Mesagerul.ro

Treizeci de ani de boală

 Treizeci de ani de boală

În aceste zile celebrăm treizeci de ani de boală într-un mare salon de reanimare numit România. … Au trecut deja 30 de ani de când țara promisă celor care au murit pentru ea în decembrie 1989 întârzie să apară pe hartă. În acele cumplite zile de iarnă și ger, românii și-au dorit prioritar să locuiască într-o țară liberă și prosperă, cu sistem meritocratic și șanse pentru cei buni. Am eșuat în încercarea de a construi această țară în ultimii 30 de ani. Am construit o țară liberă în care valoarea supremă a libertății este călcată sistematic în picioare de către cei care dețin puterea și controlează sistemul. Am lăsat România în noroaiele și cocioabele comuniste – o România săracă și agrară, care începe odată cu primul rând de case de la marginea drumurilor potemkiniste. Sate întregi fără curent electric în secolul 21, fără drumuri asfaltate, cu sute și mii de clădiri dărăpănate, cu cerșetori, ruine și infrastructuri devastate – aceasta este țara în care locuiesc românii, cea mai mare parte a lor. Românii au găsit libertatea în Europa și au construit acolo; libertatea de a părăsi țara a fost singura valoare autentică pe care au folosit-o românii cu adevărat și plenar în aceste trei decenii. Nu au putut / nu am putut să construim Europa acasă la noi – aceasta este eșecul simbolic al primelor trei decenii de viață liberă. Între timp, în țară, am înlocuit un sistem clientelar cu altul, cu altele – circuitul valorii în spațiul public rămâne pe Dâmbovița o utopie celestă. Am construit iluzii peste iluzii, speranțe peste speranțe, dar sistemul de promovare în funcții și de evoluție în carieră a rămas la fel de bolnav ca și sub țarii comuniști: apartenența la clici, favoritismele, servilismul, mita etc. Neputința de a construi un sistem meritocratic – în cancelarii, aule academice, spitale, săli de teatru, palate etc. – rămâne cea mai mare deziluzie a acestor ani, cea mai mare trădare față de cei care au sperat că prin moartea lor vor transforma țara în pământul făgăduinței (pe care îl vor fi văzut ultimul ochii lor înainte de a se închide). Cea mai frumoasă Românie dintre toate cele posibile locuiește în privirea din urmă a ochilor celor care mor pentru ea. Față de aceasta, România noastră reală este un rebut și deopotrivă o trădare. Am avut totul la îndemână pentru a construi țara pe care au visat-o morții noștri din decembrie: setea de libertate, sacrificiul lor, entuziasmul începuturilor, liniștea geopolitică, prieteni reali în Europa, consensul integrării europene și deopotrivă norocul ei, modele publice, Casa Regală, redescoperirea istoriei, rezistența din munți, eroii din temnițe etc. Ne-am bătut joc de acest noroc. I-am lăsat pe nep..

copyright © 2024 mesagerul.ro