BREAKING NEWS

Mesagerul.ro

Sfânta Liturghie (3)

Cunoaşterea, trăirea şi mărturisirea credinţei creştine (47) Motto: “Căci de câte ori veţi mânca această pâine (Trupul Domnului) şi veţi bea acest pahar (Sângele Domnului), moartea Domnului vestiţi până când va veni” (I Corinteni XI; 26). Sfântul Apostol Pavel ne asigură că “toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră, ca prin […]

Sfânta Liturghie (3)

Cunoaşterea, trăirea şi mărturisirea credinţei creştine (47)Motto: “Căci de câte ori veţi mânca această pâine (Trupul Domnului) şi veţi bea acest pahar (Sângele Domnului), moartea Domnului vestiţi până când va veni” (I Corinteni XI; 26). Sfântul Apostol Pavel ne asigură că “toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea care vin din Scripturi, să avem nădejde” (Romani XV; 4). Între “Scripturile Bisericii” se numără şi “Liturghiile” ei, care reprezintă comorile ei de rugăciuni şi cântări, cu rânduiala Sfintei Împărtăşanii (Cina Domnului, frângerea pâinii), aşa cum ne-a rămas din timpul Sfinţilor Apostoli. Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care au adunat rugăciunile, cântările şi citirile din Sfânta Scriptură, ce constituie Sfânta Liturghie, sunt: Sfântul Vasile cel Mare (­+ 379), Sfântul Ioan Gură de Aur (+ 407) şi Sfântul Grigorie cel Mare sau Dialogul (+ 604). După numele lor, avem cele trei Liturghii: “Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare” (care se săvârşeşte de zece ori pe an: în primele cinci duminici din Postul Mare, al Paştilor, în Joia Mare şi Sâmbăta Mare, din Săptămâna Pătimirilor Domnului, în ziua Sfântului Vasile cel Mare, 1 ianuarie, în ajunul Crăciunului şi al Bobotezei, cu specificaţia că dacă ajunul cade sâmbăta sau duminica, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se săvârşeşte în ziua praznicului), “Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur” (care se săvârşeşte în majoritatea zilelor din cursul anului bisericesc) şi “Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul” (care se săvârşeşte în perioada Postului Paştilor). După datina veche a Bisericii, în timpul Postului Mare, care ne pregăteşte pentru praznicul Învierii Domnului Iisus Hristos, Sfânta Liturghie se săvârşea numai sâmbăta şi duminica, celelalte zile fiind zile de post aspru, de întristare şi de pocăinţă, când Mirele Hristos este luat de la noi („Şi Iisus le-a zis: Pot, oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti”, Matei IX; 15, Luca V; 35). Pentru creştinii evlavioşi, care doreau să se împărtăşească şi în timpul săptămânii, s-a „aşezat” rânduiala ca să se păstreze o parte din Sfintele Daruri de la Sfânta Liturghie de duminică spre a se împărtăşi cu ele credincioşii în zilele în care nu se slujea Sfânta Liturghie. Această împărtăşire se făcea seara, după Vecernie. La început, rânduiala împărtăşirii era simplă, însă, mai apoi, a fost legată de Vecernie, cu rugăciuni şi cântări de la Sfânta Liturghie, privind Sfânta Împărtăşanie. Astfel, în timp, s-a „născut” o nouă Sfântă Liturghie, prin contopirea Vecerniei cu Liturghia prescurtată (fără partea de mijloc a Sfintei Liturghii, prefacerea Darurilor, care fusese săvârşită înainte, duminica). Această Liturghie a fost împrumutată din Biserica Răsăritului şi aşternută în scris de către patriarhul Romei, Sfântul Grigorie Dialogul. De aceea, ea se numeşte „Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul” sau „Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite”, care este, pe drept cuvânt, o slujbă minunată, ce cultivă evlavia, smerenia, cântarea lină şi tăcerea în biserică. „Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite”, ne spune părintele Ene Branişte, se poate oficia în toate zilele de rând din Postul Mare (de luni până vineri, inclusiv), în afară de luni şi marţi din prima săptămână a Postului, de Vinerea Mare (din Săptămâna Pătimirilor Domnului) şi de praznicul Bunei Vestiri. La fel procedăm şi noi la Catedrala ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din municipiul Satu Mare. În trecut, această Liturghie se săvârşea numai la vremea Vecerniei, adică spre seară, când credincioşii puteau întrerupe ajunarea spre a se împărtăşi şi a mânca. Săvârşită în continuarea Vecerniei, Liturghia