Mesagerul.ro

The Irishman, cronică de film. De Niro, Al Pacino, Pesci - criminali și mafioți care arată-n film ca din Muzeul figurilor de ceară

 The Irishman, cronică de film. De Niro, Al Pacino, Pesci - criminali și mafioți care arată-n film ca din Muzeul figurilor de ceară

Subiectul “se leagă” în 3 ore de film. Cât a vrut mușchiul creativ al lui Scorsese. Tensiunea funcționează. La 5 minute câte o crimă, explozie, ceva senzațional. Irishman îți amintește, dar fără pasiune, de toate filmele cu mafioți ale lui De Niro și Scorsese. E un fel “the best off”. Mi-s dragi De Niro, Al Pacino, Pesci, Scorsese. Dar de data asta un sentiment m-a înstăpânit. Senzația că nu-s reali, nici De Niro, nici Al Pacino, nici Pesci. Că-s de ceară. Cine a fost într-un muzeu de ceară știe ce spun. Într-un astfel de muzeu, sunt statui făcute din ceară, iar pe fețele statulor sunt lipite zâmbete/atitudini tâmpe celebre. Cam așa și cu De Niro, Al Pacino, Pesci. Au în “Irishman” ceva de roboței de ceară, ne se mișcă-n platou prea tare, joacă “stereotipic” în limitele a celor două - trei zâmbete/mutre care i-au făcut celebri. Sunt machiați strident ca să arate 3 vârste diferite. Parcă s-ar “topi”/rupe, dacă ar da ceva mai mult din ei. Nu cred în bătrânețea lor deloc, i-am văzut cum se mișcă, în alte filme sau situații. Uite-i aici în conferința de presă. Sunt savuroși, sunt oameni, nu roboței de ceară. Deci, nu-i bătrânețea. Părerea mea este că păpușarul Scorsese n-a riscat nimic cu figurile lui de ceară. Nimic. Din contră, și-a pus vedetele să repete stereotipiile care i-au consacrat ca vedete. Zâmbetele lui Al Pacino, strâmbăturile lui De Niro, răceala de pește a lui Pesci. Poate păpușarul Scorsese a vrut să ne amintească convenția: actorii ăștia-s iconici, sunt marele și unice..

copyright © 2024 mesagerul.ro