Motivele pentru care Resvanță, nevasta și concubina au scăpat de pedepse pentru acuzațiile de tentativă de omor! Ce i-a determinat pe judecători să îl trimită totuși după gratii fiindcă a condus beat

Lista infracțiunilor pentru care Dănuț Resvanță a fost trimis în judecată în acest dosar a fost una lungă – dare de mită, tentativă la omor calificat, înşelăciune privind asigurările, distrugere, nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, uz de armă fără drept, inducere în eroare a organelor judiciare şi conducere sub influența alcoolului, toate infracţiunile fiind săvârşite în concurs formal şi real. Exista astfel posibilitatea ca la finalul procesului să aibă de ispășit grei de închisoare. N-a fost să fie așa. Durata mult prea lungă a anchetei – 4 ani – și alți 4 de judecată pe fond au făcut ca majoritatea infracțiunilor să împlinească termenul de prescripție a răspunderii penale. Astfel, la finalul procesului, Tribunalul Bistrița-Năsăud l-a condamnat pe Resvanță doar pentru tentativă la omor calificat și conducere sub influența alcoolului: 11 ani, respectiv 1 an și 3 luni de închisoare – pedeapsa rezultantă fiind de 11 ani și 5 luni de închisoare.Nu vom mai reveni asupra faptelor comise de Resvanță, ele fiind arhicunoscute și expuse pe larg de Gazeta de Bistrița în articolele publicate.De data aceasta ne vom axa asupra motivelor pentru care judecătorii de la Curtea de Apel Cluj au considerat că Resvanță nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, precum nici soția acestuia și concubina sa nu sunt vinovate de complicitate la tentativa de omor calificat.Nu și-au pus copiii în pericolAstfel, instanța clujeană a ajuns la concluzia că cei patru copii ai lui Resvanță nu au fost în nici un moment în pericol, deși teoretic putea exista acest risc, dacă ar fi intervenit ceva neprevăzut atunci când bărbatul a dat foc la casă și astfel să nu mai poată fi salvați. Planul a fost însă atât de bine pus la punct, încât nu a existat niciun risc ca minorii să-şi piardă viaţa. (…)Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de omor calificat, rămas în formă tentată, elementul material ar fi, într-adevăr, întrunit, prin aceea că acţiunea inculpatului care, sprijinit în activitatea infracțională de mama celor patru minori persoane vătămate, a fost una aptă, în principiu, a provoca moartea unor copii care dormeau în locuinţa incendiată.Teoretic, incendierea locuinței în care dormeau cei patru minori ar fi putut avea consecințe devastatoare, dacă intervenea un element neprevăzut și inculpații nu reușeau să-i salveze, evacuându-i imediat ce a început să ardă imobilul.În concret, însă, nu a existat niciun risc ca minorii să-şi piardă viaţa, planul infracţional fiind conceput de o atare manieră încât să poată fi evacuaţi în siguranţă, tocmai de aceea elementele privitoare la latura subiectivă a infracţiunii de omor nu sunt îndeplinite.Urmarea imediată: moartea persoanelor vătămate nu s-a produs. De altfel, este de esența tentativei să nu se producă rezultatul. Ceea ce contează este că acţiunea de a incendia locuința în care dormeau cei patru copii a fost executată complet de inculpat, cu sprijinul celor două inculpate, existând posibilitatea ca persoanele vătămate să moartă asfixiate sau arse de vii, cu toate că, în realitate, riscul a fost, după cum s-a arătat deja, inexistent, focarul din interior fiind amplasat de o asemenea manieră încât să permită evacuarea nestingherită a copiilor (la distanţă de camera în care minorii dormeau şi fără a se bloca accesul la uşa principală a locuinţei).Atât timp cât a fost un incendiu intenționat, pe baza unui plan dinainte stabilit, este clar că inculpatele au manifestat diligență pentru salvarea copiilor și, imediat ce inculpatul a plasat focarele de incendiu, i-au luat din pat și i-au scos în curte, pentru a se asigura că nu există vreun risc să inhaleze fum sau să nu mai poată ieși din locuința în flăcări.Doar așa se și poate explica faptul că cei patru copii au fost lăsați lângă autovehicul în timp ce inculpații au mai intrat în locuință, probabil pentru a mai lua anumite lucruri sau a se asigura că focarul din interior este suficient de puternic, încât să mistuie rapid imobilul.Chiar dacă locuinţa a fost una construită în proporţie semnificativă din material lemnos, viteza de aprindere a lemnului a permis, în cazul unui incendiu intenţionat, plasat de o manieră organizată, pe baza unui plan dinainte stabilit, evacuarea în deplină siguranţă a copiilor”, arată Curtea de Apel Cluj în motivarea sentinței.