Mesagerul.ro

Lichiditatea « gratuita » sau datoria de maine?!

 Lichiditatea « gratuita » sau datoria de maine?!

Managementul companiilor trebuie sa ramana vigilent si sa constientizeze ca nici macar in vremuri COVID-19 nu exista “free lunch”. Lichiditatea “gratuita” de astazi este datoria de maine, iar aceasta criza a prins companiile din Romania deja foarte indatorate, mai ales sub forma de credit comercial pentru ca multe nu sunt “ bancabile”, si cu un nivel al capitalurilor scazut. La sfarsitul anului 2019, intarzierile la plata ale companiilor din Romania erau de 100 mld lei (9% din PIB) si peste 35% dintre firmele din Romania (250 mii firme) aveau capitaluri proprii negative. Actionarii au preferat de multe ori sa isi imprumute companiile si nu sa faca injectie de capital, iar acest fenomen a tinut o parte semnificativa din companiile din Romania „in-afara-retelei”, neeligibile pentru finantare cu credit bancar. Gradul de indatorare al companiilor din Romania (datorii/capitaluri) este unul dintre cele mai ridicate la nivelul Uniunii Europene ajungand la aproape 200% din PIB, o situatie greu de intuit pentru o economie care are cel mai scazut nivel de intermediere financiara din Uniunea Europeana, activele bancilor reprezentand 50% din PIB, de 2 ori mai putin decat ponderea inregistrata in tarile vecine. In ultimii 10 ani rata de rentabilitate a capitalurilor ceruta de catre actionari a fost mai mare decat rata de dobanda pentru creditele bancare si companiile care se finanteaza prin intermediul creditelor beneficiaza si de deductibilitatea fiscala pentru cheltuielile cu dobanzile. Faptul ca 70% dintre IMM isi propuneau sa se autofinanteze in 2019 poate parea bizar. Finantarea prin accesarea de credite este o solutie rationala si de optimizare a costurilor. Multe companii nu au avut acces, nu au fost eligibile din cauza nivelului scazut al capitalizarii, in timp ce altele nu si-au dorit sa ia imprumuturi din cauza unei retineri a managamentului si asociatilor firmelor cand vine vorba de a accesa credite. Un finantator impune o disciplina in administrarea incasarilor si platilor datorita ratei lunare de rambursat si poate stabili limitari sau obiective financiare (“covenants”) ceea ce de multe ori nu este apreciat de catre administratorii/actionarii companiilor. Va fi interesant de vazut cum vor primi bancile aceste companii pe care le intalnesc pentru prima oara cu ocazia aplicarii in cadrul programului IMM Invest. Nu putem atribui doar COVID-19 ceea ce se intampla cu mediul de afaceri romanesc, pentru ca existau premize pentru o frana care putea veni din stadiul ciclului economic, dar si din vulnerabilitatile structurale date de gradul de indatorare, disciplina la plata, accesul la forta de munca, infrastructura existenta in Romania. Greu sa cantarim intre ce ar fi mai grav in contextul aplicarii “entuziaste” in cadrul programului IMM Invest pentru proiectele pentru investitii:companiile sa ceara finantare pentru proiecte existente, in “pipeline”, ajustate pe fuga ca sa surprinda situatia declansata de aceasta inchidere a economiei, saucompaniile sa conceapa acum planuri de business bazate pe posibile nise si oportunitati create de situatia existenta. Proiectele incepute acum, in conditii speciale, urmeaza totusi aceleasi reguli financiare. Sunt finantate din capitalurile actionarilor si din datorie – garantata sau nu – asa ca trebuie sa genereze acele fluxuri de numerar care sa asigure rambursarea datoriilor si recompensarea actionarilor. Fundamentarea proiectelor pentru investitii este critica in orice situatie pentru ca odata incepute ele nu pot fi reversate usor sau cu costuri mici. Modelarea fluxurilor de numerar si rata de discont folosite in bugetarea proiectelor pentru investitii sunt elemente sensibile si doar mici ajustari ale lor fac diferenta intre a intra sau nu intr-un proiect. Cum poate, de exemplu, o pensiune care a aplicat pentru un proiect pentru investitii pentru modernizare sa argumentez..

copyright © 2024 mesagerul.ro