Comisarul șef Iacobescu, lupte grele în instanță cu IGPR și MAI, după ce a fost sancționat cu diminuarea salariului

Comisarul șef Paul Iacobescu a intrat în vizorul conducerii IPJ Bistrița-Năsăud, după ce a fost implicat într-un scandal în luna mai 2024, cu o săptămână înainte de alegerile locale. La acea vreme candidatul PNL la fotoliul de președinte al Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, Robert Sighiartău, a ieșit cu o declarație șoc într-o conferință de presă în care a afirmat că Poliția Română a fost atrasă într-un joc murdar de către Radu Moldovan, contracandidatul său din partea PSD. Asta după ce câțiva copii s-au filmat și mărturiseau că, dacă ar avea 18 ani, l-ar vota pe Sighiartău la șefia Consiliului Județean Bistrița-Năsăud. După ce Radu Moldovan ar fi văzut clipul video, acesta ar fi sesizat Poliția, potrivit declarațiilor făcute la acea vreme de Robert Sighiartău.Ulterior, comisarul șef Iacobescu l-a apelat pe Octavian Ganea – șeful de campanie a lui Robert Sighiartău, care a înregistrat convorbirea, ce a fost redată a doua zi în conferința de presă.“Am înţeles că tu ești responsabil de campania domnului Sighiartău Robert. Avem o sesizare a PSD-ului cu copiii de la școala… care au pus, ulterior am văzut că aţi şters-o. Dacă ne înţelegem, discutăm, o dăm light, dacă nu ne înţelegem, luăm toţi copiii de la… inclusiv rudele lui, audiaţi copiii, părinţii, ca să nu… deci ori ne înţelegem, ori dacă nu, iese așa un iureș de căcat, cu copii, părinți audiaţi”, a spus comisarul șef Iacobescu în convorbirea cu Ganea.Toată povestea s-a lăsat cu plângeri penale – comisarul șef Iacobescu împotriva lui Ganea, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, fiindcă ar fi înregistrat o discuție privată fără acord, iar Robert Sighiartău împotriva polițistului, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru șantaj.Scandalul cu Sighiartău și bariera cu buclucEi bine, de aici au început problemele pentru Paul Iacobescu, conducerea IPJ BN demarând mai întâi o cercetare prealabilă, iar mai apoi o cercetare disciplinară, pentru încălcarea unor prevederi din Statutul polițistului.Într-o primă fază, Iacobescu s-a adresat instanței unde a solicitat suspendarea cercetării prealabilă dispusă împotriva sa. Acțiunea i-a fost însă respinsă. Ulterior, polițistul a deschis o altă acțiune în instanță cerând anularea unei adrese prin care i s-a respins accesul la dosarul de cercetare prealabilă, admiterea de a realiza fotocopii ale tuturor actelor din dosarul de cercetare prealabilă, suspendarea cercetării prealabile dispusă de conducerea IPJ până la definitivarea dosarelor penale întocmite ca urmare a plângerilor depuse la cele două parchete mai sus amintite, precum și anularea tuturor actelor efectuate în cadrul cercetării prealabile, până la soluționarea dosarelor penale de către organele de cercetare penală. Și de data aceasta acțiunea i-a fost respinsă.În ianuarie 2025, urmare a cercetării disciplinare, comisarul Iacobescu este sancționat cu “mustrare scrisă”.Numai că, până la finalizarea acestui dosar de cercetare disciplinară, conducerea IPJ BN a mai demarat încă unul, după ce autoturismul ofițerului de poliție ar fi fost văzut/înregistrat video că nu a oprit la trecerea de cale ferată de la Sărățel, deși barierele erau lăsate.Ei bine, colegii săi de la Rutieră au încercat să afle cine s-a aflat la volanul mașinii, pentru a aplica sancțiunea prevăzută de lege, însă Iacobescu a susținut că habar nu are cine este șoferul în cauză. După cercetarea disciplinară, comisarul șef a fost sancționat a doua oară, însă mult mai drastic, cu diminuarea salariului cu 20% pe 3 luni. Sancțiunea a fost avizată și de conducerea Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), împotriva căreia Iacobescu a formulat contestație la Ministerul Afacerilor Interne (MAI) prin care a solicitat anularea acesteia.Până să primească vreun răspuns de ministerul de resort, comisarul șef a apelat din nou la instanță, chemând la bară IGPR-ul, și a solicitat să se dispună suspendarea actului unilateral administrativ de sancționare.Atacă în instanță tot ce poateAstfel în cererea de chemare în judecată, Iacobescu a invocat următoarele motive de nelegalitate: caracterul nelegal, disproporţionat şi abuziv al clasificării procedurii disciplinare şi al actului administrativ de sancţionare; nerespectarea dreptului la apărare; interpretarea eronată a stării de fapt, fără probatoriu concludent; aplicarea sancţiunii la limita maximă, fără individualizare; lipsa proporţionalităţii şi tratamentul diferenţiat faţă de alţi poliţişti; încadrarea juridică greşită a abaterii disciplinare; nerespectarea caracterului nepublic al cercetării disciplinare şi încălcarea protecţiei informaţiei clasificate.