseze economia şi să scadă brusc şomajul eşuează sau nu produc destule rezultate positive, iar democratul Jo Biden se detaşează în învingător probabil la alegerile din noiembrie anul curent, atunci Trump va fi tentat să deturneze atenţia americanilor frustraţi de lipsuri către exterior. Către ţapi ispăşitori clasici, China fiind unul prin excelenţă, alături de Iran şi Venezuela. Nu degeaba secretarul de sta..