Darurilor era una vesperală (de seară), după cum arată până astăzi unele din rugăciunile ei: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară” sau: „Să plinim rugăciunea noastră cea de seară Domnului”. Astăzi, în bisericile parohiale, „Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite” se săvârşeşte atât dimineaţa, la vremea reglementată pentru Liturghia propriu-zisă, cât şi seara, însă nu de două ori în aceeaşi zi, ci sau dimineaţa, sau seara. Mesajul „Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfinţite” este un îndemn la pocăinţă, la reflecţie, la meditaţie asupra stării în care ne găsim, privită ca o trambulină spre viaţa veşnică. Prin urmare, credincioşii se îndreaptă spre biserică, având inimile smerite, fiind dornici de a se ruga şi de a-şi mărturisi păcatele şi de a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos, ca hrană, ca merinde pentru veşnicie, după exprimarea Sfântului Vasile cel Mare. Rugăciunea stăruitoare, pătrunsă de credinţă puternică, reprezintă calea prin care noi intrăm într-un dialog intim şi sincer cu Creatorul, constituie jertfa, ofranda, darul pe care noi I le oferim lui Dumnezeu, din dragoste şi recunoştinţă faţă de El, Care ne iubeşte (El fiind iubirea absolută – I Ioan IV; 8), ne iartă, ne poartă de grijă şi ne rabdă. Punctul de plecare, când ne așternem la rugăciune, ar trebui să fie convingerea noastră că suntem păcătoși, dar că ne putem îndrepta prin milostivirea lui Dumnezeu şi prin voinţa noastră, prin încrederea noastră în ajutorul divin. Rugăciunea – de mulţumire, de laudă, de cerere, particulară şi comună – este un urcuş treptat spre/la/în Dumnezeu. Să nu uităm că rugăciunea presupune atât un efort psihic, cât şi unul fizic: atenţie, minte neîmprăştiată, trezvie și o atitudine fizică corespunzătoare. Dacă noi solicităm atenția lui Dumnezeu, se cuvine să-I acordăm şi noi, la rândul nostru, întreaga atenție. În clipa în care îngenunchem, întru smerenie, nu facem altceva decât să ne manifestăm ascultarea şi iubirea faţă de Tatăl, în calitatea noastră de fii iubiţi ai Săi. În momentul în care ne însemnăm cu Sfânta Cruce nu facem altceva decât să ne exprimăm credinţa în Sfânta Treime (în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt), închinându-ne, totodată, altarului pe care Iisus S-a adus ca jertfă pentru iertarea păcatelor noastre (Hristos nu poate fi despărţit de Cruce). Venind să ne rugăm la/în biserică noi batem la o ușă, la ușa Împărăției. Aici, în biserică, ne găsim cel mai aproape de Dumnezeu, iar în timpul sfintelor slujbe ne unim cu El, în toată complexitatea Sa, dar şi în toată simplitatea Sa. „Liturghia Darurilor” constituie o slujbă specială în cadrul cultului divin public al Bisericii, iar credincioşii o apreciază la adevărata ei valoare, dovadă fiind prezenţa lor numeroasă la biserică. În cadrul acestei Liturghii se folosesc mult lumânările, pe care preoţii le poartă în mâini. De altfel, lumina lumânării reprezintă lumina lui Hristos. Domnul Hristos este „Lumina lumii” (Ioan VIII; 12). El este Lumina adevărată spre care tindem în veşnicie şi, totodată, este Cel Care ne călăuzeşte spre această Lumină, ferindu-ne de rătăcire. Lumina lumânării constituie şi un semn al poziţiei verticale a creştinului în raport cu Dumnezeu şi cu semenii; oricum am ţine lumânarea, flacăra tinde mereu în sus. Postul Mare este o perioadă în care ne pregătim trupeşte şi sufleteşte pentru praznicul praznicelor, adică pentru Învierea Domnului. Dacă la Liturghia Darurilor privim lumânarea arzând, la Înviere vom vedea însăşi Lumina lumii, pe Hristos înviat din morţi, răspândind lumină pretutindeni şi dând viaţă tuturor.Doamne, dăruieşte-ne sănătate şi înţelepciune spre a cunoaşte, trăi şi mărturisi credinţa cea adevărată! Bibliografie: 1.“Biblia” sau “Sfânta Scriptură”, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti. 2.“Catehism creştin ortodox”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1990, pp. 144-146. 3. Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, „Liturgica specială”, ediţia a IV-a, tipărită cu binecuvântarea ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Editura Lumea credinţei, Bucureşti, 2005, pp. 266-283.

copyright © 2021 mesagerul.ro