“Acesta a învederat că restricțiile nejustificate privind accesul la și al avocatului au împiedicat exercitarea efectivă a dreptului la apărare, întrucât nu i s-au înmânat copii ale raportului de cercetare, ale actului de sancționare și ale proiectului acestuia, iar obținerea unui aviz ORNISS pentru avocat presupune un proces lung și complicat. A menționat că lipsa textelor integrale ale actului de sancționare poate vicia apărarea sa în instanță, iar clasificarea abuzivă a împiedicat accesul la justiție.De asemenea, reclamantul a susținut că nu a fost citat și ascultat conform art. 58³ alin. 1 din Legea nr. 360/2002, ci doar i s-a prezentat actul de sesizare și i s-a solicitat un raport scris, fără a i se permite să formuleze explicații orale consemnate.A arătat că activitățile prevăzute de lege sunt obligatorii și cumulative, iar lipsa audierii atrage nulitatea absolută a procedurii, încălcând principiul constituțional al garantării dreptului la apărare.Totodată, acesta a invocat faptul că situația de fapt a fost greșit interpretată, întrucât acuzația de refuz de a da declarație este insubstanțiată și nu are niciun suport probator.A precizat că singura sa declarație olografă a fost că nu știe cine a condus autoturismul, iar agentul de poliție rutieră a purtat un dialog profesional incriminator cu un șef de serviciu, creându-i senzația unei lipse de consistență a verificărilor.A arătat că refuzul său nu poate fi prezumat, ci trebuie dovedit, iar lipsa unor probe concludente a condus la o sancțiune aplicată exclusiv pe baza unor presupuneri nejustificate.În continuare, reclamantul a susținut că sancțiunea a fost aplicată la limita maximă, fără individualizare, întrucât nu au fost analizate criteriile prevăzute de art. 60 alin. 4 din Legea nr. 360/2002, precum activitatea anterioară, împrejurările abaterii, cauzele și consecințele acesteia, gradul de vinovăție și preocuparea pentru înlăturarea urmărilor.A arătat că a avut o conduită profesională corespunzătoare, materializată în evaluările anuale cu calificativul «foarte bine», inclusiv în anul 2024, când presupusele abateri ar fi fost comise.De asemenea, acesta a menționat că sancțiunea este neproporțională și discriminatorie raportat la situații similare din cadrul instituției, întrucât numeroși polițiști au fost sancționați contravențional pentru abateri rutiere, fără a fi cercetați sau sancționați disciplinar.A arătat că aplicarea unei sancțiuni disciplinare în acest context este ilegală, absurdă și contrară principiului egalității de tratament consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituția României.În completare, reclamantul a susținut că încadrarea juridică a faptei este eronată, întrucât dispoziția de sancționare reține abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit. a), deși fapta reținută în sarcina sa încalcă art. 41 și 42 din Legea nr. 360/2002, respectiv îndatoririle polițistului.A arătat că utilizarea aceluiași cuvânt «îndatoriri» în descrierea faptei este ultra elocventă și a condus la o încadrare greșită a naturii și gravității faptei, fără o motivare legală clară.Totodată, acesta a invocat faptul că Inspectoratul General al Poliției Române a încadrat întreaga procedură disciplinară în regim de informații clasificate, fără a respecta caracterul nepublic al acesteia, întrucât au participat persoane neautorizate, iar prezența lor permanentă a creat un mediu instabil, contrar art. 58³ alin. 1 din Legea nr. 360/2002.