​Dacă românul s-a născut poet, cu siguranță că suedezul și vecinii lui scandinavi s-au născut scriitori de romane polițiste. În acest an au apărut primele cărți din seria Fabian Risk, de Stefan (Percyval) Ahnhem, un nume exotic, pe care nu îl vom uita curând. ”Poveștile mele au o amploare foarte mare, au foarte multe personaje și se întâmplă atât de multe lucruri, încât îmi este imposibil să mă gândesc dinainte la toate detaliile. Nu ai cum, trebuie să dezvolți povestea pe măsură ce scrii.”, spune ​Stefan Ahnhem într-un interviu pentru Serial Readers. Rep: Cum a ajuns copilul care avea probleme cu ortografia (conform propriilor declarații, în copilărie îi venea greu să pună literele în ordinea corectă și să formeze cuvinte) să fie un scriitor de succes, comparat adesea cu nume precum Stieg Larsson sau Jo Nesbo? ​Stefan Ahnhem: Nici eu nu știu. Așa este, nu puteam să scriu corect, nu știam cum să construiesc o frază. Dar, ceea ce chiar puteam să fac era să spun o poveste. Și eram plin de povești. Aveam peste 20 ani când m-am hotărât să scriu un scenariu. Și cum nu am putut să fac acest lucru de unul singur, a trebuit să apelez la ajutorul unei persoane care chiar se pricepea la scris. Evident, am lucrat la scenariu împreună, dar multe dintre idei îmi aparțineau. Rezultatul a fost unul ok, așa că am continuat să lucrăm împreună: am scris scenarii pentru comedii, filme de lungmetraj și altele asemenea. Apoi am prins curaj, pentru că, tot scriind, înveți. Și oricum, nu e ca și cum înainte literele îmi dansau în față, nu sufeream de vreo maladie, doar că nu înțelegeam ce ar fi trebuit să fac. Am învățat ce și cum între 20 și 27 ani și atunci am început să scriu pe cont propriu. Deci a fost o evoluție. Când scrii un scenariu, frazele sunt destul de simple:”El intră în cameră. El face aia și ailaltă.” La modul ăsta, scriere de bază. Proza este un domeniu cu totul diferit și a trebuit să muncesc din greu ca să îmi găsesc vocea. Mi-a luat ceva. Rep: Și dacă tot suntem aici: în momentul în care te apuci de scris, ai un plan bine pus la punct? Știi de la început cine este vinovatul, câte victime vor fi, cum se va termina totul? Sau te lași purtat de poveste și improvizezi pe parcurs? ​Stefan Ahnhem: E un amestec, mai degrabă, câte puțin din ambele. Știu cine este criminalul, antagonistul, și știu care îi este motivația. Nu știu cum se va termina povestea, sau am doar o idee vagă privind finalu..