Nici nu se asimilaseră bine caltaboșii și alte substanțe ispititoare specifice sărbătorilor de iarnă, că presa începea în forță anul, cu o avalanșă de știri despre noul virus chinez (Covid-19). Imediat au apărut și acuzațiile de malpraxis jurnalistic – s-ar fi gonflat iarăși un subiect obișnuit, în căutare de audiență sau pur și simplu din dezorientare. Cu tot respectul, cred că în această situație purtătorii de mesaje liniștitoare s-au aflat și se află în eroare. De data asta jurnalișii au nimerit-o și ar fi cazul să le fim recunoscători. Epidemia chiar e o problemă gravă care merită toată atenția. Dincolo de datele pe care le avem acum, s-ar fi putut prevedea de la început cât de serioasă putea să devină problema ? Cum ? A fost justificată reacția, cu milioane de oameni izolați, implicarea armatei și aparenta ignorare a uriașelor pierderi economice colaterale ? Câțiva epidemiologi, dar mai ales matematicieni și fizicieni, sunt de părere că Da. În plus, ne pot ajuta cu clarificări la dilemele de mai sus. Au un mod aparte de a privi epidemiile. Viziunea lor, elaborată cu ani înainte de apariția crizei din Wuhan, ne spune că nu doar aceasta, ci toate epidemiile au de ce să ne sperie. Actuala criză s-a mai liniștit în China, dar câteva rânduri despre modalitățile lor de interpretare se pot dovedi folositoare în viitor. Epidemii vom mai apuca ( să sperăm ). Pe scurt, pentru cei cu timpul și/sau răbdarea limitată: Varianta pentru Twitter:Se dă următorul cocktail epidemic : Fenomen dinamic, fără bariere interne care să-l limiteze + Se manifestă în medii uniforme, hiperconectate + Prezintă pericol pentru supraviețuire. Atunci e cazul să ne speriem. Chiar dacă la început arată a iaurt, mai bine să fim precauți și să suflăm ca-n ciorbă. Dar mai întâi, purcedem repejor la o trecere în revistă a câtorva erori frecvente de gândire liniștitoare. Vizibile, nu necesită cine știe ce analize sofisticate ca să le observi. Partea I – Erori de raționament Toate justificând afirmații de tipul «Nu e cazul să ne speriem pentru că _ _ _»Număr mic de infecții și/sau morți sau procente mici raportate la totalCiuma Bubonică vs. Covid-19 – Cifre mari vs. cifre mici. La ciumă decesele s-au numărat cu milioanele, au dispărut proporții uriașe din populație, la Wuhan erau câteva zeci (în ianuarie), câteva mii acum, deci nu reprezintă mare lucru raportat la toată populația. De fapt nici nu ar trebui să ajungem la cifre, nu se amestecă staticul cu dinamicul. Ciuma Bubonică s-a încheiat, nu mai evoluează, Covid-19 abia are câteva luni, nimeni nu are habar cum se poate termina. E ca și cum i-ai spune unui copil «Georgele, bunică-tău, odihnească-se în pace, a luat premiul Nobel, a construit 5 case, a făcut avere, tu la 4 ani abia un cerc ai desenat ? ». Dă-i timp, s-ar putea să te surprindă.Asasinate, accidente mașină etc. vs Covid-19 – Anual mor mai mulți din accidente de mașină sau crime decât din virusul de la Wuhan. Diferența e că glontele (ca și accidentul) nu e contagios. Nu ia avionul și nici nu se multiplică. Mortal poate fi 100%, Contagios 0%. Una bucată glonte/ accident are acțiune limitată imediată. Una bucată virus, nu. Păi atunci:Sfat 1 – Să nu comparăm Mere cu Pere ! 2. Oricum anual mor mai mulți din gripă clasică decât s-a murit din gripa asta - Cifrele sunt mari iluzioniști. Pe lângă dinamică, mărimea (scara) contează. Covid-19 nu e doar o altă gripă. O metodă mai adecvată de calcul găsiți mai jos (contul lui Dave nu mai e accesibil în prezent). 3:0,06 = 50. De 50 de ori mai mortal, erau datele din ianuarie. E adevărat, între timp s-a mai actualizat mortalitatea. E doar de vreo 2,27 (se pare). Deci doar de vreo 30 de ori mai mortal, dacă presupunem aceeași rată de transmisibilitate. Care rată e de fapt mai mare, în intervalul 1,4-5. În realitate nu știm sigur cât e. Să răsuflăm ușurați? Cu sau fără mască? I se spune tot gripă, dar nu e la fel cu cea pe care o cunoaștem. Vaccin încă nu era în ianuarie, nici în februarie. Mutațiile or fi posibile ? Așadar:Sfat 2 – Să nu comparăm Mere cu Megamere ! 