Dosarul rodneanului Erhan, fostul grefier de la Parchetul din Sighetu Marmației, la un pas de sentință! Cum explică scoaterea sutelor de dosare din instituție

Una peste alta, acest dosar scoate la iveală problemele cu care se confruntă procurorii, judecătorii și grefierii, care au ca punct de pornire numărul insuficient a personalului, cauză care generează de foarte mulți ani o încărcătură foarte mare de dosare pe cap de magistrat, dar și pentru grefierul care îl au alături. Rezultatul? Dosare care trenează ani de zile, iar când se pronunță o sentință, motivările sunt redactate și după 7-8 luni de zile (contencios și civil). Iar dacă ne referim punctual la ramura penală a sistemului de justiție, aici situația pare să fie și mai gravă, în condițiile în care există riscul ca inculpații să scape de răspunderea penală. În primul rând din cauza primei etape a procesului penal, respectiv ancheta, care și în cauzele simple ajung cu destul de multă întârziere pe rolul instanțelor de judecată, iar mai apoi faza de cercetare judecătorească trenează și ea din cauza termenelor stabilite o dată pe lună sau chiar la două sau trei luni, amânări cerute de apărători, expertize (dacă se impun) care se întocmesc cu viteza melcului (și aici vorbim de un număr destul de mic de experți judiciari). Și da, volumul de muncă este unul enorm, ore de muncă cu carul și stres pe măsură. Sunt probleme reale, însă din păcate magistrații au luptat doar pentru salariile lor foarte mari și pensiile și mai mari de care beneficiază atunci când ies din sistem, dar nu și pentru majorarea schemei de personal – judecători, procurori, grefieri – în condițiile în care toți aceștia s-au pensionat după maxim 25 de ani de activitate.Renovări în instituție, vizita ministrei Gorghiu, dosare mutate în garajul propriuRevenind la dosarul în care este inculpat rodneanul Gabriel Erhan, aflat pe rolul Judecătoriei Baia Mare, problema numărului mare de cauze instrumentate de parchete – în speță Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației – în raport cu numărul mic de personal, a fost evidențiat de apărare în instanță. Este motivul principal, se pare, pentru care sutele de dosare au ajuns în casa grefierului Gabriel Erhan, motiv pentru care grefierul a fost acuzat de procurori de comiterea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri oficiale, pe lângă comiterea altor patru infracțiuni: uzurparea de calități oficiale, favorizarea făptuitorului, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals. Presupusa sustragere a dosarelor, 323 la număr după cum au arătat procurorii în rechizitoriu, a fost generată însă de un concurs de împrejurări, inclusiv de ordin personal.“Inculpatul Erhan Gabriel-Mihai, în calitate de grefier al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, la data de 11 noiembrie 2023, ar fi sustras înscrisuri oficiale (dosare penale şi alte documente – cereri, adrese, lucrări, ordonanţe, etc.), înregistrate sau aparţinând acestei unităţi de parchet și le-ar fi depozitat în garajul imobilului în care locuia, înscrisuri din care au fost identificate un număr de 323 dosare penale, 10 dosare de casă şi 100 de alte documente oficiale. (…)”, au arătat procurorii în rechizitoriu.Ei bine, avocata lui Erhan a subliniat în instanță că fapta nu a fost comisă cu vinovăție de clientul ei, fiindcă totul a pornit de la transferul dosarelor în arhiva parchetului, dosare pe care le-a adunat din birou și le-a pus în saci. Când acesta a ajuns la arhivă i s-a spus că încăperea cu pricina urma să intre în renovare, iar o alta, tot cu destinația de arhivă, nou amenajată, era încă goală, fără rafturi. Ca să nu lase sacii grămadă acolo și să fie văzuți, i-a mutat în camera serverelor,  unde pare-se au stat o vreme. De aici le-a luat pur și simplu și le-a dus acasă ca să lucreze în ele, după ce i s-a spus de către o angajată a instituției să ia sacii de acolo, deoarece urma să vină ministrul Justiției (la acea vreme Alina Gorghiu), care va vizita toate încăperile din instituție.“Arată că procurorul A.A. a arătat că tot apăreau dosare lucrate, deoarece inculpatul, conform intenţiei avute când le-a dus, tot aducea dosare pe rând şi le lucra. Inculpatul nu a dus dosarele pentru a le face pierdute, pentru a le face să dispară. Le-a dus să-şi salveze în acel moment neputinţa pe care o avea, care exploda, care s-a suprapus peste: «Chiar dacă nu mai poţi trebuie!». Din păcate, sistemul nu a avut putinţa să îl ajute şi mulţumeşte lui Dumnezeu că inculpatul nu a făcut alte chestii, putea să îşi dea drumul de la etaj şi noi de pe margine îi catalogăm ca nebuni. Arată că inculpatul nu e nebun, însă a făcut-o pentru că nu a mai putut, nu mai avea decât să îşi pună capăt zilelor, în acea neputinţă  pe care o avea. Să faci ceva cu vinovăţie trebuie să ai un motiv, trebuie să vrei să sustragi sau să distrugi, ori inculpatul nu a avut nici intenţie directă şi nici indirectă, sub nicio formă, motiv pentru care afirmă că nu există elementul material, deoarece nu se pliază pe definiţia vinovăţiei. Inculpatul a pus dosarele în saci, le-a dus în arhivă, din arhivă în camera serverelor, din camera serverelor a venit d-na B.B. şi i-a spus să îşi ia sacii, „lomurile” că vine ministrul în inspecţie şi nu putea să spună că sunt dosarele sale nelucrate despre care nu a vrut să ştie domnul prim-procuror că nu le-a