Mesagerul.ro

Analist MGIMO: Noul președinte Maia Sandu poate fi comparată cu Nikol Pashinyan

Analist MGIMO: Noul președinte Maia Sandu poate fi comparată cu Nikol Pashinyan

Alexei Tokarev, cercetător senior la Institutul de Studii Internaționale al MGIMO, prezice viitorul conflictelor post-sovietice și al relațiilor dintre Rusia și vecinii săi.Analiștii MGIMO au o tradiție. În fiecare an, în ianuarie, eu și colegii mei publicăm o previziune a «amenințărilor internaționale», în care încercăm să descriem tendințele cheie în relațiile internaționale. Nu lucrăm ca Vanga, care prezicea cu exactitate cotațiile de acțiuni și punea diagnostice în baza fotografiilor. Această lucrare colectivă își propune să descrie viitorul sistemului internațional în linii mari. © Inquam Photos / Cornel Putan Maia Sandu, laureat al Festivalului de Literatură ”Mihai Eminescu” Prognoza actuală vizează, desigur, analiza lumii post-covid. Deși cu prefixul «post» ne-am grăbit. Subtitlul raportului «Amenințările internaționale – 2021» – «Geopolitica după pandemie». Deși nu există încă niciun «după». Noi trăim în cel «de-al doilea val», în Marea Britanie există o nouă versiune COVID-19, iar graficul zilnic al cazurilor nu tinde spre zero. Cu toate acestea, ne uităm în viitorul apropiat al planetei, înțelegând, rațional, că pandemia se va sfârși în cele din urmă. În versiunea actuală a prognozei, regiunii post-sovietice i se oferă un spațiu insultant. Un motiv bun pentru a ne corecta. Leitmotivul anului 2021: statul are nevoie de mai mult. În anii precedenți, globalizarea a încercat să elimine suveranitatea națională. Dar, în primul rând, instituțiile publice, și nu corporațiile private, sunt cele care port cea mai mare parte a luptei împotriva pandemiei; organizațiile supranaționale (OMS, de exemplu) sunt acum menționate ca neputincioase. În al doilea rând, 2020 nu a fost un an al păcii. Rusia, în diverse roluri (mediator, pacificator, participant direct), este implicată în conflictele internaționale și interne din Siria, Nagorno-Karabah, Donbas, Transnistria și Belarus. Intensitatea acestor conflicte variază. Un lucru este constant: o țară care duce o extinsă activitate internațională nu se poate închide în interiorul frontierelor naționale, chiar dacă lumea își închide granițele. Caucaz și Turcia Anul 2021 are șanse mari să devină un an revoluționar în ceea ce privește cel mai dificil conflict post-sovietic. Eforturile diplomatice ruse din Nagorno-Karabah sunt, desigur, mai puțin apreciate în Armenia decât în ​​Azerbaidjan. Se pare că și-au schimbat locurile în compație cu 1994. Acum societatea armeană se simte ca un ratat. Acest fapt înseamnă că conflictul nu este rezolvat. Și, în ciuda tuturor declarațiilor politice, conflictul poate escalada. Pe de o parte, forțele ruse de menținere a păcii între părțile beligerante de o perioadă reprezintă o garanție sigură a păcii. Pe de altă parte, mandatul lor este limitat la cinci ani, dar poate fi prelungit. © CC BY 4.0 / Офис Президента УкраиныSandu și Zelenski vor semna mai multe acte bilaterale În plus, există un jucător extern activ în regiune. În fruntea Turciei se află un lider puternic și ambițios care încearcă să transforme lumea turcică în una turcă, care știe să manevreze atât crizele interne (să ne amintim de «revolta militară» din 2016), cât și crizele externe (de la proxy-ul din Siria și comerțul cu petrol cu ​​teroriștii până la agravarea relațiilor cu Rusia din cauza unui Su-24 distrus și a hărțuielii constante cu președintele francez). Apartenența la NATO, care continuă în ciuda tuturor contradicțiilor deschise și non-publice cu Europa și Statele Unite, precum și dorința de a fi liderul mondial al musulmanilor, fac din Turcia o forță absolut reală, care va fi luată în considerare de către toți jucătorii din Caucaz. Liderul ambițios decide să rezolve cu forța un conflict teritorial și etnic de lungă durată, ignorând forțele ruse de menținere a păcii și bazându-se pe sprijinul unei forțe externe – un caz din trecutul recent al spațiului post-sovietic. Să ne amintim – a fost doar în 2008. În opoziție cu un astfel de scenariu, președintele Azerbaidjanului, la 12 ianuarie, la Moscova, într-o întâlnire cu colegul său rus, a vorbit despre progresele infrastructurale și economice. Restabilirea comunicației feroviare de-a lungul graniței de sud a Azerbaidjanului și Armeniei, construirea unei autostrade spre Republica Nahicevan, iar de acolo spre Turcia, conectarea Erevanului la aceast traseu și legătura Armeniei cu Iranul și Rusia – un succes economic pentru toată lumea. Desigur, relațiile politice armeno-azere nu se vor încălzi, dar economia, nevoia de a consolida infrastructura și de a rezolva reciproc problemele de transport pot amâna dorința de răzbunare a Erevanului și dezvoltarea succeselor ofensive a Baku-ului. © Photo : Miroslav Rotari Maia Sandu: Nu există o altă soluție decât alegeri parlamentare anticipate Și dacă Ilham Aliyev, în politica sa internă, se sprijină pe meritele câștigătorului, care a reintegrat ținuturile pe care țara sa și comunitatea internațională le consideră a lor, atunci omologul său armean are mari probleme. Criza politică internă din Armenia va continua din cauza faptului că ratingul lui Nikol Pashinyan scade după războiul pierdut, dar acum, nu există o forță națională semnificativă în țară care să poată prelua puterea de la el. 17 partide de opoziție trag pătura deasupra lor și refuză alegerile anticipate, în timp ce Pashinyan rămâne prim-ministru. Cei care, în 2018, au participat cu entuziasm la mitingurile de sute de mii de oameni în sprijinul noului guvern, acum îl urăsc cu pasiune, acuzându-l de înfrângerea de pe front și de pierderea unei părți a Republicii Nagorno-Karabah. În timp ce Azerbaidjanul va promova programele interne de reconstrucție a zonelor distruse, politica internă armeană în 2021 va reflecta asupra subiectului înfrângerii și va căuta responsabilii. Nu doar resentimente sau dezamăgiri, ci durere și furie – iată ce simte Armenia față de clasa sa politică. Țara, care mulți ani s-a simțit câștigătoare într-un conflict regional, a pierdut, acum fiind condamnată la o lungă reflecție și o acceptare a noului statut de către conștiința de masă. Alte țări În 2021, Georgia și Moldova ..

copyright © 2024 mesagerul.ro