”Un NATO în derută, care nu își poate disciplina membrii, îi cere României să provoace Rusia, precum șoarecele beat provoacă pisica”.BUCUREȘTI, 1 aug – Sputnik. Una dintre cel mai interesante și curajoase analize a fost publicată recent de fost ministru de Externe și vicepreședinte al PE, Adrian Severin. Tema este incendiară – NATO, pe un dum fără întoarcere, către cu totul alte destinație și sens față de cele pentru care a fost creat. © Sputnik / POOL Kim nu se lasă - dă o lecție SUA: răspunde cu argumentele… NATO! Culmea ironiei! Și, ceea ce este genial – analiză are la bază chiar mărturisirea unuia dintre cei mai apreciați secretari de stat SUA, Madeleine Albright: ”America se va depărta tot mai mult de ideea apărării comune și își va duce politica de una singură, antrenând în demersurile ei tot felul de alianțe oportuniste. NATO veți rămâne tot mai mult voi, noii membri din Europa de est.” Analiza lui Severin este amplă, merită citită cu atenție integral – așa că vom reproduce și comenta pe scurt doar câtva pasaje. O primă idee: ”Evenimente relativ recente arată că sfidările externe sunt pentru aliații NATO mai puțin periculoase decât dezbinarea internă”, scrie Severin, subliniind că asta se petrece ”tocmai când România și-a pus în coșul NATO toate atuurile și toate speranțele securității sale naționale”. Discuția lui Severin cu Albright a fost telefonică, privată și neocazionată de vreun eveniment anume – cel puțin așa susține demnitarul român. ”Ne-am amintit disputele din vremea când eu susțineam cu ardoare primirea României în NATO, iar doamna Albright se opunea cu fermitate unei extinderi spre est a alianței care să includă și România”. Albright se temea că, prin extinderea către est, ”s-ar putea trece dincolo de linia roșie a suportabilității rusești, după ce oricum administrația Clinton încălcase promisiunea făcută de Președintele George Bush senior, Președintelui Mihail Gorbaciov, ca America să nu profite de retragerea Rusiei din Europa centrală și orientală pentru a ocupa teritoriul părăsit de aceasta”. © AFP 2020 / Daniel Mihailescu Exercițiul NATO Sea Breeze 2020 în Marea Neagră - Jocuri cu butoiul de pulbere Cu prilejul acelei convorbiri, ”marcată de o caldă sinceritate”, Severin a fost surprins de remarca interlocutoarei: ”Mă bucur că v-ați împlinit visul de a deveni membri în NATO, dar vreau să îți spun că de acum voi sunteți cei care va trebui să salvați NATO”. ”Începând cu această administrație (se referea la administrația Bush jr.) America se va depărta tot mai mult de ideea apărării comune și își va duce politica de una singură, antrenând în demersurile ei tot felul de alianțe oportuniste. NATO veți rămâne tot mai mult voi, noii membri din Europa de est.”, Severin recunoaște că a fost tentat să pună această afirmație ”pe seama amărăciunii, resimțită de atâtea ori și de mine, unui om care fusese cândva în mijlocul evenimentelor și le putuse influența cursul, și care acum era obligat să stea în afara jocului”. Dar, a constat ulterior Ne era, însă, așa. Îngrijorarea Madeleinei Albright era sinceră și justificată. ”Curând aveam să realizez că vechea maximă americană, care ar fi putut fi foarte bine scrisă pe frontispiciul Alianței nord-atlantice, „Împreună, dacă se poate; singuri, dacă este nevoie!”, a fost înlocuită cu opusul ei – „Singuri, dacă se poate; împreună, dacă este nevoie!”. ”În aceste condiții, faimosul articol 5 al Tratatului de la Washington, potrivit căruia „agresiunea împotriva unuia dintre membrii Alianței este considerată ca fiind un atac împotriva tuturor”, devine o iluzie”, conchide Severin, amintind că peste câțiva ani, ne0a avertizat și geo-politologul George Friedman, reputatul fondator al Stratfor. Iar o reflecție cheie a fostului șef al diplomației românești este de reținut: ”România intrase în NATO prea târziu, ca o adevărată maestră a contratimpului istoric, ce este”. Starea de discordie din NATO Așa cum spuneam, analiza lui Severin este vastă – și include exemple clare și argumente prin care susține ideile de mai sus. Agresiunile între statele NATO – Turcia, Franța, Grecia – interesele divergente majore, concentrările de interese pe grupuri în cadrul NATO – sunt scoate la iveală în analiză. Iată câteva constatări și reflecții din analiza, pe care, repet, merită să o citiți integral – o găsiți la finalul articolului. ”NATO și-a amintit că garanțiile sale îi privesc pe terți, iar nu pe propriii lor membri, care, desigur, se pot bate între ei în voie”. Franța și Grecia, versus Turcia -”Franța își legitimează interesul pentru Libia (petrolul din Libia, n.n.) prin lupta împotriva terorismului cu baze în Africa. (…)  Și nimic nu poate consolida mai bine un regim politic decât ... un război civil! Nu-i așa?” © REUTERS / Eric Vidal Interviu esențial al șefului NATO – relația cu Rusia și adevăratul obiectiv urmărit -”Sub comanda „liderului militar al UE” (cum se dorea a fi Franța sarkozistă, spre a compensa cedarea întâietății economice și politice europene în favoarea Germaniei), „războiul umanitar” din Libia, transformat, de îndată în intervenție internațională pentru răsturnarea guvernului legitim libian și schimbarea regimului politic al țării”. -”Atunci, în calitate de vicepreședinte pentru politica externă, de securitate și apărare a Grupului socialist din Parlamentul european, am fost singurul care, la sesiunea dedicată situației din Africa de Nord, în prezența Înaltului reprezentant / Vicepreședinte al Comisiei europene pentru politica externă și de securitate, Cathy Ashton, am cerut ca statele UE, și în special cele membre ale NATO, să nu se implice într-o intervenție care nu se poate încheia decât cu o catastrofă umanitară, consecutivă unui dezastru geopolitic”. -”La finele dezbaterii, colegul bulgar, Evgheni Kirilov, fost ambasador în SUA, mi-a șoptit: „Peste puțin timp toți vor constata că ai fost cel care azi a avut dreptate; azi, însă, nimeni nu era dispus să o recunoască.” -„Intervenția s-a declanșat în primăvară, pentru ca în toamnă, să se deschidă la Paris conferința „Prietenilor Libiei” (sic!), prilej cu care reprezentanții „bunei opoziții” au semnat un acord secret prin care Franța (prin societatea Total) primea importante concesii privind exploatarea petrolului libian. Este fix același petrol de care este interesată aliata Franței din NATO, Turcia, și care a adus navele militare ale celor doi aliați față în față”. Italia, versus Franța și Turcia -”Spre deosebire de Franța, Italia nu luptă cu te..