Mesagerul.ro

Washington Post: Din Hong Kong până în Chile, 2019 este anul protestatarului stradal. Dar de ce?

 Washington Post: Din Hong Kong până în Chile, 2019 este anul protestatarului stradal. Dar de ce?

Săptămâna trecută a devenit incontestabil: 2019 a devenit anul protestatarului în stradă. Cu sute de mii de participanţi la marşuri în Hong Kong şi Santiago, Liban şi Londra, ceea ce a devenit o explozie globală a puterii oamenilor declanşează panică în rândul multor guverne - şi aduce în atenţie unele întrebări interesante despre cum şi de ce se întâmplă toate acestea, potrivit Washington Post, citat de Rador. Desigur, fenomenul nu este nou, nici în vremurile moderne. De la sfârşitul anilor 1980, când oamenii au ieşit în stradă în Filipine şi Coreea de Sud, iar apoi în ţările captive din Europa de Est, mişcările unor mase de oameni au răsturnat guverne sau, cel puţin, au creat frământări politice. Dar anul acesta este excepţional prin amploarea şi diversitatea revoltelor. În Hong Kong, unde s-a ajuns de acum la 20 de săptămâni consecutive de proteste de masă, se petrece poate cea mai remarcată revoltă. Dar în Orientul Mijlociu au avut loc demonstraţii în Algeria, Sudan, Egipt şi Irak, pe lângă Liban. În America latină, răscoalele din Chile au urmat protestelor de masă din Ecuador, Argentina şi Honduras. În Europa de Est, România, Slovacia, Republica Cehă, Serbia şi Georgia au fost zdruncinate. Vladimir Putin a trebuit să se lupte cu cele mai ample demonstraţii de stradă care au avut loc în Rusia din 2012 încoace. Şi lista continuă. De ce acum? În definitiv, economia mondială încă mai creşte, la fel cum face de un deceniu. În cea mai mare parte a lumii, sărăcia este în declin. Guvernele din multe ţări unde oamenii participă la marşuri sunt corupte, represive sau pur şi simplu nefuncţionale - dar nu în măsură mai mare decât au fost decenii la rând. Explicaţiile facile abundă. În Chile, unde cel puţin 18 oameni au murit în timpul demonstraţiilor, corespondenţii străini care s-au grăbit să ceară explicaţii „intelligentsiei” cu înclinaţii de stânga de la Santiago au construit o poveste suspect de ideologică: "neoliberalismul" pe care l-a practicat Chile în ultimii 30 de ani a dat greş, spune această versiune. Dar staţi aşa. Rata sărăciei a scăzut de la aproape 50% la 6% în această perioadă, standardele de viaţă au crescut spectaculos, iar inegalitatea este mai puţin severă decât în toate celelalte ţări latino-americane cu două excepţii. Unii analişti din Orientul Mijlociu au tras concluzia că manifestaţiile din Irak şi Liban au arătat că oamenii s-au săturat în fine de sectarism, în special cel promovat de Iranul şiit. Poate - dar asta nu explică revoltele din Algeria, Sudan şi Egipt - ţări sunnite. Un sondaj realizat de New York Times plasează "o contestaţie mai zgomotoasă decât de obicei împotriva elitelor în ..

copyright © 2024 mesagerul.ro