BREAKING NEWS

Mesagerul.ro

E vremea demisiilor?

Vremurile sunt tulburi, iar gestionarea banilor de la bugetul de stat este din ce în ce mai dificilă. Pentru a contracara multe din problemele cu care se confruntă românii, anumite personalităţi ale democraţiei noastre solicită demisia unor miniştri. Nicăieri însă nu sunt publicate în presă concluziile unei anchete în ceea ce priveşte prestaţia miniştrilor respectivi. […]

E vremea demisiilor?

Vremurile sunt tulburi, iar gestionarea banilor de la bugetul de stat este din ce în ce mai dificilă. Pentru a contracara multe din problemele cu care se confruntă românii, anumite personalităţi ale democraţiei noastre solicită demisia unor miniştri. Nicăieri însă nu sunt publicate în presă concluziile unei anchete în ceea ce priveşte prestaţia miniştrilor respectivi. În acest fel, ar putea afla şi opinia publică din România, care este de fapt adevărul, dacă se justifică sau nu ca un ministru să demisioneze. De multe ori, auzim acest refren în spaţiul public: ,,De-mi-sia, De-mi-sia…”. Demisia unui ministru nu rezolvă însă probleme de fond, cu implicaţii profunde, care există la nivelul unui Minister. Competenţele unui ministru sunt limitate, mai ales dacă anume cineva din subordinea lui nu respectă regulile celor ,,şapte ani de-acasă” sau se produc anumite efecte economice dezastruoase pentru populaţie, cum ar fi cele legate de preţul la energia electrică şi gazele naturale. Deci, schimbarea unui ministru nu rezolvă problemele independente de voinţa lui, care nu aparţin de un anume minister.Adevărul este că e foarte greu să gândeşti în calitate de politician sau decident, pentru a lua măsuri legislative urgente eficiente, care să contracareze într-un fel sau altul anumite situaţii de criză. Unii ,,politruci” în loc să vină cu idei, pentru a diminua efectele creşterii preţurilor, preferă să se transforme în oponenţi, care alimentează în mod artificial disputele politice. La ,,orizontul aşteptărilor de mai bine” se arată o soluţie inteligentă prin care se propune reducerea TVA de la 19% la 5%. Iată un argument riguros, care ne consolidează convingerea că astfel de soluţii nu stau în puterea unui ministru şi implicit a unui minister. Soluţii eficiente se vor găsi şi în ceea ce priveşte ,,plafonarea preţurilor” de pe piaţă, chiar dacă ele vor ţine de mecanismul cererii şi ofertei. Degeaba au săltat excesiv preţurile unii comercianţi pe motiv că s-au scumpit utilităţile, deoarece în acelaşi timp scade şi consumul. Puterea de cumpărare a unor produse existente pe piaţă a scăzut foarte mult, iar majoritatea populaţiei îşi gestionează banii familiei pentru o viaţă de subzistenţă. Efectele sunt arhicunoscute, doar formulele de contracarare a cauzelor se concretizează ,,cu viteza melcului”. ,,Viteza de reacţie” are ,,un orizont de aşteptare” îndepărtat, iar rezolvarea situaţiilor de criză este aşteptată în prezent de către populaţie şi oamenii de afaceri, nu peste câteva luni.Avem din nefericire decidenţi, care au adoptat ,,poziţia struţului” de parcă nimic nu s-ar întâmpla rău în ţara lor. Domniile lor sunt cei care au negociat o colaborare unilaterală cu anumiţi străini, fără să se gândească la aceste consecinţe dramatice economice. Din nefericire, suferă populaţie nevinovată, care în multe situaţii nici nu ştie de unde vine această ,,teroare” a creşterii preţurilor. Mai trist este faptul că unii oameni puternici din lume nu sunt în stare să-şi regleze anumite relaţii bilaterale şi-atunci se răzbună pe oamenii de rând cu venituri modeste. Am putea afirma că asistăm la un fel de ,,genocid” economic generat de incompetenţa de a găsi alte soluţii la unele probleme interstatale. Implicit asistăm la un fel de ,,dictatură” cu implicaţii nefaste în viaţa unui popor.În urmă cu mulţi ani, pe vremea unor strategi economici profesionişti, neimplicaţi neapărat politic, s-a muncit foarte mult la acest capitol al independenţei energetice a ţării. Au trecut peste 30 de ani de la Revoluţia din Decembrie, iar potenţialul energetic al ţării a rămas în stadiul de proiect politic electoral. Minele de cărbune s-au închis pentru că aşa ne-a cerut o anumită Directivă, gazele naturale din Marea Neagră au rămas neexploatate pe motiv că nu avem tehnologie, nici nu se poate vorbi de construirea unei noi centrale nucleare…şi, uite-aşa, independenţa energetică a României stă ,,cu mâna întinsă” la furnizorii de gaze naturale, care umflă preţurile cu ditamai ,,compresorul” alimentat de tot felul de interese incredibile. Acum, analizaţi şi dv., cât de ridicoli pot să fie unii politicieni, care trăiesc în epoca demisiilor. Unde sunt bărbaţii ţării, care ar trebui să reaşeze negocierile cu Cei Puternici, pentru a construi un scut de protecţie destinat să apere populaţia României, care a mai rămas acasă? Actorul Constantin Tănase a scris cupletul ,,Davai Ceas”, care se pare că este cât se poate de actual: ,,Rău era cu “der, die, das”, Da-i mai rău cu “davai ceas”. De la Nistru pân’ la Don, Davai ceas, davai palton, Davai ceas, davai moşie, Haraşo tovărăşie.” Cupletul ,,Şi cu asta ce-am făcut?”, parcă a fost scris special pentru cei care sunt adepţii demisiilor: ,,Ne-am trezit din hibernare Şi-am strigat cât am putut: Sus Cutare! Jos Cutare!? Şi cu asta ce-am făcut?”Dumitru Țimerman

copyright © 2022 mesagerul.ro