Vechiul meu prieten Florin Burtan îmi las? în urm? cu câteva zile ultima sa carte, ”R?ni c?l?toare”, ap?rut? la Editura ”Neuma”. Cu convingerea c? voi avea prilejul s? m? întâlnesc astfel cu alte versuri din crea?ia sa, o pun într-un col? al biroului. Îmi aduc aminte c? l-am cunoscut în redac?ia ziarului ”Teleormanul”, iar primul s?u volum de poezii, ”Flaut pe r?ni” (elegii), scos la Editura ”Cartea Româneasc?” în anul 1979, m-a adus mai aproape de consumatorii acestui gen de literatur?. În ”Peregrin?ri”, zice Florin Burtan, ”Sunt pun?i pe care nu po?i iar s? treci / Decât înve?mântat în propia ta zare. / Pe umeri de vei ?ine falduri reci, / Amurgul va fi gata de plecare”. Sigur, acum în 2019, sintetiz?m: jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România ?i redactor ?ef al revistei ”Caligraf”. Colaborator la cele mai importante reviste literare din ?ar?, a publicat peste 20 de volume de versuri, proz? scurt? ?i un roman.

...Ei bine, r?sfoiesc paginile ?i constat c? am în fa?? o carte de... proz? scurt?. ?i fac leg?tura cu afirma?ia sa dintr-un interviu anterior – ”proza mea este o prelungire a tr?irilor lirice”. Ca simplu cititor, cred c? „R?ni c?l?toare” sunt felii de via??, povestiri dulci-am?rui. Pline de semnifica?ii, par la prima vedere situa?ii ?i întâmpl?ri aparent banale. El scrie despre trecut, copil?rie, dor..