Epavă. Pe mare. Se aud behăiturile morții. De jur împrejur apă, oilor le e sete. De jur împrejur carne moartă, oilor le e foame. E al dracului de frig. Pe mal, funcționarii mai trag un șpriț și se duc să-și mângâie pisicile acasă, să-și scoată câinii să-și facă nevoile. Uite așa au trecut trei zile. Mii de oi zac într-o corabie eșuată la Capul Midia - Marea Neagră. Unele încă vii, altele putrede de moarte. Un transport de oi dinspre Dobrogea a plecat spre Libia și s-a înecat în mare. Oamenii au fost salvați imediat, zeci de mii de oi lăsate în morții mamii lor. Săptămâna trecută un urs la Praid a zăcut zi și el noaptea pe caldarâm, a urlat după ajutor omenesc pe șosea. Niciun semn de ajutor. Săptămâna asta, a venit rândul acestor oi plecate din Capul Midia să pățească la fel: să-și trăiască letargia sub ochii românului. Avem deci un act cu repetiție, situație pe care am citit-o și la Vlad Ursulean: Ce-i de făcut? Ce-i de înjurat? Nu m-aș întreba din nou de ce autoritățile nu-și fac datoria și contemplă moartea unor animale. N-aș putea decât să vorbesc iar și iar despre niște băieți angajați “la stat”, la ANSVSA, Ministerul Agriculturii, etc. Niște angajați flămânzi după un salariu. Care luptă cu propria lipsă de știință, sunt paralizați de lehamitea de fiecare zi și au o singură dorință: unde își petrec concediu? Nu-s conștienți de vidul lor. În firea lor nu-i scris să salveze oi, urși, maimuțe, pinguini, inorogi. Vidul acesta e mai tare decât legea care-i obligă să acționeze, decât poziția la ANSVSA, din ministere. Cred că nici nu citesc regulament, legi pe care ar trebui să le respecte. Cred că nu-i nimeni nici să-i pedepsească. Șefii sunt în aceeași relație cu Vidul lor personal. Plus că au un dispreț pentru orice oenge de salvare a animalelor. Deci aici nu-i mare lucru de spus. Funcționarii ăștia sunt în mare pa..