În acest context, mai arată instanța, probele administrate de procuror în cauză nu fac dovada că vreunul dintre cei trei inculpaţi ar fi prevăzut că cei patru minori ar putea muri din cauza incendiului. Chiar dacă incendierea a fost premeditată, unicul scop urmărit a fost încasarea indemnizației de asigurare.“Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din chiar materialitatea faptelor comise, atât timp cât şi instanţa de apel apreciază că acțiunea inculpatului, la care au participat, în calitate de complici, mamele minorilor persoane vătămate, ar fi putut conduce, cel puţin teoretic, la un rezultat fatal, precum decesul celor patru copii.Însă, contrar a ceea ce a apreciat procurorul de caz și prima instanţă, probatoriul administrat nu face dovada că vreunul din cei trei inculpați ar fi prevăzut, ca rezultat al faptelor comise, moartea minorilor persoane vătămate.Tocmai pentru că nici inculpatul Resvanță Dănuț-Dumitru, la momentul când a conceput planul infracțional, nici inculpatele Resvanţă Mihaela Agripina şi Ianiş Angelica Mariana, când au acceptat planul infracțional al inculpatului nu au prefigurat că ar putea surveni moartea copiilor, nu s-ar putea reține că ar fi existat o acțiune premeditată de omor.Deci, în ceea ce privește varianta agravată a infracțiunii de omor, prev. de art. 189 alin. 1 lit. a din C.pen., nu sunt întrunite nici cerințele laturii obiective.A fost vorba despre o acțiune premeditată, dar a avut ca unic scop încasarea unei indemnizații de asigurare, nicidecum efectuarea unor acte de pregătire pentru uciderea copiilor, așa cum, în mod firesc, ar presupune comiterea infracțiunii de omor calificat cu premeditare, în sensul disp. art. 189 alin. 1 lit. a din C.pen.În mod cert că nici inculpatul Resvanță Dănuț-Dumitru, nici inculpatele Resvanţă Mihaela Agripina şi Ianiş Angelica Mariana, nu au prevăzut posibilitatea ca evacuarea din locuința incendiată să fie una dificilă, astfel încât viața copiilor să fie în pericol. Cu precădere că și ei se aflau în același imobil, alături de minori, iar intenția nu a fost de a se sinucide, ci, dimpotrivă, de a încasa o sumă de bani care să le asigure o existență liniștită.Intenția indirectă, ca formă de vinovăție care le-a fost imputată inculpaților în ceea ce privește acuzația de comitere a tentativei la omor calificat, presupune ca inculpații să fi prevăzut rezultatul şi, deşi nu l-au urmărit, să fi acceptat că ar fi posibil să se producă, în sensul disp. art. 16 alin. 3 lit. b din C.pen.Ceea ce este semnificativ pentru evaluarea intenției indirecte este dacă vreunul din inculpați a fost conștient că, prin ceea ce au făcut, au creat un risc semnificativ de a suprima viața minorilor persoane vătămate.Or, pornind de la împrejurările și modul de comitere a faptei, Curtea nu poate decât să ajungă la concluzia că niciun moment nu s-a prevăzut și, cu atât mai puțin, acceptat moartea copiilor în imobilul ce s-a dorit a fi distrus pentru încasarea indemnizației de asigurare.Faptul că planul inițial nu implica prezența copiilor în locuință la momentul când a fost incendiată intenționat nu face dovada că vreunul din cei trei inculpați a prevăzut, în noaptea de 3/4 iunie 2016, posibilitatea ca minorii să moară, arși de vii sau că, și dacă ar fi prevăzut un atare risc, l-ar fi acceptat.Inculpatul Resvanță Dănuț-Dumitru a decis, în seara zilei de 03.06.2016, aducerea minorilor de la locuința surorilor inculpatei Ianiş Angelica Mariana, pentru a crea o imagine de impact, astfel încât atacul să aibă aparența unei veritabile răzbunări, precum cea înscenată, în scopul încasării indemnizației de asigurare pentru imobilul incendiat, dar a avut încă de la început un plan de a-i scoate din casă la timp.Tocmai faptul că inculpatul Resvanță Dănuț-Dumitru a acționat pe baza unui plan, care presupunea evacuarea cu prioritate a minorilor exclude posibilitatea de a fi prevăzut posibilitatea că ar putea să moară în incendiu.Cu siguranță că minorii au fost scoși din locuință imediat după plasarea focului, din moment ce niciunul din ei nu a relevat, prin declarațiile pe care le-au