Mesagerul.ro

Decădere și Credință – sau despre porci și oameni

Decădere și Credință – sau despre porci și oameni

Porcul e hrănit pentru a fi tăiat o singură dată; omul e hrănit cu iluzii pentru a fi consumat zi de zi! Dar, Dumnezeu îl poate scoate pe om din mocirlele în care se bagă! E ceea ce se petrece sub ochii noștri, prin slujitorul Lui, Teodosie, cel care a reaprins flacăraMotto: Un suflet trist ucide mai repede decât un microb” John Steinbeck În ciuda atâtor falsuri și iluzii care ne însoțesc în această perioadă – și care mă fac să fiu sceptic (până la depresie!) în privința șanselor națiunii române – ei bine, iată că din nou se dovedește că… acolo sus, cineva ne iubește. Spun asta pentru că văd cum scântei izolate, plecate din câteva altare, reușesc să aprindă un foc ce îl credeam pierdut – focul credinței! Și de asta trebui să limpezesc ce am scris mai sus: nu sunt sceptic în privința puterii credinței – ci doar în privința sincerității „mărturisirii”, dar și în faptul că noi, românii, avem dreptul să sperăm că vom primi… ajutorul! Facebook https://www.facebook.com/arhiepiscopiatomisului.ro ÎPS Teodosie – mesajul zilei pentru români și… autorități! În această perioadă s-a ridicat un glas… de unde nu mă așteptam. Să mă explic: am scris mult despre ÎPS arhiepiscopul Teodosie – nu acum, ci pe vremea când era vicarul Bucureștilor. Nu am scris de bine, pentru că, deh, presa – datele care veneau erau incitante, nevoie de scandal la cei tineri este mare – de nivelul ceții spectaculoase care le acoperă ochii. Nu are rost să detaliez, dar cert este că, dincolo de lecția pe care am primit-o acum, înaltul slujitor al lui Dumnezeu mi-a arătat cât de puternică este scânteia divină – sufletul - în comparație cu mintea. De fapt, nu se poate face nici măcar o comparație între cele două; ele coexistă, de multe ori în condiții de contrast major – dar clipele astrale, cele care trimit omul în constelații, în nemurirea memoriei, ei bine toate aparțin sufletului -  acea lumină ce nu este din această lume. Așa s-a petrecut cu luminile culturii și spiritului – geniile artei, ale filosofiei, oameni cu mintea supusă păcatelor lumești, dar cu scânteia divină transformată în vâlvătaie în acele clipe astrale – care i-au transformat din oameni… în astre! Ambițiile, răutatea chiar, cupiditatea, plăcerile trupești nu rareori perverse, băutura și drogurile, mândria și orgoliul exagerat, minciuna și trădarea – în fine, multe și mari pot părea păcatele unor asemenea aștri! Dar, tot ce rămâne, în final, este Lumina, scrisă cu L mare, pentru că este divină! Este lumina care arată profanului că există sacru! Da, am plecat de la… nu știu cum să cuprind într-o paradigmă ceea ce a făcut  Teodosie al Tomisului acum, pentru România! Și, totuși, da, cred că paradigma poate fi - pur, simplu și miraculos – ”un act de credință”! © Inquam Photos / Lavinia Cioaca ÎPS Teodosie îi dă lui Orban cea mai dură lecție posibilă! Asta a făcut și face acum Arhiepiscopul, acest contemporan al vremurilor de iluzii și falsuri – un act de credință! Asta face acest înalt prelat despre care eu și alții am scris atâtea, cu speculații sau „probe” jurnalistice – dar care pălesc, dispar în Lumina acestui act de credință! Teodosie al Tomisului - cel ce calcă pe urmele Apostolului Andrei, ”întâiul chemat” dintre ucenicii Domnului – devine Teodosie-al-credinței-renăscute, al curajului asumării creștinismului, cel ce a reînsuflețit scânteia din sufletele multor români! Al acestui neam care, vedem zi de zi, și-a pierdut speranța și mintea! Și idealurile. Mă număr printre acești rătăciți – pentru că nu mai văd nicăieri speranță; am îmbrățișat cu entuziasm noua societate, democrația, dar am regăsit, cu tot atâta entuziasm, frumosul și binele în ceea ce am trăit și am crezut că a fost urât… Ei bine, spre disperarea mea, am văzut că totul e iluzie – iar singurele părți bune, reale, folositoare, sunt tot mai ascunse românilor. Ca și celorlalte neamuri, în mare parte. Pentru că asta e rolul lumii materiale: să acopere, să îngroape, să ascundă! La fel cum pământul, esența materiei, ascunde epocă după epocă sub straturi… În schimb, scânteia divină rămâne! Facebook https://www.facebook.com/arhiepiscopiatomisului.ro ÎPS Teodosie, decizie unică: ”NU las oamenii de izbeliște!” Spiritul divin este cel ce rămâne! Iată un singur exemplu: prima civilizație, Sumer, a stat sub straturi peste straturi de pământ, de rocă și deșert, până să fie redescoperit și să începem să bănuim ce a fost; în schimb Avraam, sumerianul, este în mintea și sufletul tuturor religiilor - mozaică, creștină și musulmană -  ca patriarhul lăsat de Dumnezeu! Sumerienii, care au dispărut ca popor în massa semită, le-au transmis acestora scânteia credinței – prin limbă, rămasă limba de cult, sacră, prin mărturia Potopului și a primilor oameni. Orașele-stat ale Sumerului, imperiul sângeros al Asiriei, măreția Babilonului sau a imperiului persan toate au dispărut, ca niște iluzii! Și, da, puterea lor a fost iluzie – rămânând doar credința, sufletul din sufletul popoarelor Orientului apropiat – locul în care s-a dat bătălia pentru sufletul omului! Am făcut această mică trecere în amintirea marelui meu dascăl, Corneliu Vadim Tudor, om al lui Dumnezeu, care l-a ales ca purtător al mesajului credinței… prin carte și cuvânt rostit! Dar și prin curaj! Iar curajul este ceea ce lipsește azi – și, așa cum mărturiseam, îmi lipsește și mie. Întrebare esențială: este curajul un semn al credinței – și, contrar, este lipsa curajului un semn al lipsei credinței? Răspunsul este DA. © Photo : Facebook / Aurelian Pavelescu Pavelescu, fulminant: ”Bruxelles, luați-vă labele mizerabile..

copyright © 2024 mesagerul.ro