Mesagerul.ro

Operaţiuni cu aur românesc în Elveţia şi Cehoslovacia (1947-1949)

 Operaţiuni cu aur românesc în Elveţia şi Cehoslovacia (1947-1949)

În septembrie şi octombrie 1946, autorităţile de la Bucureşti au încercat să obţină din S.U.A. un milion de tone de cereale (porumb, grâu, secară) deoarece seceta din anii 1945 şi 1946 a afectat într-un mod grav recoltele agricole din România. Departamentul de Stat al S.U.A. a fost de acord să ofere un ajutor în acel moment, cu condiţia ca autorităţile de la Bucureşti să obţină din partea celor de la Moscova o amânare cu un an a livrărilor de cereale româneşti către U.R.S.S. Acestea se desfăşurau în conformitate cu articolul 11 din Convenţia de Armistiţiu, semnată de reprezentanţii României şi de mareşalul Rodion Malinovski (Moscova, 12 septembrie 1944), în contul despăgubirilor de război pe care România trebuia să le plătească Uniunii Sovietice. Totodată, Departamentul de Stat a propus ca statul român să exporte o cantitate de petrol pentru a se achita porumbul care urma să fie trimis de S.U.A. în România. Această condiţie a avut, de asemenea, legătură cu articolul 11 din Convenţia de Armistiţiu, fiind necesară obţinerea de autorităţile de la Bucureşti a unei aprobări din partea politicienilor de la Moscova – fapt ce nu s-a întâmplat. Deoarece România s-a aflat într-o situaţie foarte dificilă şi în anul 1947, Gheorghe Gaston Marin a fost implicat în transportul a circa 1150 kg de aur, de la Bucureşti la Zürich. În volumul său de memorii, viitorul preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării a menţionat astfel: „Într-o zi de primăvară, am plecat la Zürich cu un avion al Companiei Tarom (sic!), cu un echipaj românesc experimentat, condus de pilotul principal Mihăiescu. Pe locul şi în locul fiecărui pasager (un avion Li-2, aflat în dotarea Societăţii de Transporturi Aeriene Româno-Sovietice, avea 24 de scaune pentru pasageri – nota P. Opriş), nu eram decât eu singur, afară de cei patru membri ai echipajului, era aşezată o lădiţă cu câte 50 de kg de lingouri de aur. La aeroport, am fost aşteptaţi de camionete, automobile şi poliţişti conduşi de reprezentanţii lui Union des Banques Suisse, care au preluat încărcătura. În discuţiile avute cu directorul general Schaffer (corect: dr. Alfred Schaefer – nota P. Opriş), am obţinut deschiderea creditului gajat cu aur. În lunile următoare, după restabilirea încrederii în respectarea angajamentelor din partea României, U.B.S. a acordat, treptat, credite în volum dublu faţă de valoarea aurului gajat”. O parte din creditele obţinute în Elveţia au fost utilizate în anul 1947 pentru cumpărarea de cereale şi porumb de pe piaţa mondială. Gheorghe Gaston Marin a amintit despre acea problemă în volumul său de memorii: „Importul de porumb s-a realizat parţial din Argentina, ca rezultat al străduinţelor lui Petre Bălăceanu, trimis special cu această misiune. U.R.S.S., aşa cum am arătat, ne-a venit, de asemenea, în ajutor, dar cantităţile procurate erau insuficiente unei aprovizionări cât de cât normale a unei populaţii înfometate. Am fost trimis în primăvara lui 1947, cu o scrisoare semnată de Gheorghiu-Dej, către Mátyás Rákosi, la Budapesta, pentru a solicita un împrumut în porumb. Rákosi m-a primit favorabil şi a dat în faţa mea dispoziţie ministrului Agriculturii să ne ajute. [...] Până la urmă, după o săptămână de tratative, am obţinut un împrumut de 80 de mii de tone şi am plecat bucuros acasă”. În luna august 1948, statul român avea depozitate la „Union des Banques Suisse” 15 tone de aur şi 5,5 milioane de dolari, din care 2,5 milioane de dolari erau deja angajate pentru achitarea unor dispoziţii de plată. Din cauza naţionalizării, la 11 iunie 1948, a principalelor mijloace industriale de producţie din România, guvernul Elveţiei a blocat conturile deţinute în acea ţară de autorităţile comuniste de la Bucureşti. După reuniunea din 6 octombrie 1948 a Secretariatului C.C. al P.M.R., Ana Pauker a expediat urgent instrucţiuni ambasadorului român de la Berna, pentru a fi respinse acuzaţiile guvernului elveţian şi a refuzat să trimită o delegaţie în Elveţia pentru a discuta despre naţionalizările din România şi modul de despăgubire a cetăţenilor şi companiilor străine afectate de acele măsuri. În acelaşi timp, Ana Pauker a fost de acord să trimită la Zürich un delegat al Băncii de Stat a R.P. Române, pentru a gestiona aurul şi fondul valutar românesc de la „Union des Banques Suisse”. În paralel, generalul de Securitate Vladimir Mazuru s-a deplasat la Praga pentru a recupera aurul românesc blocat la „Union des Banques Suisse”. Comisionul solicitat de cetăţeanul american care s-a implicat, ca intermediar, în operaţiunea condusă de generalul român a fost de 10% din valoarea cantităţii de metal galben transportate treptat, cu 4-5 avioane româneşti, de la Zürich până la Praga. Cu ajutorul lui Franěk (adjunct al ministrului de Interne cehoslovac), Vladimir Mazuru a depozitat aurul respectiv la Banca de Stat din capitala Cehoslovaciei şi a fost felicitat acolo de Ana Toma, pentru desfăşurarea cu succes a operaţiunii. În principiu, cu un avion de pasageri Lisunov Li-2 – o copie a aparatului american Douglas DC-3, fabricat sub licenţă la Fabrica 84 de la Himki (o localitate aflată la 30 km nord-vest de Moscova), începând din anul 1939 – se putea tran..

copyright © 2024 mesagerul.ro