Mesagerul.ro

​Propunerea legislativă “anticămătărie": o expunere de motive cu numeroase denaturări ale adevărului

 ​Propunerea legislativă “anticămătărie: o expunere de motive cu numeroase denaturări ale adevărului

O propunere legislativă privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive, a fost depusă recent la Parlamentul României, scrie consilierul Guvernatorului pe probleme de stabilitate financiară, Cristian Bichi, pe blogul Băncii Centrale. Expunerea sa de motive[i] are însă deficiențe majore, fiind bazată pe un lung șir de afirmații false sau pe argumente care nu sunt relevante pentru contextul economic și social din România. Detalii în continuare. Text nou, greșeli vechiNoua propunere legislativă aparține unui pachet de patru acte normative supus atenției Parlamentului, pachet ce a apărut ca urmare a retragerii și restructurării unei proiect legislativ anterior privind protecția consumatorilor împotriva camătei și a altor forme de abuz de putere economică. Retragerea proiectului inițial merită a fi salutată, întrucât reprezenta un document elaborat în disprețul limbii române. Totodată, expunerea sa de motive era plină de afirmații incorecte, ce nu rezistă la o analiză atentă. Ceea ce este scandalos, standardele limbii române, unul din cele mai importante elemente ale identității noastre naționale, s-au dovedit a fi facultative pentru autorii proiectului. De remarcat, în acest sens, absența cvasi-generalizată a diacriticelor, ceea ce a dus la ambiguități de interpretare[ii]. Prevederile normelor de tehnică legislativă ca actele normative să fie elaborate într-un limbaj clar au fost ignorate în mare măsură, nu numai prin încălcarea regulilor de ortografie și prin redactarea neglijentă (litere mâncate, dublate), ci și prin utilizarea fără explicitare de anglicisme (loop, bail-in, bail-out) pentru care există însă echivalente în limba româna. De altfel, în privința încălcării acestor norme s-a pronunțat și Consiliul Legislativ [iii]. Potrivit declarațiilor unuia din autori, proiectul inițial “anticămătarie” a fost retras în vederea îmbunătățirii sale. Din păcate, cu greu se poate constata o astfel de evoluție în privința instrumentului de prezentare și motivare a noii propuneri legislative privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive. Textul respectiv, inspirat din prevederile variantei anterioare, relevă același tip de probleme legate de nerespectarea regulilor limbii române[iv] și continuă să “vândă” aceleași opinii personale nefundamentate drept realități. De acest ultim aspect ne vom ocupa în rândurile ce urmează. Teorii economice fanteziste: Băncile creează bani în cantități nelimitate Potrivit expunerii de motive, consumatorii “au fost nevoiți să suporte dobânda, ca parte a prețului tuturor bunurilor și serviciilor de consum, fiind obligați de stat, în plus, să suporte costul împrumuturilor publice și pierderile provocate de iresponsabilitatea cu care băncile au creat bani-datorie în cantități nelimitate (prin proceduri de bail-out sau de bail-in).” România este una dintre puținele țări ale Uniunii Europene unde băncile nu au fost recapitalizate cu fonduri bugetare (bail-out) pentru a face față recentei crize financiare globale. Totodată, până în prezent, în țara noastră nu s-au derulat operațiuni de recapitalizare internă (bail-in). Prin urmare, care este relevanța pentru cetățenii români a argumentației de mai sus a inițiatorului ce se referă la pierderi provocate de bănci? Cum se aplică ea la realitățile din România? Cireașa de pe tort este însă teza FALSĂ susținută de către autorii inițiativei legislative cum că băncile creează iresponsabil bani în cantități nelimitate. În realitate, creația monetara a băncilor nu este fără limite și în această privință există consens în teoria economică. Netemeinicia tezei incluse în instrumentul de prezentare și motivare al inițiativei legislative împotriva dobânzilor excesive este demonstrată de cele două texte ce sunt prezentate în continuare. În documentul “Creația monetară într-o economie modernă”, publicat în Buletinul trimestrial 2014/Trim. 1 al Băncii Angliei, se arată că: “Deși băncile comerciale creează bani prin acordarea de împrumuturi, ele nu pot face asta în mod liber, fără limită (sublinierea noastră). Băncile sunt limitate în cât de mult pot împrumuta, dacă ele doresc să rămână profitabile într-un sistem bancar competitiv. De asemenea, reglementările prudențiale acționează ca o constrângere asupra activităților băncilor, cu scopul de a menține reziliența sistemului financiar. Iar gospodăriile și firmele, care primesc banii creați prin noi împrumuturi, pot întreprinde acțiuni care afectează stocul de bani: ele pot “distruge” repede banii, de exemplu aceștia fiind utilizați pentru plata datoriilor lor existente”. În același sens, în articolul “Rolul băncilor, non-băncilor și al băncii centrale în procesul de creație monetară”, publicat în Raportul lunar al Deutsche Bundesbank, aprilie 2017, se subliniază următoarele: “Sistemul băncilor comerciale poate avea abilitatea de a crea bani, dar aceasta nu înseamnă că băncile pot crește oferta de bani și de credit fără constrângeri. Acordarea de împrumuturi și creația monetară sunt limitate (sublinierea noastră) de interacțiunea sistemului bancar cu non-băncile și banca centrală, de către autoritățile de reglementare și nu în ultimul rând de interesul inerent al băncilor în maximizarea profiturilor.” Dobânda (excesivă) adaugă bani suplimentari/parazitari la masa monetară Expunerea de motive precizează că “dobânda excesivă adaugă bani parazitari la masa monetară generând instabilitate monetară, reducerea artificială a puterii de cumpărare a monedei naționale..”