Cine plătește pentru malpraxisul magistraților?

Nu e o noutate faptul că în cazul unor greșeli sau abuzuri ale magistraților, despăgubirile pentru prejudiciile suferite de victime sunt plătite de stat, nu de magistrați. Într-adevăr, există posibilitatea ca statul să poată recupera despăgubirile în baza hotărârilor CEDO respectivi prin introducerea în instanța de judecată a unei acțiuni în regres împotriva judecătorilor și procurorilor răspunzători, însă astfel de acțiuni nu au fost formulate. Ministerul Finanţelor, în numele statului, este titularul acţiunii în regres împotriva magistraţilor, care în urmă cu câțiva ani a explicat jurnaliștilor că dacă este vorba de erori/abuzuri comise în dosare civile sau penale, statul nu-și poate recupera banii dacă nu există o hotărâre definitivă de sanționare disciplinară sau de condamnare (sancționare penală) a magistratului pentru comiterea unei abateri disciplinare sau infracțiuni constând în fapte încadrabile la exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.Cert este, că până în prezent niciun judecător și niciun procuror din România care a comis erori judiciare nu a răspuns penal sau material. Cu toate că prin aceste erori au fost aruncați după gratii oameni nevinovați, s-au distrus cariere, familii și chiar au murit oameni căutându-și dreptatea prin instanțe sau închisori.Sunt multe povești ale românilor condamnați pe nedrept, două dintre cazurile emblematice sunt cele ale lui Marcel Țundrea (condamnat la 25 de ani de închisoare pentru viol și crimă. A stat 12 ani după gratii fiind nevinovat și a fost absolvit de vină abia după ce a murit) și Mihail Constantin Igeanu (un tânăr de ce la 18 ani a stat 9 luni în închisoare, timp în care a suportat tratamente cumplite. Și ar mai fi stat încă 20 de ani în închisoare dacă, la un moment dat, un judecător de la Înalta Curte de Casație și Justiție nu ar fi dat un verdict corect).Însă, cazurile de “erori judiciare” și de abuzuri sunt cu miile. Și în Cluj există cazuri în care destine, cariere au fost distruse fără ca niciun procuror sau judecător să plătească penal și material. Și primarul comunei Florești, Horia Șulea, a fost condamnat cu suspendare de către un complet de la Judecătoria Cluj-Napoca nespecializat în infracțiuni de corupție, adică de către un complet constiuit ilegal. Pe edil, nelegalitățile magistraților l-a costat excluderea din PNL.Întrebarea (retorică) rămâne: cine plătește daune morale și materiale și cine despăgubește victimele unei justiții ineficiente? Problema s-a mai discutat şi se discută şi în prezent. Ca urmare a modificărilor legislative (schimbarea Legilor Justiției) prin care magistrații pot plăti pentru erorile judiciare s-au deschis procese în care românii judecați și achitați definitiv au cerut ca magistrații să fie chemați în judecată pentru a plăti despăgubirile procesuale având ca obiect erori judiciare/răspundere civilă delictuală. Așa cum am mai menționat, statul poate deschide o acțiune în regres împotriva magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență, însă în această procedură verdictul-cheie îl are Inspecția Judiciară care trebuie să verifice și să stabilească dacă eroarea a fost cauzată de judecător sau procuror.Ministerul Finanțelor Publice va exercita acțiunea în regres împotriva magistratului ”dacă, în urma raportului consultativ al Inspecției Judiciare, apreciază că eroarea judiciară a fost cauzată ca urmare a exercitării de magistrat a funcției cu rea-credință sau gravă neglijență”. Cu alte cuvinte, judecătorii și procurorii se inspectează între ei…Reglementările pentru răspunderea erorilor judiciare sunt diferite de la un stat la altulDe altfel, lectorul universitar dr. Cristinel Ghigheci, punctează în juridice.ro că ”sunt multe discuții în spațiul public actual legate de întinderea independenței judecătorului și răspunderea acestuia pentru erorile judiciare. Unii cred că independența poate fi asigurată în mod efectiv doar dacă judecătorul ar fi, în principal, exonerat de răspunderea pentru daunele cauzate de erorile judiciare; se arată că scopul independenței judecătorului este acela de a asigura luarea unei decizii corecte, liberă de presiunea politică sau economică. Alții cred că judecătorii ar putea fi responsabilizați doar dacă aceștia ar trebui să răspundă personal pentru toate erorile judiciare, indiferent de forma de vinovăție a judecătorului. (…)În dreptul comparat reglementările sunt diferite de la un stat la altul sub acest aspect, dar niciun sistem judiciar nu adoptă o răspundere mai extinsă a judecătorilor decât cea adoptată în prezent în legislația noastră, respectiv răspunderea acestora pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.În Germania, răspunderea pentru pagubele produse prin încălcarea atribuţiilor de serviciu ale unui funcţionar public îi revine statului, potrivit art. 839 alin. (1) din Codul civil german. Sub acest aspect, judecătorul este asimilat funcţionarului public. În cazul delictelor intenţionate sau al neglijenţei grave, statul se poate întoarce în regres împotriva funcţionarului sau judecătorului respectiv. În cazul în care un judecător îşi încalcă atribuţiile prin pronunţarea unei „hotărâri într-o problemă de drept” atunci, potrivit art. 839 alin. (2) teza I din Codul civil german răspunderea este angajată doar în cazul în care încălcarea constituie infracţiune.În Letonia judecătorul nu este responsabil financiar pentru pierderile suferite de o persoană care ia parte la un proces, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti nelegale sau nefondate. În cazurile prevăzute de lege acestea vor fi suportate doar de către stat. Judecătorul poate răspunde civil doar pentru fapte care nu derivă din exercitarea atribuţiilor de judecător, ca orice altă persoană.La fel în Polonia şi în Cipru, legea nu reglementează deloc răspunderea civilă a judecătorilor şi procurorilor.În Ungaria, cererile pentru repararea prejudiciilor decurgând din săvârşirea unor abateri disciplinare de către judecători sau procurori, sunt soluţionate în cadrul procedurii disciplinare.În Estonia, teoretic statul s-ar putea întoarce împotriva judecătorului pentru prejudiciul provocat doar în cazul săvârşirii unei infracţiuni. Practic nu s-a întâmplat niciodată acest lucru.În Portugalia există dreptul de regres al statului împotriva judecătorilor sau procurorilor, pentru tragerea la răspundere civilă a acestora, doar în caz de rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Decizia de exercitare a acţiunii de regres aparţine Înaltului Consiliu Judiciar, din oficiu sau la cererea Ministrului Justiţiei.În Anglia şi Scoţia, ca urmare a deciziei Haggart´s Trustees vs. Lord President Hope, adoptată în 1846 de Camera Lorzilor (predecesoarea Curţii Supreme a Marii Britanii), judecătorii sunt imuni faţă de răspunderea civilă pentru actele judiciare. În Scoţia există o excepţie, pentru cazul în care o persoană a fost arestată în mod nelegal şi aceasta dovedeşte că hotărârea a fost luată cu rea-credinţă şi fără motive temeinice (…).Așadar, în sistemele de common law imunitatea de răspundere civilă a judecătorilor pentru actele îndeplinite în exercițiul funcției este absolută. S‑a spus că, dacă ar fi considerate admisibile acțiuni civile care să pună în discuție răspunderea judecă­torilor, aceștia „și‑ar pierde independența fără de care puterea judiciară nu este nici respectabilă, nici utilă”, iar principiul imunității a fost extins în Statele Unite și la procurori”.