dat, că au resimțit teamă, spaimă că ar putea muri în incendiu.Din aceea că inculpații au lăsat copiii în curte, lângă autovehicul, la o distanță suficientă de imobilul în flăcări, astfel încât să fie în siguranță și au reintrat în casă, cu scopul declarat minorilor de a lua lucruri importante, cum ar fi actele, rezultă că s-a procedat la evacuarea copiilor îndată ce a fost aprins focul, pentru a nu exista niciun risc de vătămare corporală sau deces.Minorii dormeau, într-adevăr, la momentul plasării intenționate a focului, dar au fost treziți de îndată și evacuați imediat, tocmai de aceea nu au resimțit teama că ar fi fost în pericol. Minora Resvanță Bianca a și susținut că nu-și amintește ce s-a întâmplat în acea noapte, pentru că era somnoroasă, știe doar că s-a trezit acasă la bunica ei.Deși, în principiu, este de așteptat, pentru orice persoană cu discernământ, ca, într-un incendiu, să existe risc de deces pentru persoanele din apropiere, modalitatea în care inculpatul Resvanță Dănuț-Dumitru, cu sprijinul mamelor celor patru copii, a conceput și pus în aplicare planul infracțional, face dovada că nu s-a prevăzut un atare rezultat sau, chiar dacă ar fi fost prefigurat, nu a fost niciodată acceptat, context în care nu se pune problema unei intenții indirecte.Așadar, Curtea consideră că tentativa la comiterea infracțiunii de omor calificat nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, astfel că va dispune o soluție de achitare în temeiul disp. art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a din C.pr.pen”, arată judecătorii în motivare.Drept urmare, instanța a respins și acțiunea civilă exercitată de procuror în numele persoanelor vătămate minore, pentru obligarea inculpaților la plata sumei de 20.000 Euro, câte 5.000 Euro pentru fiecare minor, admisă în integralitate de prima instanță.Trimis după gratii pentru că a condus beatChiar dacă Dănuț Resvanță a scăpat de cei 11 ani de pușcărie pentru acuzația de tentativă de omor, judecătorii clujeni nu l-au iertat pentru comiterea infracțiunii de conducere sub influența alcoolului a unui vehicul. Astfel a fost menținută pedeapsa aplicată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, de 1 an și 3 luni, și cu toate că teoretic aceasta putea fi una cu suspendare în condițiile în care este mai mică de 3 ani, instanța a decis executarea ei în regim de detenție. Și sunt câteva motive care au înclinat balanța în defavoarea lui Resvanță.În primul rând, pe lângă faptul că el consumase alcool și a condus astfel un vehicul pe drumul public, alături de el s-au mai aflat alte trei persoane cărora le-a pus viața în pericol. Oprit de polițiști din cauză că se deplasa haotic pe șosea, Resvanță a refuzat testul cu aparatul etilotest, însă a acceptat prelevarea de probe biologice la spital, dar doar prima rundă. Prelevarea de probe a avut la după mai bine de două ore de la momentul în care a fost oprit de polițiști, dar cu toate acestea îmbibația alcoolică a fost una mare, de 0,86 grame la mie alcool pur în sânge. Mai mult decât atât, deși în prima fază a recunoscut că a consumat alcool, s-a sucit mai apoi și a încercat să convingă instanța, inclusiv cu ajutorul unor martori mincinoși, că nu a consumat alcool și că de fapt el ar fi victima răzbunării polițiștilor.În plus, judecătorii au ținut seama de faptul că Resvanță a mai avut anterior condamnări cu închisoare, chiar dacă s-a împlinit termenul de reabilitare, dar și de infracțiunile de incendiere comise de care anchetatorii au dovedit că este vinovat dar a scăpat de răspunderea penală în urma prescrierii faptelor. În acest context, instanța a considerat că bârgăuanul nu este o persoană bine integrată în societate și nu se pot identifica circumstanțe atenuante în favoarea lui.“În cauză, prima instanţă a aplicat o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare.Deoarece inculpatul nu a urmat procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, limitele speciale sunt cele cuprinse în norma de incriminare, de la 1 la 5 ani.Cu toate că, în cazul comiterii infracţiunii prev. de art. 336 alin. 1 din C.pen., legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii alternativ cu cea a amenzii, în raport de circumstanţele concrete din cauză, gravitatea infracţiunii, relevată în special de consecinţele care ar fi putut surveni din fapta inculpatului, având în vedere că a condus un autovehicul cu remorcă pe un drum național și pe unul comunal, în timp ce transporta trei femei, la care se adaugă aspectele ținând de periculozitatea infractorului, se exclude posibilitatea unei sancţiuni penale pecuniare, cum justificat a constatat prima instanţă.