Chiar dacă orice criză crează și oportunități e greu de crezut că “visul” unei societăți asistențiale de tipul Matrix #stăm acasă, împărtășit de mulți europeni și aplaudat de intelectuali proeminenți, va rezista la confruntarea cu realitatea economică și socială Predicțiile pentru perioada imediat următoare în materie de epidemie și economie ne aruncă într-o adevărată zona crepusculară. Deși se face trimitere obsesiv la “știință” pentru a avansa tot felul de ipoteze, știința în materie de modele epidemiologice a dat rateuri peste rateuri iar în ceea ce privește soluțiile medicale concrete împotriva noului coronavirus, tratamente sau vaccin, veștile bune anunțate periodic au fost pînă acum fie infirmate fie însoțite destul de repede de nuanțări sau semne de întrebare. De pildă, spun medicii, este notoriu faptul că vaccinurile respiratorii sunt greu de produs în laborator și, pentru că incumbă riscuri deosebite pentru pacienți, trebuie testate extensiv. În plus, virușii respiratorii fac mutații rapide. Este dat de exemplu virusul gripei care înregistrează mutații atît de importante încît anticorpii produși de vaccin nu-l mai recunosc, deci nu-l mai pot neutraliza, doar la un an distanță. Acesta este și motivul pentru care vaccinurile anti-gripale trebuie repetate anual. Asta înseamnă că așteptările optimiste privind apariția unui vaccin miraculos care să ne readucă într-un viitor relativ apropiat la viața anterioară trebuie privite cu multe rezerve. Pe acest fond lucrurile au devenit și mai complicate din cauza politizării excesive. Deși, “nu ar trebui să există o modalitate liberală sau conservatoare de luptă împotriva unei epidemii“, scrie Richard Thompson Ford în The American Interest. Numai că exact asta se întîmplă în prezent, totul este văzut în cheie politică sau ideologică. În opinia lui Ford este un efect direct al campaniei duse în mediile academice occidentale în anii ’70 – ’80, al cărui rezultat a fost invazia abordărilor ideologice în fiecare domeniu al științei. Orice chestiune considerată în trecut factual obiectivă sau neutrală din punct de vedere politic, de la sociologie sau artă la istorie și jurisprudență, a ajuns să fie privită, în cheie ideologică. S-a instaurat astfel convingerea, toxică, că fiecare problemă ar trebui evaluată în funcție de cui folosește, din perspectiva diviziunii partizane stînga – dreapta. Previzibil, la fel se întîmplă și cînd intrăm pe teritoriul prognozelor economice, unde domnește același înalt grad de incertitudine, și mai ales atunci cînd se avansează tot felul de scenarii privind felul în care ar trebui să arate societatea în viitor. De exemplu campionii radicali ai titanicei bătălii împotriva Schimbărilor Climatice au salutat imediat felul în care arată, ideal după ei, “lumea în pandemie“: fără mașini și avioane, fără vacanțe și petreceri în oraș cu prietenii, cu “imersiuni în realitatea virtuală”, de acasă. Iată, spun ei, New Green Deal-ul american și Green Deal-ul din UE sunt posibile, se pot găsi bani pentru a renunța rapid la sursele de energie tradiționale și la o serie întreagă de activități economice “dăunătoare”. Problemele legate de faptul că zeci de milioane de oameni au rămas fără slujbă, că sectoare întregi din economie sunt în colaps, unele dintre ele cu puține șanse de a-și reveni într-un viitor previzibil, sau că banii guvernamentali injectați pe piață, trilioane de dolari și de euro, aruncă pur și simplu în aer datoriile publice ale statelor, aflate oricum la cote de avarie încă înainte de pandemie, sunt văzute doar ca niște necesare și relativ minore neajunsuri pe drumul pentru îndeplinirea obiectivului măreț de “salvare a planetei”. Soluțiile miraculoase: UBI, statul asistențial și renunțarea la capitalism În mod paradoxal deși știm atît de puțin despre cum va arăta lumea în care vom trăi în perioada următoare avem o imagine mult mai clară privind felul în care mulți europeni și-ar dori să arate. Concluzia de ansamblu este aceea că ei își doresc niște schimbări radicale. Un procent covîrșitor, 71de procente dintre europeni, se declară în favoarea introducerii unui venit de bază universal garantat, așa numitul UBI (Universal Basic Income), potrivit unui sondaj de opinie realizat, în luna martie, de către o echipă de cercetători de la Universitatea Oxford, coordonată de Timothy Garton Ash, profesor de studii europene la aceeași universitate. UBI, formulă pe care guvernul socialist spaniol, care vrea să o introducă experimental pentru un segment limitat din populație, o vede permanentizată în viitor, înseamnă în esență să primești un venit de bază garantat de la stat necondiționat, indiferent dacă muncești sau nu, indiferent dacă vrei să muncești sau doar vrei să stai acasă, ca acum în perioada de izolare. Timothy Garton Ash se arată, “încurajat”, chiar încîntat, de această posibilitate, într-un articol pe această temă publicat în The Guardian. “Propunerea pentru un venit de bază universal a fost, până de curînd, adesea respinsă ca fiind îndepărtată și utopică”, scrie el. “Dar, în timpul blocajelor anti-pandemice, multe țări dezvoltate au introdus ceva apropiat, pentru o mare parte a populației. Aproape că nu trece nici o zi acum fără să citesc un alt articol care sugerează că venitul de bază universal, sau o variantă a acestuia, este o idee al cărei timp a venit”. În acest punct trebuie spus că ideea UBI a fost avansată ca o modalitate de susține a financiar persoanele care ar urma să fie afectate în viitor de introducerea roboților și algoritmilor bazați pe Inteligența Artificială. Fondurile necesare urmînd a fi obținute prin ceea ce ar fi o “taxă pe roboți” aplicată companiilor, o variantă destul de diferită de cea discutată mai sus. Dar de ce este Timothy Garton Ash atît de încîntat? Pentru că, spune el, UBI ar fi una dintre pietrele de temelie ale unui posibil viitor în care am reuși să transformăm o enormă criză într-o mare oportunitate. Ar fi o soluție-răspuns la “inegalitatea în creștere, atît economică, cît și culturală, care a erodat chiar bazele democrațiilor liberale consacrate, precum cele din Marea Britanie și Statele Unite. După ce am învățat în timpul blocajului să lucrăm în diferite moduri, mai mult de acasă și cu mai puține călătorii inutile, putem transforma acest lucru într-un nou model de muncă. După ce am apreciat aerul mai curat și cerul mai limpede, sunetele păsărilor care nu sunt înecate de trafic, și schimbările lente ale naturii pe care am fost până acum prea ocupați să le observăm, vom privi în sf..