Printr-o hotărâre publicată recent în J.O.U.E. (25 noiembrie 2019), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a clarificat ipotezele în care operatorii unor motoare de căutare sunt obligați să admită cererile persoanelor fizice privind ștergerea unor link-uri către anumite pagini web din lista de rezultate, listă afișată în urma căutării efectuate pe baza numelui unei persoane. Hotărârea pronunțată în cauza C-136/7 vine în continuarea hotărârii din cauza Google Spain și Google, clarificând sfera obligațiilor operatorilor motoarelor de căutare, atunci când aceștia sunt sesizați de o persoană fizică cu o cerere de dezindexare privind link-uri către pagini de internet pe care sunt publicate categorii speciale de date (e.g., date privind sănătatea, date care dezvăluie originea rasială ori etnică, convingerile religioase, apartenența sindicală ș.a.). Hotărârea din 24 septembrie 2019 a fost pronunțată în cauza C-136/17, în contextul refuzului Google LLC de a înlătura, la cererea reclamanților, diverse link-uri din lista rezultatelor afișate de motorul de căutare operat de această societate, ca răspuns la căutarea efectuată plecând de la numele lor, în condițiile în care rezultatele afișate făceau disponibile publicului larg categorii speciale de date cu caracter personal. Reclamanții au formulat acțiuni împotriva refuzului CNIL (Comisia Națională pentru Informatică și Libertăți din Franța, ce are atribuțiile autorității de supraveghere) de a pune în întârziere Google în ceea ce privește înlăturarea link-urilor în discuție, acțiuni care au fost conexate de instanța de trimitere. Instanța administrativă supremă din Franța (Conseil d'État) a adresat Curții de Justiție mai multe întrebări, printre care și pe aceea de a determina dacă interdicția generală aplicabilă altor operatori de a prelucra categorii speciale de date cu caracter personal se aplică și operatorilor motoarelor de căutare și, respectiv, care sunt condițiile în care operatorul unui motor de căutare este obligat să admită o cerere de dezindexare, cu consecința ștergerii link-ului către o pagină web unde sunt publicate date sensibile de pe lista de rezultate afișată în urma căutării pe baza numelui persoanei fizice. Reamintim faptul că prin hotărârea de principiu din 13 mai 2014, Google Spain și Google (C‑131/12), Curtea a statuat că dreptul la ștergerea datelor („dreptul de a fi uitat”) recunoscut persoanelor fizice poate da naștere unei obligații a operatorului unui motor de căutare de a elimina link-urile către pagini care conțin informații care privesc persoanele fizice, chiar dacă publicarea în sine a datelor este licită. Astfel, în primul rând, activitatea unui motor de căutare care constă în a găsi informații publicate ori postate pe internet de către terți, în a le indexa în mod automat, în a le stoca temporar și, în sfârșit, în a le pune la dispoziția utilizatorilor de internet într-o anumită ordine de preferință presupune în mod inerent operațiuni de prelucrare de date cu caracter personal, cu toate consecințele juridice care derivă din această calificare (inclusiv din perspectiva obligațiilor instituite în sarcina operatorilor). Persoanele vizate au însă dreptul de a solicita ca anumite informații să nu mai fie puse la dispoziția publicului larg prin includerea acestora într-o listă de rezultate afișată în urma unei căutări efectuate pe internet, plecând de la numele respectivelor persoane. Așadar, în cazul prelucrărilor de date realizate prin intermediul motoarelor de căutare, „dreptul la uitare” trebuie examinat și din perspectiva dreptului persoanei vizate de a solicita ca o anumită informație care o privește să nu mai fie, în stadiul actual, asociată cu numele său prin intermediul unei liste de rezultate afișate în urma unei căutări efectuate plecând de la numele său, dreptul la ștergerea datelor nefiind condiționat în acest caz de constatarea producerii unui prejudiciu. Pentru a determina dacă într-o situație concretă se impune ștergerea informațiilor ori a link-urilor la solicitarea persoanei vizate, trebuie să se examineze o serie de elemente, precum: natura informației în discuție , dacă datele în discuție sunt excesive în raport cu scopurile prelucrării, dacă acestea sunt sau nu actualizate sau dacă au fost păstrate pentru o perioadă mai lungă decât cea necesară (cu excepția cazului în care păstrarea lor se impune în scopuri istorice, statistice sau științifice). Ca regulă, drepturile persoanei vizate într-o atare situație prevalează nu numai asupra inte..