În raport de împrejurările concrete din cauză, Curtea consideră că soluţia de condamnare a inculpatului la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare este chiar o pedeapsă prea blândă.Câtă vreme prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea extrem de apropiată de minimul special prevăzut de lege, a manifestat o îngăduinţă excesivă raportat la gravitatea infracţiunii şi conduita procesuală a infractorului.Totuşi, fiind declarat apel doar de către inculpat, principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, consacrat de art. 418 din C.pr.pen. obligă Curtea să considere că durata pedepsei pentru care s-a optat este adecvată îndeplinirii scopurilor de prevenţie şi represiune caracteristice răspunderii penale.În legătură cu împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii ce face obiectul acuzaţiei, precum şi mijloacele folosite, Curtea notează că inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice, cu toate că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, iar alcoolul i-a afectat capacitatea de a șofa, fapta fiind descoperită tocmai pentru că autovehiculul avea un traseu sinuos, deplasându-se haotic.Conform propriei declarații, date în cursul urmăririi penale, care poate fi folosită și împotriva sa, inculpatul Resvanță Dănuț-Dumitru a condus aproximativ 2 km pe un drum național și abia apoi a pătruns pe drumul comunal unde a fost oprit.Este real că, la momentul primei prelevări de probe biologice, nivelul îmbibaţiei alcoolice nu a fost unul ridicat, însă nu se poate omite că prelevarea s-a făcut după un interval de timp consistent, de aproximativ 2 ore, cât a trecut de la momentul când a fost identificat în trafic și cel la care s-a reușit recoltarea primei probe biologice, cea de-a doua prelevare fiind refuzată, cel mai probabil tocmai pentru a nu se putea dovedi că alcoolemia cunoștea un trend descendent, astfel încât să se concluzioneze, fără dubiu, că, la momentul opririi în trafic, nivelul îmbibației alcoolice a fost unul mult mai mare.Față de mențiunile procesului-verbal de constatare a infracțiunii și constatările din fișa de examen clinic, este cert faptul că abilităţile de şofat erau afectate în urma consumului de băuturi alcoolice.Împrejurările de săvârşire a infracţiunii relevă, așadar, un grad de pericol social crescut, fiind adusă o atingere însemnată valorilor sociale protejate de lege prin instituirea infracţiunii de la art. 336 alin. 1 din C.pen., subsumate noţiunii de siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice.Nici motivul săvârşirii infracţiunii nu poate diminua gravitatea faptei în contextul în care inculpatul a pus în pericol siguranţa circulaţiei autovehiculelor şi a persoanelor pe drumurile publice fără a avea o necesitate.Nu a fost justificat un motiv pertinent pentru efectuarea deplasării după consumul de băuturi alcoolice, în măsură a diminua într-o oarecare măsură gravitatea faptei.Natura infracţiunii şi gravitatea rezultatului produs sau consecinţele care s-ar fi putut produce sunt, de asemenea, în măsură să imprime faptei un grad de pericol social ridicat.Cu toate că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este una de pericol abstract, deci nu produce un rezultat concret, prin prisma circumstanţelor concrete în care a fost săvârşită, evocate anterior, având în vedere că a pierdut controlul volanului deplasându-se haotic pe un drum comunal în timp ce conducea un autovehicul cu remorcă și transporta trei persoane, pericolul care a survenit pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice a fost unul major. Împrejurarea că nu s-a produs un grav accident de circulaţie a fost doar o chestiune de hazard.Nici în ceea ce priveşte periculozitatea infractorului, nu putem discuta despre un criteriu care atenuează din gravitatea infracţiunii, ci, dimpotrivă, o amplifică.Inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, a mai suferit condamnări la pedepse cu închisoarea, pe care le-a executat în detenție în perioada 30.07.1998-02.04.1999, fiind liberat condiţionat cu un rest de executat de 4 luni.