Mesagerul.ro

Povestea lui Richard Phillips, bărbatul care a supraviețuit celei mai lungi condamnări greșite din istoria SUA

 Povestea lui Richard Phillips, bărbatul care a supraviețuit celei mai lungi condamnări greșite din istoria SUA

Richard Phillips a supraviețuit celei mai lungi condamnări greșite din istoria americană, scriind poezie și pictând cu acuarele. Dar într-o zi rece în curtea închisorii, a purtat un cuțit și s-a gândit la răzbunare, scrie CNN. Richard Phillips este un bărbat înalt, cu umeri largi, căruia îi place să cânte singur, de obicei fără cuvinte, un sunet profund și vesel, care pare să se ridice din sufletul său. A început să cânte când era băiat și a continuat să cânte în închisoare, iar acum cântă în mașină și la cină, susținând acea notă lungă, ca și cum nimic din lume nu i-ar putea opri muzica. La două zile după ce a fost condamnat la închisoare pe viață în 1972, Phillips a scris o poezie. Poate a fost primul poem pe care l-a scris vreodată. Avea 26 de ani și părăsise liceul în clasa a zecea și acum a luat un creion și și-a așezat minunea pe pagină. S-a întrebat despre culoarea picăturilor de ploaie, culoarea cerului, culoarea inimii sale, culoarea cuvintelor sale când a cântat cu voce tare și culoarea nevoii sale de a-l ține cineva. Registrul național al exonerărilor enumeră peste 2.500 de persoane care au fost condamnate pentru crime și ulterior găsite nevinovate, iar Phillips a stat mai mult timp decât oricine altcineva pe această listă. Fără îndoială, sistemul de justiție a eșuat. Poliția a eșuat. Urmărirea penală a eșuat. Avocatul său a eșuat. Juriul a eșuat. Judecătorii de apel au eșuat. Îi era dor să-și țină copiii, să-și lipsească pantofii și să-și șteargă lacrimile și știa că singurul mod în care se va întoarce vreodată la această viață era să-și dovedească cumva nevinovăția. Un apel a eșuat în 1974, un altul în 1975. Phillips s-a gândit că ar putea câștiga cu un avocat mai bun, așa că și-a luat un loc de muncă la fabrica de plăcuțe de înmatriculare din departamentul de cerneluri, prinzând plăcile proaspăt cernute în timp ce ieșeau din jgheab și trimitându-le prin banda transportoare către cuptorul de uscare. Salariile au fost rele conform standardelor civile, dar bune după standardele închisorii, poate 100 de dolari pe lună plus bonusuri, iar Phillips a deschis un cont bancar și a urmărit cum se acumulează banii. Aproximativ patru ani mai târziu a avut destui bani pentru a plăti pe unul dintre cei mai buni avocați de apel din Michigan, așa că a trimis banii și a așteptat libertatea. În tot acest timp, s-a gândit la copiii săi și și-a amintit gustul înghețatei de casă și a scris poezii de dragoste femeilor, atât reale cât și imaginare, cu paturi făcute din violete și băi calde din lacrimi. Phillips avea carismă si trecere la fete. Într-o zi, o iubită pe nume Theresa i-a spus că este însărcinată, iar copilul era al lui. Phillips a rămas cu Theresa, iar fiica lor s-a născut, s-au căsătorit și au avut un fiu. Theresa lucra într-o bancă. Au închiriat un apartament modest pe Gladstone, iar Phillips și-a cumpărat un Buick Electra 225. Le-a oferit copiilor săi lucrurile pe care nu le-a avut niciodată: dragoste, haine noi, și multe cadouri sub bradul de Crăciun. Rămas ulterior fără loc de muncă și cu căsătoria destrămată, Phillips a reluat legătura cu vechiul său prieten, infractorul notoriu Fred Mitchell. Au mers la spectacole noaptea și au prizat heroină în camerele motelului. Phillips a trăit o viață dublă, periculoasă ș..

copyright © 2024 mesagerul.ro