Mesagerul.ro

Presa italiană: Plecăciunile lui Conte în faţa Europei

 Presa italiană: Plecăciunile lui Conte în faţa Europei

Giuseppe Conte și-a început cariera de avocat al poporului ca lider suveranist/populist cu Mişcarea 5 Stele și Liga Nordului. Apoi s-a răzgândit și după un an, ceea ce trebuia să fie guvernul schimbării galben-verde a devenit guvernul mersului înapoi, galben-roșu. De la incendiar la pompier, schimbarea a fost mult mai rapidă decât se aștepta. Iar Conte şi-a schimbat pielea printr-o operațiune cameleonică aproape fără precedent în istoria republicană. Mai ales în ceea ce privește relațiile cu Europa, potrivit Il Giornale, citat de Rador. Chiar, Europa. Acest sistem pe care Conte, împreună cu Liga Nordului și Cinci Stele, trebuia să încerce cel puţin să-l sfideze și care acum pare să fi devenit singurul său punct de referinţă. Unicul obiectiv, după o încercare zadarnică care a durat un an de a coordona cele două forțe cele mai critice spre Uniunea Europeană cu tracțiune franco-germană. Cel mai clar semnal a fost dat de însuși premier atunci când a decis să fie de acord, împreună cu Mișcarea5 Stele, ca Ursula von der Leyen să conducă Comisia Europeană. Semnalul a sunat ca un corn de luptă: Conte chema forţele europeniste, iar loialii săi răspundeau alergând spre graniţele Bruxelles-ului. Și-atunci a fost clar pentru toată lumea că „rana” dintre Italia și Uniunea Europeană începea să se vindece graţie primei plecăciuni a premierului în faţa Europei franco-germane. Prima dintr-o lungă serie. Plină de lovituri de scenă. Deoarece această concesie privind-o pe Von der Leyen a fost primul test adevărat al loialității lui Conte față de proiectul european elaborat de Paris, Berlin și Bruxelles. După care a urmat detaşarea completă de linia suveranistă, cu discursul din Senat împotriva lui Matteo Salvini, care a reprezentat momentul în care Conte a ales o altă linie, opunându-se nu numai lui Salvini, dar mai ales acelui val de protest împotriva Europei conduse de motorul franco-german. Acel val pe care primul ministru l-a perceput și l-a temut cu mult înainte de criza din vară, când a fost prins în flagrant vorbind cu Angela Merkel despre riscurile unei creșteri a polului suveranist. Al doilea gest de fidelitate a fost cel care era necesar pentru a face UE să înțeleagă că poate avea încredere. Un gest făcut pentru a ajunge apoi la un acord cu forța cea mai strâns legată de acest model de Uniune Europeană: Partidul Democrat. Iar acea axă slabă care guvernează astăzi Italia și care a devenit garanția Bruxelles-ului de a avea Roma printre marionetele sale a fost apoi certificată de continuitatea lui Conte..

copyright © 2024 mesagerul.ro