lucrat.Dacă nu exista această întâmplare, se întreabă (n. r. – avocata lui Gabriel Erhan) dacă acei saci ar fi fost scoși din Parchet. Arată că răspunsul este negativ, deoarece nu ar fi existat nici un motiv. În acel moment când în după-amiaza zilei de vineri i-a spus doamna B.B. să-şi ia sacii şi covorul de acolo (n. r. – covor care inițial s-a aflat în arhiva veche, iar mai apoi a fost mutat în camera serverelor), se întreabă ce putea inculpatul să facă cu ei şi unde ar fi putut să îi ducă sau cum ar fi putut să îi lucreze în acea noapte. Singura soluţie era să îi mute în altă parte, dar unde să îi mute, că doamna ministru trebuia să viziteze toate camerele, respectiv «toate uşile se vor deschide». Nici măcar în baie nu ar fi putut inculpatul să ducă dosarele, să fie la îndemâna oricui, în camera serverelor dosarele erau într-un loc sigur. Arată că inculpatul nu s-a gândit să ducă sacii în baie, ci doar să-i ducă într-un loc sigur de unde să poate să îi lucreze, deci nu există vinovăţie pe sustragere sau distrugere, deoarece sustragere înseamnă că vrei să iei sau să distrugi, ori inculpatul nu a vrut să facă aşa ceva, nu a avut nicio clipă reprezentarea că ar face această infracţiune de sustragere. (…)Arată că mai există o chestiune, şi anume că, la instanţele şi parchetele mici nu există atâta rigurozitate ca şi într-o instituţie mare. Unde este mai mic este mai ca în familie. Arată că nu crede că există cineva care nu a mai lucrat de acasă, acela ar fi un caz ideal, că nu este chiar străină de această lume, că are cunoştinţe şi prieteni judecători, procurori care lucrează de acasă, pentru că volumul de muncă atâta de mare încât nu se poate altfel. Arată că nu poate să zică prim-procurorul angajaţilor ca toţi să ia dosare acasă, însă această realitate există şi chiar dacă nu e scrisă pe hârtie niciunde, apreciază că undeva instanţa poate ţine cont de ea”, a reținut instanța din pledoaria apărării, în încheierea penală a şedinţei din data de 1 aprilie.Totodată, apărarea a mai subliniat că, din dosarele duse de Erhan acasă, acesta aducea zilnic înapoi pe cele pe care reușea să le termine de lucrat.Încadrare juridică schimbată și probleme cu legalitatea unor acte de urmărire penalăLa același termen de judecată din 1 aprilie, apărarea a pus accent și pe acuzația adusă lui Erhan cu privire la uzul de fals, în condițiile în care nu el este cel care a folosit ordonanța de clasare pe care a întocmit-o și semnat-o în fals, într-un dosar în care cel inculpat era acuzat că a condus un autovehicul care făcea parte dintr-o altă categorie de vehicule decât cea pentru care respectivul avea permis de conducere, infracțiune comisă în recidivă post-executorie. Deși persoana pentru care Erhan a întocmit ordonanța de clasare falsă a beneficiat de aceasta și a încercat să-și recupereze permisul de conducere reținut de polițiști, nu a fost inculpată de procurori pentru uz de fals, întrucât s-a considerat că nu a acționat cu vinovăția prevăzută de lege, în condițiile în care nu știa că documentul nu este real. Apărarea a pus accent pe acest aspect, arătând că în mod greşit a fost reţinută această infracţiune în sarcina lui Gabriel Erhan.“Dacă se reținea uzul de fals în sarcina lui XX ar fi fost o încadrare corectă, dar nu în sarcina inculpatului Erhan, pentru că el nu a prezentat acel înscris nimănui, nu s-a folosit de el, doar l-a predat omului”, a susținut avocata fostului grefier, care a solicitat schimbarea încadrării juridice.Drept urmare, la termenul la care ar fi trebuit să pronunțe sentința, instanța s-a răzgândit și a decis repunerea cauzei pe rol apreciind că se impune pentru lămurirea încadrării juridice în ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals. După dezbaterile care au avut loc la termenul fixat în luna mai, când acuzarea a susținut că infracţiunea de uz de fals s-a consumat în momentul în care ordonanţa de clasare a fost înmânată ”titularului”, iar apărarea a susținut că în speţă nu este incident nici uzul de fals, nici instigarea, nici participaţia improprie, instanța a decis totuși că se impune schimbarea încadrării juridice din uz de fals în participaţie improprie la uz de fals, “apreciind că aceasta este încadrarea juridică care se impune raportat la faptul că inculpatul ar fi înmânat un înscris presupus falsificat martorului XX, folosit de către acesta la autorităţile publice, mijloacele de probă relevând că martorul a acţionat fără vinovăţie, neştiind că ar fi falsificat”.Totodată, instanța a decis că va pronunţa sentința la termenul următor, stabilit în luna iunie. Numai că la respectivul termen, judecătorul cauzei s-a sucit iar și a dispus repunerea cauzei pe rol şi reluarea dezbaterilor, apreciind că trebuie discutată legalitatea actelor de urmărire penală efectuate în dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, în raport de Decizia nr. 8 din 16 iunie 2025 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit că „lucrătorii Poliției Judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție au competența să efectueze prin delegare, actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent exclusiv în cauzele privind infracțiunile prevăzute la art.1 alin. 2 din OUG 120/2025”.Decizia ÎCCJ trebuie motivată și publicată în Monitorul Oficial pentru a deveni obligatorie, astfel că instanța a amânat dezbaterile pentru luna septembrie.