3. SARS și alte epidemii au avut număr mic de infecții și morți.Da, pentru că s-au luat măsuri la timp, nu pentru că așa era evoluția naturală a bolii. La aterizarea avioanelor, mai ales low-cost, unii pasageri aplaudă. Firile sensibile îi privesc superior. Au aterizat de zeci de ori, spre deosebire de les sauvages. Aterizarea fără probleme e obișnuință. Tot firile sensibile lăcrimează la filmul cu Tom Hanks în rolul pilotului erou care a aterizat pe râul Hudson. Același gen de eroare se manifestă la comparația cu SARS. Oamenii nu văd catastrofa, deci concluzionează că nu a existat riscul. Nu e cazul lui Neil Ferguson, profesor și epidemiolog la Imperial College London. Ce rezultă ?Sfat 3 – Să nu confundăm Obișnuitul cu Naturalul ! 4. Costurile uriașe ale panicii vor depăși efectele concrete ale Covid-19, care va fi un pechinez. – E cea mai gravă și mai scandaloasă eroare. Las la o parte pretenția de cunoaștere a viitorului. Preocuparea pentru bani e lăudabilă. Dar există un motiv pentru care s-au inventat indici care măsoară calitatea vieții, nu a morții. Dacă din sărăcie mai poți reveni, din moarte nu. Se zice că e o stare dificil de îmbunătățit. Ca să te preocupe banii trebuie să fii mai întâi viu. Supraviețuirea (risc de moarte, faliment) precede optimizarea (profit, costuri, bunăstare). E posibil ca panica să genereze daune mai mari decât fenomenul în sine? Desigur, contează cum e calibrată și executată reacția. Dar în cazul Covid-19 și al pandemiilor în general riscul merită asumat, pentru că scenariile sunt de speriat. În concluzie:Sfat 4 – Să nu punem carul carul inaintea boilor ! Acum că am prezentat erorile, să trecem la fenomen și mediul în care se desfășoară, căci sunt interdependente. De ce sunt scenariile de speriat ? Ne avertizează un matematician, născut în Liban, îmbogățit pe Wall Street și fascinat de aleatoriu. Cam sibilinic domnul. Să vedem dacă reușim să deslușim încotro bate. Partea II – Fenomenul și barierele interioare Două lucruri importante se urmăresc în cazul epidemiilor – mortalitatea și transmisibilitatea. Dacă fenomene cauzatoare de moarte se mai găsesc, caracteristica specială a epidemiilor e răspândirea, multiplicarea. Cuvântul epidemie a ajuns să fie asociat unei multitudini de contexte, pentru a descrie ceva molipsitor, care se răspândește rapid de la unul la mai mulți – epidemie de plecări din Justiție, de știri neverificate, de deschideri de conturi pe TikTok etc. Chestiuni contagioase, spre deosebire de accident, asasinat sau pasiunea pentru temele la mate. Indicatorul transmisibilitatății e denumit R0 și exprimă cam la câte persoane transmite boala o persoană infectată. Dacă R0 < 1 epidemia se va stinge de la sine. Dacă R0 > 1 lucrurile se complică. Să presupunem că ar fi 2. Pornim de la 40 de persoane infectate. Un excel simpluț ne duce după 10 pași la 40.000. Problema e că fenomenele astea nu vin cu manual de instrucțiuni. Nu știm la început cât de virală e o epidemie. Dacă R0 nu e 2, ci 3, ajungem tot în 10 pași la 2 milioane de infecții. Mai adăugăm doar 0,5 la viralitate și sărim brusc de la 2 la 11 milioane. O eroare mică de estimare inițială duce la diferențe uriașe. Ce se mai observă din tabel e că în cazul unui R0 de 3, deja după pasul 17 se cam termină populația planetei. Cât timp avem între pași ? O lună, o săptămână? Nu știm. Figura 1 e o simulare simplistă, maximală, care presupune apropiere fizică, neîntreruptă, între toți oamenii. Din fericire, cifrele sunt nerealiste în cazul Covid-19. Le-am folosit însă pentru a ilustra modul de funcționare, forma sub care evoluează o epidemie. Graficul din dreapta e un model sofisticat, folosit de Centre for Global Infectious Disease de la Imperial College din Londra. Cifrele sunt altele, dar morfologiile seamănă (dacă generați graficul pentru Fig.1, veți vedea asemănarea cu cel din Fig.2). Din ambele putem trage câteva concluzii de..