”Mașina de tocat vise” staționează, de peste 20 de ani, pe faleza brațului Borcea. Este o sculpură controversată din fier, care poartă cu ea legenda că ar fi realizată din oțelul provenit de la fostul Combinat Siderurgic Călărași – un colos creat de comuniști. ”Este locul unde tinerii vin și își pun dorințe. Nu știu dacă se îndeplinesc sau nu” – susține Costel Tudor, profesor doctor în istorie. Dincolo de faleză se întinde Parcul Central al orașului – construit într-un singur an, la ideea Regelui Carol I. Zona păstrează o serie de întâmplări și povești pe care mulți nu le cunosc foarte bine. Cum a apărut o zonă de promenadă pe faleză, la ideea Regelui Carol I Parcul Central - una dintre cele mai frumoase zone de pe brațul Borcea era, în urmă cu aproape 130 de ani, un loc mlăștinos și plin de țănțari. Imaginea l-a îngrozit pe Regele Carol I, care le-a sugerat celor care conduceau orașul la acea vreme, să transforme zona într-un loc de promenadă. Costel Tudor: ”În 1890, Regele Carol face o deplasare la Cernavoda, pentru a inaugura podul de peste Dunăre, realizat de inginerul Anghel Saligny. La întoarcere, vizitează Călarașiul – în speranța că lucrurile din port se mișcau mult mai bine (Regele era nemulțumit de felul în care se desfășura navigația în zonă). Timp de două zile, Majestatea Sa face plimbări în zonă și descoperă un fost curs al bratului Borcea - un loc mlăștinos, cu țânțari, care îl deranjează și îl neliniștește, în același timp, pe rege. După discuții cu primarul și cu alte autorități de la acea vreme, Regele Carol I le sugerează să transforme acest loc într-o zonă de promenadă, un parc care să îi bucure pe cei din zonă. Peste 13 ani de la această vizită, autoritățile se hotărăsc să transforme acest loc sălbatic într-un parc, iar fondurile alocate erau, la acea vreme, de 40.000 de lei. După mai mulți ani, Regele Carol I revine la Călărași, chiar în port, să vadă dacă recomandările lui au prins contur și a fost plăcut impresinat de felul în care arăta parcul – construit în doar un an de zile. În aceeași perioadă, în zonă se ridicau alte două clădiri construite după planurile inginerului Anghel Saligni : Căpitănia Portului Călărași (realizată în doi ani) și Gara Fluvială – de unde aveau să plece spre Cadrilater, în perioada interbelică, suite înregi de intelectuali români, cu misiuni de culturalizare și românizare a teritoriului de dincolo de Dunăre”. ”Domnule director, sper că elevii dumitale au progresat în ceea ce privește cunoașterea limbii franceze !” Majestatea Sa, Regele Carol I a ajuns de mai multe ori pe malul Borcei. La una dintre vizite, și-a dorit să participe la o lecție de franceză, la un liceu din oraș. Întâmplarea a rămas în istoria orașului. Costel Tudor: ”Într-una din vizitele sale făcute la Dunăre, regele Carol I a dorit să participe la o oră de limba franceză. Majestatea Sa era un bun vorbitor de limbă franceză, dar nu toți elevii erau la nivelul așteptat de rege. Probabil, mulți nu s-au descurcat din cauza emoțiilor, nu în fiecare zi vine un rege să asiste la ore…Când s-a reîntors în zonă, în timpul altei vizite pe care a făcut-o la Chiciu (în apropierea orașului Călărași), regele a fost întâmpinat de directorul liceului, Ghe. V. Constantinescu. ”Domnule director, sper că elevii dumitale au progresat în ceea ce privește cunoașterea limbii franceze!” – a spus Regele Carol I. Întâmplarea aceasta a fost povestită chiar de directorul institutiei, într-o primă monografie pe care a publicat-o în 1910, la puțin timp după vizita Majestății Sale. De altfel, regele a iubit această zonă, iar de numele său se leagă un alt lucru important: decizia de a decolmata brațul Borcea și de a face posibilă navigarea. Statistica din anul 1938 arată că din portul de la Călărași plecau zilnic 36 de tone de grâu, cu destinația Austria și Germania. Nu întâmplător, tot în acea perioadă a funcționat Bursa de cereale și mărfuri, unde se stabilea prețul grâului pentru întreaga Românie. Securișții, speriați de o pufoaică uitată într-un vagon plin cu grâu Costel Tudor: ”Sunt foarte multe întâmplări care au avut loc, de-a lungul timpului, în port. Unul dintre muncitorii care lucrau în zonă - se numea Gheorghe Spirescu, și-a uitat pufoaica într-un vagon plin cu gr&aci..