Mesagerul.ro

Trei decenii de libertate : emigrația masivă a etnicilor germani, o dramă a României

 Trei decenii de libertate : emigrația masivă a etnicilor germani, o dramă a României

Transilvanie, mândră țară, cu puteri și bogății, de Carpați împrejmuită, cu verdeață răsădită, plai cu aur și cu vii. Dealurile Transilvaniei se așază de-o parte și de alta a drumului dintre Brașov, Kronstadt în limba germană, și Făgăraș, adică Fogarasch în limba germană, dar destinația noastră este Biserica fortificată din Cincșor, adică Kleinschenk, în limba germană. Sau, mai precis, Kli-Schink în dialectul săsesc. Dealuri mănoase, cu porumbi încă neculeși pe alocuri și vii, sate cu case mândre și biserici cu turle înalte, vite frumoase la păscut și turme de oi care se bucură de soarele unei toamne încă foarte blândă și darnică cu noi. Cincșorul ne primește cu un soare care râde larg peste câmpuri, munții din zare și acoperișurile caselor și căutăm piața satului, nu foarte greu de găsit, pentru că acolo este biserica evanghelică fortificată în jurul căreia s-a așezat vatra localității. O căutăm pe Carmen Schuster, cea care a dat o nouă viață moștenirii sașilor din Cincșor, constituind Fundația Contrafort și luptând să finanțeze refacerea ansamblului în special din donații, apoi din fonduri europene, dar și ale statului român; pentru că, altminteri, comunitatea etnicilor germani de aici nu mai numără decât vreo opt suflete și ar fi fost imposibil să susțină acest efort. Ne cazăm în Casele de Oaspeți ale Cincșorului, într-o odaie generoasă, cu tavanul înalt și dușumele de lemn alb, acoperite cu preșuri țărănești, așa cum țeseau odată și bunicile noastre, cu mobilier din lemn masiv, probabil de secol XIX, pictate discret. Seara ne-o petrecem în biblioteca bisericii și ne întrebăm, la fel ca mulți dintre turiștii care vin în aceste locuri, cum este posibil miracolul prin care aceste spații au primit o nouă viață și ce se va întâmpla când familia Schuster sau ceilalți membri ai comunității sașilor de aici nu vor mai fi? Transilvanie, țărm de mare, răsărit din vechi talaz, astăzi spice-n legănare odihnesc la sân de zare între maluri verzi de brazi. Sașii s-au așezat aici în Transilvania când teritoriul era sub stăpânirea regatul maghiar, adică începând cu secolul XII, pentru că au fost chemați de regii maghiari din două motive: (i) pentru a apăra Transilvania împotriva invaziilor și (ii) pentru a contribui la dezvoltarea sa economică, mai ales în teritoriile precarpatice, de frontieră, din sudul podișului. Pentru a-i convinge să se așeze aici, regii maghiari le-au oferit o seamă de privilegii inclusiv – ceea ce de fapt este foarte important pentru modul în care etnicii germani s-au raportat mereu la statul care i-a găzduit și căruia urmașii lor i-au aparținut – dreptul să se autoadministreze complet, să-și aleagă atât preoții, cât și juzii. Obligațiile lor erau plata impozitelor și participarea la războaiele de apărare a Transilvaniei. Timp îndelungat sașii au plătit impozite care au format peste jumătate din veniturile Transilvaniei, ceea ce spune foarte multe despre eficiența economică a acestor comunități, extrem de prețioase pentru coroana maghiară. Se spune despre sași că provin din actualul teritoriu al Luxemburgului, până spre Rin, dată fiind comuniunea lingvistică, dar nu se știe istoricește sigur în ce măsură este întocmai așa. Pe de altă parte, șvabii bănățeni au venit mai târziu pe teritoriul actual al României, mai precis după al doilea asediu al otomanilor asupra Vienei, din 1685, când trupele habsburgice au intrat în zona Banatului. Banatul (împădurit și mlăștinos) era foarte puțin populat, o zonă unde practicarea agriculturii era anevoioasă. Așa se explică de ce Imperiul Habsburgic a început, în secolul XVII (probabil a cântărit mult și experiența coroanei cu sașii), o colonizare masivă a Banatului, deși nu doar cu germani. De această dată nu s-a mai instituit un sistem special de drepturi sau privilegii. Un alt lucru important care îi diferențiază pe sași de șvabi este religia. Primii sunt evanghelici luterani, iar șvabii catolici. Spre deosebire de șvabi, sașii au avut o biserică proprie și asta i-a ajutat foarte mult în păstrarea identității. Sașii, la reformă, au trecut la Biserica Evanghelică Luterană și astfel au avut și o biserică proprie. Asta i-a ajutat foarte mult când sistemul medieval de drepturi a fost desființat, pentru că s-au regăsit în biserica proprie. Șvabii bănățeni, la fel ca și cei sătmăreni, fiind catolici și neavând o structură bisericească a propriei comunități, au fost puternic expuși maghiarizării, care în cazul sașilor nu a avut aproape niciun efect. Transilvanie, vechi ruine dintr-un ev îndepărtat, urme mari și milenare odihnesc sub glia care rodnicia și-a păstrat. În special sașii au fost timp de sute de ani o populație care a influențat decisiv istoria Transilvaniei. Colonizați în scopuri economice și militare, sașii au fost de-a lungul timpului o populație privilegiată, spre deosebire, de exemplu, de populația românească majoritară. Pe teritoriul actual al României, de-a lungul istoriei, comunitățile etnicilor germani au fost formate nu doar de sași și șvabi, ci și de: (i) landleri, creștini protestanți din zona Sibiului; (ii) țipțeri, așezați în Maramureș; (iii) germanii bucovineni, basarabeni etc. La recensământul din anul 1930, populația etnicilor germani număra 745.421 persoane, adică 4,1% din populația totală a Regatului României. Compromisul dintre Viena și Budapesta, care la 1867 a creat imperiul dual, a avut drept consecință dezlănțuirea naționalismului maghiar în Transilvania, cu trăsătura sa fundamentală: presiunea maghiarizării popoarelor ardelene; la fel ca românii, nici etnicii germani nu au fost scutiți. În 1907, liderii lor îl invită pe istoricul și publicistul britanic Seton-Watson în Transilvania și i se plâng. Tot atunci ei îi sugerează că au decis să se alieze, într-un fel, cu exponenții poporului român ardelean, despre care germanii spuneau că ”sunt și mai asupriți decât noi”. Transilvanie, leagăn verde pentru oricare vlăstar, reunești anotimpurile toate, națiuni, cununi purtate pe al patriei altar. A fost începutul unui proces nu foarte simplu de solidarizare între sași și români. Publicistul englez Seton-Watson a purtat atunci discuții cu Vasile Goldiș și pe Iuliu Maniu, în încercarea de a înțelege efectele politicii Budapestei în Transilvania, iar modul în care el a prezentat ulterior opiniei publice europene ce se întâmpla în estul imperiului Austro-Ungar va influența serios deciziile ulterioare destrămării imperiului. Chiar dacă germanii din Transilvania trăiau în comunități autonome, liderii lor, intelectualii, întrețineau relații uneori chiar amicale cu liderii românilor; iar unul dintre românii care se va apropia mult de liderii comunității etnicilor germani a fost episcopul Andrei Șaguna. Deschiderea către români i-a determinat pe etnografii germani să studieze cultura popul..

copyright © 2024 mesagerul.ro