. Cum să nu impresionezi “jurații”, cu un asemenea argument. Problema este că dobânda (excesivă)[v] nu adaugă bani la masa monetară. Întradevăr, băncile creează bani atunci când acordă credite, prin deschiderea unui cont de depozit la vedere pentru persoana care împrumută. Într-o astfel de situație, o bancă va înregistra în activul bilanțului său o creanță asupra clientului (creditul) și în pasivul său un depozit de valoare echivalentă, acesta din urma reprezentând bani. Clientul băncii va putea apoi încasa depozitul sub formă de numerar (cash) sau îl va transfera la o altă bancă făcând o plată. În cazul dobânzii, banca va înregistra în activ o creanță asupra clientului și în pasiv un venit al său. De reținut însă că masa monetară, indiferent prin ce agregat monetar este măsurată, reprezintă un set selectat de pasive (obligații) ale băncilor și ale altorinstituțiifinanciare cu caracteristici apropiate, deținute față de sectorul non-bancar. Și cum se potrivește afirmația de mai sus privind banii suplimentari cu ceea ce precizează chiar autorii propunerii legislative în expunerea de motive a acesteia, și anume că “dobânda excesivă determină un volum scăzut de creditare”? Dacă “creditele fac depozitele” (așa cum arată o expresie celebră), rezultă că unui volum mai redus de creditare îi vor corespunde depozite de o valoare mai mică, deci și o masă monetară mai mică (bani mai puțini). Deci, este exact invers! Profund, profund “originală” este și teoria cuprinsă în expunerea de motive că dobânda excesivă impusă populației “poate determina majorarea dobânzilor la împrumuturile publice, prin efect de levier”. Mare păcat că autorii nu dezvoltă mai mult ce este cu acest efect de levier!? Legiferăm pentru cetățenii americani/de aiurea sau pentru cei români? proiectul de act normativ analizat va avea fără îndoială influențe semnificative asupra mediului economic și social din România. În acest context, este normal să fie generate asteptări ca un studiu serios de impact să însoțească propunerea legislativă (n.n. - acesta nu există) sau măcar ca expunerea de motive să surprindă realitățile din România. Ceea ce contrariază este faptul că, de multe ori, inițiatorul proiectului legislativ oferă argumente preluate din diferite surse (mai mult sau mai puțin credibile) de pe Internet care se referă la contextul economico-financiar global sau din țări dezvoltate individuale, cu o altă structură financiară decât cea a țării noastre. Ce sens are să dezvolți subiectul financiarizării, al hipertrofierii sistemului financiar într-o economie, când în România intermedierea financiară este relativ scazută. Mai mult, există situația în care sursa indicată nu abordează subiectele respective, așa cum afirmă inițiatorul. În alte cazuri, inițiatorul modifică substanțial, în viziune proprie, mesajul textelor la care face referire. De exemplu, în expunerea de motive regăsim următorul text: “Din studii recente rezultă ca cca. 46% din prețul tuturor produselor și serviciilor care circuă (sic!) pe piață înseamnă costuri generate de dobânzile bancare”. Consultarea sursei indicate[vi] nu a dus însă la identificarea vreunei referiri explicite referitoare la costurile generate de dobânzile bancare. Aceeași sursă este indicată pentru următoarea afirmație: “Doar 15% din creditele acordate finanteaza economia (accentul fiind pus, chiar și în aceste conditii minimale, pe construcția de case și pe cumpărarea de masini, restul de 85% fiind “rulat” într-un interminabil loop (sic!) al schimburilor de riscuri în interiorul unui minuscul grup de creditori financiari și brokeri care dețin 99% din averile (si datoriile) lumii”. Consultarea articolului indicat arată că inițiatorul prezintă distorsionat mesajul textului inițial. În forma sa originară, textul este după cum urmează: “Numai aproximativ 15% din banii ce provin de la instituții financiare ajung în investiții productive”, spune Rana Foroochar. Restul se mișcă într-un cerc financiar închis, prin cumpărarea și vânzarea activelor existente, cum ar fi imobile, acțiuni și obligțiuni”. Deci e vorba de investiții productive (“business investment”) și nu de cumpărarea de autovehicule (de către populație). Și de unde apare referirea la minusculul grup de creditori financiari care dețin 99% din averile lumii? În articolul Ranei Foroohar[vii], la care se referă textul citat, se face doar următoarea afirmație relevantă pentru subiectul discutat: “Este un ciclu care sporește inegalitatea, întrucât sfertul de la vârf al populației are în proprietate vasta majoritate a acestor active…”. Opinii personale în loc de realități Afirmație FALSĂ: raportul a fost însușit oficial de Comisia Europeană În expunerea de motive se mai arată că “Un raport din 2010 al unei comisii de experți, însușit oficial de Comisia Europeană, reține că, in genere, în Europa (nu și în România), dobanzile anuale efective sunt plafonate”. Adevarul este că raportul în cauză (raportul IIF/ZEW) nu a fost &..

copyright © 2024 mesagerul.ro