Mesagerul.ro

Reinventarea liberalismului centrist şi fuga din îmbrăţişarea socialismului. Consecinţe în politica internaţională

 Reinventarea liberalismului centrist şi fuga din îmbrăţişarea socialismului. Consecinţe în politica internaţională

Puncte cheie: Pe fondul presiunii teribile exercitate de divizarea maniheistă din ultimele 2-3 decenii, de radicalizarea şi polarizarea politicii interne americane, liberalismul occidental s-a topit practic în confruntarea apocaliptică dintre progresişti şi conservatori, fiind forţat să se alăture, conjunctural, uneia dintre tabere (cea socialistă) şi să renunţe la a-şi mai afirma identitatea politică, ideologică şi culturală autentică, cea originală, moderată, decentă şi raţională, care îl făcea esenţialmente diferit şi de conservatorism, şi de socialism;Alunecarea liberalismului spre stânga şi intrarea în captivitatea populismului şi egalitarismului socialist, anti-capitalist şi anti-corporatist, a alimentat radicalizarea şi polarizarea puternică a democraţiilor occidentale (bineînţeles, inclusiv a conservatorismului, în principalele lui versiuni, cea americană şi cea britanică, prăbuşite la rândul lor într-un populism naţionalist, xenofob, religios şi identitar), fragilizând echilibrul şi stabilitatea sistemelor politice. Poate o masă să stea pe doar două picioare?; Prin disoluţia „marelui triunghi doctrinar” (conservatorismul la dreapta, socialismul la stânga şi liberalismul centrist), care asigura stabilitatea politică a oricărei societăţi echilibrate şi oferea o bună poziţionare clasei mijlocii şi intereselor acesteia, alegătorii moderaţi sunt forţaţi să aleagă astăzi ceea ce, de fapt, nu le place, adică să înghită fie o găluşcă socialistă, fie una conservatoare, ambele oferind şabloane şi mesaje preambalate şi vorbind, desigur, „în numele poporului”;Recent, am aflat că o treime din generaţia „millenials” din SUA este atrasă de ideile comunismului (fiţi siguri că ei nu se numesc „comunişti” ci „liberali” sau „progresişti”), ceea ce, pentru majoritatea celor din generaţia mea, „X” să zicem (născuţi în anii 70) pare o absolută monstruozitate şi o ironie cumplită a istoriei;Reflectând, firesc, opţiunile guvernelor alese şi ale majorităţilor din spatele lor, inclusiv politica internaţională a devenit mai nervoasă, mai isterică, mai virulentă şi mai agresivă, cu accente stridente, fie socialiste, fie, dimpotrivă, naţionaliste, religioase şi ultraconservatoare, lăsându-i pe cei – tot mai puţini, e drept – din centrul spectrului, fără soluţii şi fără scăpare;Dacă aş fi cetăţean american şi ar trebui să aleg între domnii Donald Trump (sau Mike Pence etc.) şi Bernie Sanders sau orice alt socialist dintre cei care se ridică acum în Partidul Democrat, din vechea generaţie (Elizabeth Warren de la Harvard University, care vrea „să repare capitalismul” în sensul protecţionismului şi al abolirii economiei de piaţă libere) sau din noua generaţie (frumoasa fostă barmaniţă din Bronx, Alexandria Ocasio-Cortes, care vrea dezindustrializarea, „înverzirea” totală a lumii dar şi gratuităţi în sănătate şi educaţie), aş urla de disperare în deşertul Nevada sau în Munţii Stâncoşi, aş fugi în Canada sau aş face orice altceva, dar nu aş da votul meu acestor opţiuni politice exagerate;Din nefericire însă, valul radicalizării ideologice, al fanatismului, utopiilor, discursului urii şi exaltării naive a trecut oceanul, a trecut şi de insulele britanice şi inundă acum continentul european, vânzând gogoşi, fantasme şi utopii militanţilor, şi la stânga, şi la dreapta, practic unor cetăţeni tot mai slab informaţi şi mai manipulaţi, care citesc din ce în ce mai puţine cărţi şi din ce în ce mai mult Facebook şi alte reţele sociale, vorbind numai în lozinci, sloganuri şi clişee şi crezând că ştiu ceea ce de fapt nu ştiu sau nu înţeleg până la capăt (s-o spunem direct, acest tip de comunicare facilă, în bulă, a „împuternicit” semidocţii şi sfertodocţii şi a amestecat valoarea cu non-valoarea ideilor, lucrurile bune cu prostiile, măsurile potrivite cu exagerările, încât nimeni nu le mai poate astăzi descurca fără să supere pe cineva);Reinventarea liberalismului (deradicalizarea ideologică) este o necesitate şi o urgenţă a culturii şi politicii occidentale. Ceea ce a conferit cândva inteligenţa, forţa, coerenţa şi supremaţia modelului civilizaţional, politic şi economic al Vestului în raport cu restul lumii, s-a subţiat treptat, până la a dispărea în totalitate. Domnul Putin vorbeşte cu satisfacţie de „eşecul liberalismului occidental”. China, la fel. Pe ei îi înţelegem, Rusia şi China au fost dintotdeauna şi sunt în continuare profund incompatibile cultural cu valorile liberale. Dar Occidentul? Uniunea Europeană ne impune pe zi ce trece tot felul de cote politice obligatorii, absurde, şi principii egalitariste de inspiraţie socialistă, în timp ce în SUA se pune în discuţie libertatea avortului, habotnicismul devine axioma spaţiului public (şi poate chiar a celui privat, familial), se ridică ziduri externe şi interne, oamenii se ..

copyright © 2024 mesagerul.ro