Sancțiunile impuse de SUA împotriva Rusiei nu-și ating obiectivul scontat. Din contra, în urma acestora Rusia are chiar de câștigat. Editorialistul Ivan Danilov explică acest fenomen prin prisma sancțiunilor impuse filialei elvețiene a gigantului petrolier rus Rosneft.Editorial realizat de Ivan Danilov Toate sancțiunile anti-rusești trec prin mai multe etape de percepție a acestora de către politicienii din țările care impun aceste sancțiuni. Evoluția percepției urmează de fiecare dată același scenariu: mai întâi se fac declarații amenințătoare, după care sunt speranțe moderate, apoi tăcere confuză, apoi recunoașterea faptului că efectul calculat nu a fost atins dintr-un anumit motiv, iar înșiși inițiatorii sancțiunilor au avut de pierdut cel puțin în aceeași măsură ca și Rusia - și asta este doar o evaluare optimistă. Un exemplu elocvent de politician care a trecut prin toate aceste etape poate fi considerat președintele francez Macron, care la recenta conferință de securitate din Munchen i-a informat pe diplomați și pe militari despre descoperirile sale. ”Am acumulat conflicte înghețate, un sistem lipsit de încredere, conflicte în domeniul securității cibernetice, sancțiuni care nu au schimbat absolut nimic în Rusia. Nu propun anularea lor, constat doar. Sancțiunile și contra-sancțiunile noastre ne costă, pe noi europenii, la fel de mult ca și pe Rusia, pentru un rezultat care nu este prea pozitiv", a spus Macron. Acesta nu a fost un incident izolat, ci rezultatul reflecțiilor pe care diplomații francezi o continuă în spațiul public. Și acum, reprezentantul special al președintelui francez pentru cooperarea cu Rusia în domeniul securității, Pierre Vimont, vorbind cu senatorii francezi, o spune pe șleau: © Sputnik / Yuri Cortez Erdogan amenință SUA cu sancțiuni: Nu suntem un stat tribal!”Sancțiunile europene au avut două efecte: o scădere a comerțului în toată Europa, ... ne-au fost cauzate cu adevărat daune de aceste sancțiuni. Mai mult, dacă vă uitați la cifre, atunci comerțul dintre Rusia și Statele Unite, dimpotrivă, a crescut. <...> În al doilea rând, i-am oferit Rusiei posibilitatea de a-și dezvolta agricultura ca urmare a acestor sancțiuni. <...> Un al treilea element: într-o oarecare măsură, noi am împins Rusia spre China, care a devenit un partener prioritar, în special în domeniul noilor tehnologii". Cu toate acestea, de ”descoperirile pariziene” nu vor ține cont oponenții de la Washington, care pășesc cu îndrăzneală pe calea ”plină de greble” a sancțiunilor. Cel mai recent exemplu îl reprezintă sancțiunile americane împotriva filialei elvețiene a gigantului petrolier rus Rosneft, care au fost impuse drept răzbunare pentru activitatea companiei în sfera vânzării petrolului venezuelean. Inițial, anunțarea sancțiunilor a provocat o ușoară panică la Bursa de la Moscova, dar prețul acțiunilor Rosneft, după o scurtă scădere, a revenit la nivelul anterior. Cel mai probabil, o reacție atât de calmă (și necaracteristică pentru piețele financiare cu dispoziții nevrotice) este asociată nu atât cu declarațiile de răspuns ale companiei, cât cu analizele perspectivelor Washingtonului pentru direcția venezueleană, care au fost publicate de mass-media americană și europeană, inclusiv cu referiri către experți occidentali. Consensul arată cam în felul următor: Washingtonul s-a temut să impună sancțiuni directe împotriva Rosneft, pentru că, în acest caz, întreaga piață mondială a energiei ar avea de suferit, iar faptul că British Petrolium și Fondul suveran de investiții al Qatarului dețin pachetul minoritar de acțiuni al companiei ruse îi temperează puternic pe „șoimi” din Departamentul de Stat al SUA. Sancțiunile împotriva unei filiale care primește petrol din Venezuela în contul datoriilor sunt o încercare de a împiedica exporturile petroliere venezuelene și de a înlătura Rosneft de la această „plăcintă petrolieră din America de Sud”. Obiectivul indirect al sancțiunilor ar fi să „convingă” autoritățile ruse că nu are rost să continue să spri..