Viaţa în general, viaţa culturală, artistică după al doilea război mondial era săracă, tristă, pesimistă. Satu Mare după bombardările din septembrie 1944 arată jalnic, nu se găseşte sticlă, pantofi, pâine şi în general lipsesc alimentele de bază. În ciuda contextului nefavorabil, în anul 1944 Litteczky Endre propune înfiinţarea unei asociaţii profesionale a artiştilor sătmăreni, aceasta primind ulterior comenzi modeste de la autorităţi. De la debut apar însă conflicte, neînţelegeri în cadrul colectivului, care, printre altele, este asaltat şi de pictori amatori, fără pregătire profesională corespunzătoare. Fenomenul nu este unic, persistă şi în zilele noastre.Paralel cu eforturile locale ale sătmărenilor, la Bucureşti ia fiinţă Uniunea Artiştilor Plastici din România. Primii artişti care au fost primiţi ca membri în Uniunea din Satu Mare sunt: Litteczky Endre, Litteczky-Krausz Ilona şi Erdős I. Pál. DÎn ciuda eforturilor din capitala ţării, la Satu Mare lucrurile se schimbă foarte încet. Odată cu regionalizarea, cu ocazia expoziţiilor regionale, artiştii plastici din Satu Mare sunt nevoiţi să îşi ducă lucrările la Baia Mare, având, totodată, acces limitat la comenzi şi ajutoare de creaţie. Regionalizarea încetineşte şi dezvoltarea economică locală. Cu toate acestea, artiştii s-au acomodat relativ repede cu dezideratele societăţii în plină transformare. Pentru prima dată, Litteczky Endre realizează compoziţii cu teme inspirate din viaţa muncitorilor iar Erdős I. Pál şi Litteczky-Krausz Ilona execută portrete cu această tematică, în timp ce Aurel Popp încheie contracte cu Ministerul Culturii în vederea realizării unor compoziţii istorice. În anul 1954 la Satu Mare se înfiinţează Şcoala Populară de Arte, în sălile muzeului (Casa Vécsey) se pot vizita expoziţii personale. În anul 1957, la Liceul de Băieţi (Liceul „Kölcsey Ferenc”) se organizează o expoziţie jubiliară, unde sunt expuse şi lucrările unor artişti-profesori sătmăreni: Mohy Sándor, Csapó Sándor, Szopos Kálmán. Se stabilesc în oraşul Satu Mare absolvenţi tineri, ambiţioşi, dornici de afirmare. Szatmári Ágnes (n. 1932) este absolvent al Institului „Ion Andreescu” din Cluj, din anul 1956 lucrează ca creator de costume şi scenograf la teatrul din Satu Mare. În anii 1958, 1966, 1969, 1971, 1973 şi 1994 a organizat expoziţii personale în oraş şi a participat la expoziţiile de grup, ocazionale şi festive ale artiştilor sătmăreni, respectiv băimăreni. Este un pictor cu o personalitate evidentă, realizează lucrări într-o cromatică clară, sugerând echilibru şi optimism. Paulovics László (n. 1937) după absolvirea Institutului „Ion Andreescu” în anul 1964 se întoarce în oraşul natal, la Satu Mare, unde împreună ..