In ziua de 15 noiembrie 2019, dimineața, la o televiziune, s-a difuzat un reportaj despre veteranii de război și drepturile cuvenite acestora, pe care statul român le amână sau nu le onorează{1}. Președintele veteranilor și invalizilor de război vorbea în numele lor despre sacrificiul pe care l-au făcut pentru țară și tricolor, și cerea imperativ să li se satisfacă “fără murmur și șovaire”, solicitarile. Un text pe care l-am citit recent preciza: “Veteranii şi invalizii de război, cei care şi-au închinat anii tinereţii, alţii întreaga viaţă, slujirii Ţării sub Tricolor, au repetat mereu că nu vor privilegii mari, nu vor milă, nu cerşesc, nu ies în stradă să protesteze, ci, în virtutea respectului şi recunoştinţei ce se afirmă, demagogic, în repetate rânduri doresc să le fie respectate ad litteram drepturile legale….”{2}. Iată de ce, mă simt rușinat că în țara mea, România, veteranii trebuie să le reamintească celor care astăzi își numără voturile, că ei nu au pus condiții atunci când au fost chemați să apere frontierele patriei. Au făcut-o din spirit de jertfă și FĂRĂ CONDIȚII! Domnilor veterani de război, Va rog să mă iertați pentru că nu am făcut nimic pentru a va scuti de aceste inimaginabile umilințe la care sunteți supuși dumneavoastră, cei care credeți că de la Patrie nu trebuie să așteptați recompense, chiar dacă ați fost răniți sau i-ați fost devotați, pentru că tot ceea ce ați făcut a fost din dragoste de țară. Aceste rânduri sunt un omagiu pentru că dumneavoastră, la vârsta senectuții, nu înțelegeți cu ce ați greșit atunci când cu piepturile voastre v-ați opus dușmanului, ați reușit deseori să-l invingeti, iar cei mai dăruiți și norocoși ați scăpat cu viață. Dumneavoastră aveți încă sentimentul stenic că v-ați făcut datoria față de țară, iar din când în când, obosiți, cu boli și sechele din război, trebuie să le reamintiți mai marilor țării că unele drepturi nu va sunt onorate sau că nu mai aveți bani pentru medicamentele necesare alinarii durerilor provocate de rănile din război sau bolilor vârstei. Ați îndurat și rușinea din 2010, când a trebuit să va încolonați cuminți, chiar dacă unii erați netransportabili, să cereți să vi se micșoreze pensia pentru ca țara să supraviețuiască. Dragi veterani, astăzi când încă mai puteți citi aceste rânduri, aș dori să nu fiu patetic. De ce? Pentru că eroismul și jertfa dumneavoastră sunt pilde de urmat..