În final, reclamantul a arătat că executarea imediată a sancțiunii de diminuare a salariului cu 20% atrage o diminuare suplimentară de 22% conform O.M.A.I. S/7/2018, ceea ce echivalează cu o reducere totală de 42% din venitul său net, la care, dacă se adaugă cheltuielile obligatorii pe care le are cu rata lunară la creditul ipotecar, rezultă peste 9000 lei lunar, reprezentând 78% din salariul său net. A precizat că această situație îl plasează sub pragul minim de subzistență, punând în pericol existența sa și a familiei, iar stoparea majorării prevăzute de O.M.A.I. S/7/2018 produce efecte punitive suplimentare”, a reținut instanța din cererea de chemare în judecată depusă de Iacobescu.De cealaltă parte, IGPR a arătat că ofiţerul de poliţie nu a adus argumente pertinente în susținerea cererii de suspendare, cererea fiind nemotivată sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, iar pentru a fi admisă, cererea trebuie “să conțină ilustrarea unor motive susceptibile să producă îndoieli serioase asupra legalității actelor contestate, însă reclamantul a limitat apărările la critici privind fondul cauzei, care pot fi analizate în cadrul cererii de anulare, nu însă și în cadrul cererii de suspendare”.Suspendarea, respinsă! Urmează cererea de anulareLa final, instanța a respins cererea de suspendare a dispoziției emisă de IGPR, întrucât motivele invocate de ofițerul de poliție vizau fondul cauzei, de anulare a actului respectiv, fără să indice o împrejurare din care să rezulte o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.“Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu poate fi prejudecat fondul litigiului. Deși fundamentele cazului bine justificat sunt referitoare la situaţia de fapt sau de drept existentă în cauză, totuşi, cu ocazia soluţionării cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanţa de judecată nu examinează propriu-zis legalitatea şi temeinicia lor, întrucât aceasta ar presupune implicit o anticipare a soluţionării fondului litigiului dintre părţi. Argumentele invocate în susţinerea cazului bine justificat trebuie să aibă claritatea unor motive de nelegalitate evidente, care să poată fi reţinute la o cercetare sumară a cauzei, specifică procedurii suspendării executării actului administrativ.(…)Aprecierea existenţei cazului bine justificat care să permită suspendarea executării unui act administrativ se realizează de către instanţa de judecată prin prisma analizei legalităţii sau nelegalităţii aparente a acestuia.În cauză, instanţa constată că nu poate fi reţinută aparența de nelegalitate a actului sancţionator contestat şi, în consecinţă, existenţa cazului bine justificat, motivele invocate de reclamant reprezentând motive care vizează de fapt fondul cauzei şi nu pot face obiectul analizei instanţei în cadrul unei cereri de suspendare, întrucât aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu trebuie să conducă la o examinare pe fond a legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită.Fără a antama fondul cauzei, tribunalul constată că, în cuprinsul Dispoziţiei Inspectorului General al Poliţiei Române nr. S/10460/26.09.2025 se menţionează sancţiunea aplicată şi motivele aplicării, respectiv săvârşirea de către reclamant a unei abateri disciplinare (Art.1) şi sunt descrise în fapt şi sunt încadrate în drept faptele care constituie abatere disciplinară (Art. 2 şi Art. 3). Astfel, sancţiunea aplicată a fost motivată şi întemeiată în drept, făcându-se trimitere la textele legale. De asemenea, aparent, sancţiunea a fost aplicată de un organ competent.Clarificarea, tranșarea aspectelor invocate de reclamant în cererea introductivă și de pârât prin întâmpinare, inclusiv cele referitoare la caracterul nelegal, disproporţionat şi abuziv, a clasificării procedurii disciplinare şi a actului de sancţionare «Secret de serviciu», inexistenţa faptei calificate ca abatere disciplinare, disproporţionalitatea sancţiunii aplicate, ori încălcarea dreptului reclamantului la apărare, nu poate fi făcută în cererea de suspendare, întrucât vizează legalitatea pe fond a actului administrativ contestat şi a cercetării disciplinare. Or, într-o cerere de suspendare nu se poate realiza decât o analiză sumară a actului contestat, referitoare la aparenţa de legalitate a acestuia, a proceda la examinarea criticilor de nelegalitate invocate de reclamant echivalând cu pronunţarea asupra legalităţii deciziei”, arată instanța în motivarea sentinței, prin care a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Dispoziţiei Inspectorului General al Poliţiei Române.Decizia instanței, pronunțată la finele lunii trecute, nu este definitivă și a fost atacată de comisarul șef Iacobescu la Curtea de Apel Cluj.De asemenea, în urmă cu câteva zile, Paul Iacobescu a deschis un nou proces, prin care solicită anularea dispoziției de sancționare emisă de IGPR, mai sus amintită, dar și actul MAI prin care contestația sa a fost respinsă.