Cum arată un traseu prin opera tradusă în română a premiantei Nobel 2018, Olga Tokarchuk? De ce-mi amintesc cărțile Olgăi? Ce aduce nou Olga? Despre ce sunt cărțile astea? De ce merită Nobelul? Uite întrebări. Așa că mi-am răspuns mie și am făcut eu ceea ce tu nu faci. Hai că nu citești tu 1200 de pagini de carte nici ars cu mașina de tuns iarbă. Am făcut-o eu, cu voluptate. Ia de aici, ca să ai cu ce să te dai mare la o cafea, la un grătar. Deci, Olga, exclusiv pentru tine, cel care dai scroll! Cum arată un traseu prin opera tradusă în română a premiantei Nobel 2018, Olga Tokarchuk? Aici CLICK sunt cărțile pe care le-am citit: Ultimele povestiri (2019), Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor (2019), Rătăcitorii (2018), Călătoria oamenilor Cărţii (2018). Acum la finalul celor 1200 de pagini, un traseu al lecturii ar arăta astfel. Începe cu “Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor” (2019) pentru că personajul feminin, deși o “babă nebună” lovește cu felul ei cinic și drept direct în inima ta. "Baba în iarnă" traduce din poezia lui Blake, reclamă poliției lucrurile care nu merg bine, crede în astrologie și drepturile animalelor și se implică în căutarea unui ucigaș în serie. “Ultimele povestiri” (2019) începe tot într-o iarnă să descifreze viețile a trei generații de femei. Este “iarna” vieții celor trei și, bineînțeles, privirea lor retrospectivă spre felul diferit de a-și căuta destinul-dragostea. Urmează “Rătăcitorii” (2018), cartea călătoriilor. N-aș putea spune că există un personaj. Există numeroase priviri “Pretutindeni şi nicăieri”. Cosmetice, hosteluri, ape, trenuri, stewardese, ghiduri, nopți sunt animate/definite ca prieteni de călătorie. În sfârșit, “Călătoria oamenilor Cărţii” (2018) este cartea cărților. O aventură în căutarea unei Cărți, în căutarea sensului. Voluptarea și deșertăciunea lecturii te cuprind în această Călătorie și moartea te cuprinde din urmă și-ți dă o palmă. De ce-mi amintesc cărțile Olgăi? Ce aduce nou Olga? Ultimele povestiri (2019) îmi amintește de “Orele” de Michael Cunningham (1998), carte făcută film cu Kidman, Streep și Moore în roluri principale. Și Orele îmi amintea de... “Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor” (2019) este aproape de Stieg Larsson și "Millennium"-ul său. Stieg și el îmi amintea de... Rătăcitorii (2018) mi-aduc aminte de David Lodge și a său carte despre călătorie, “Vești din Paradis”. Lodge și el îmi amintea de... În sfârșit, Călătoria oamenilor Cărţii (2018) m-a trimis direct la Umberto Eco și al său “Numele trandafirului”. Și Eco luase ideea din... Repet: aceste cărți ale Olgăi mi-au amintit de altele. Olga nu face însă re-make-uri. Dar nici nu este genială. O carte este firesc să se “tragă” din altele, să se inspire, să fie scrisă pe aceeași temă. Și de aceea jocul tradiției este incitant. Se mai poate povesti ceva în 2019, nu-s epuizate sensurile? Cititorul descoperă CE ADUCE NOU Olga? Ori, un răspuns poate fi acesta, citat din “Ultimele povestiri”: “Ştii în ce constă magia? În numirea lucrurilor pe care le vezi. Trebuie să forţezi omul să numească ceea ce are în faţa ochilor. În felul acesta creează fapte. Fiecare preferă să se ataşeze de o singură versiune a realităţii, chiar dacă versiunea respectivă este una falsă.” Olga Tokarczuk aduce în 2019, pentru cititori de "rețele sociale", obișnuiți cu etichete și clasificări, cu "o singură versiune a realităţii", magia interpretării. Cum se ajunge aici la această “magie”? Nu-i ușor și aici vine un al doilea răspuns privind felul în care Olga Tokarczuk își construiește narațiunile. Uite așa fiecare detaliu are scurta sa is..