Într-adevăr, față de condamnările anterioare, s-a împlinit termenul de reabilitare, însă noţiunea de „antecedente penale” din cuprinsul art. 74 din C.pen. trebuie privită în spiritul reglementării, atât timp cât urmăreşte să asigure un tablou asupra evoluţiei pe linie infracţională, să confere instanţei posibilitatea de a evalua conduita infractorului în ansamblu. Nu este vorba despre aplicarea vreunor consecinţe ale condamnărilor anterioare faţă de care sunt îndeplinite condiţiile pentru reabilitare, ci strict de o analiză a tenacităţii şi îndrăznelii în activitatea infracţională.Inculpatul nici nu poate fi considerat o persoană foarte bine integrată în societate, de vreme ce a fost capabil să incendieze două imobile exclusiv cu scopul de obține indemnizația de asigurare. A dat foc și locuinței de familie, înscenând un atac, care, pe de-o parte, să facă credibilă varianta distrugerii imobilului de către o terță persoană, știind că este bănuit în comunitate de incendierea intenționată a imobilului pensiune din localitatea Piatra Fântânele (n. r. – faptă comisă în 2013), iar, pe de altă parte, să-i garanteze popularitate, la acel moment crezându-se un om politic important, atât de important încât consătenii să creadă că ar fi fost realmente victima incendierii locuinței și tragerii focurilor de armă în autovehicul.Curtea nu poate identifica circumstanţe personale favorabile inculpatului, care să poată contrabalansa aspectele care trădează gradul de pericol social rezidând din circumstanţele concrete în care a fost manifestată conduita infracţională, astfel încât să facă justificată o soluţie de reindividualizare a sancţiunii, pentru aplicarea unei simple amenzi penale, reducerea duratei pedepsei la minimul special prevăzut de lege sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare, aplicate de prima instanţă.Cu precădere în considerarea aspectelor ţinând de conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal.Periculozitatea infractorului trebuie evaluată inclusiv din perspectiva conduitei după săvârşirea infracţiunii şi a atitudinii procesuale. Inculpatul a adoptat o conduită procesuală incorectă, o atitudine de nerecunoaștere care relevă o veritabilă sfidare a organelor judiciare și trădează periculozitate.Conduita reprobabilă a inculpatului la adresa organelor de urmărire penală şi instanţei de judecată, dovedită inclusiv prin atitudinea față de celelalte acuzații ce i-au fost aduse face necesară executarea în detenție a pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare, pentru a se garanta realizarea funcțiilor procesului penal.Pe cale de consecinţă, chiar dacă, formal, ar fi fost întrunite cerinţele impuse de art. 91 alin. 1 lit. a-c din C.pen., periculozitatea inculpatului şi împrejurarea că încercat zădărnicirea aflării adevărului, prin recurgerea la declarații de martori mincinoase, care să combată aspecte evidente, rezultând din chiar procesul-verbal de constatare a infracțiunii și declarația de recunoaștere dată în cursul urmăririi penale, exclud posibilitatea de îndreptare a conduitei fără executarea pedepsei în regim de detenţie”, se arată în motivarea instanței clujene.Arestat preventiv înainte de sentința definitivăPână să fie pronunțată sentința definitivă de Curtea de Apel Cluj, Dănuț Resvanță a călcat iar pe bec. Supărat pe o consăteană, în timp ce se afla într-o mașină alături de copiii săi minori, a tras cu arma spre casa femeii, după care a fugit. I-a lăsat pe copii în grija bunicilor, iar mai apoi a încercat să se ascundă. A fost găsit însă de polițiști, iar când aceștia au vrut să verifice dacă a condus sub influența alcoolului, Resvanță a refuzat atât testarea cu aparatul etilotest, cât și prelevarea de probe biologice. Astfel, dacă ancheta nu va rămâne în adormire pe masa procurorilor, iar după trimiterea în judecată procesul să nu fie tărăgănat nepermis de mult pe rolul instanțelor de judecată încât să se ajungă la prescripția faptelor – nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, uz de armă fără drept, amenințare, conducerea unui vehicul fără permis de conducere și refuzul de la prelevarea de mostre biologice – Resvanță riscă încă o pedeapsă cu închisoare. În caz contrar, va ajunge să râdă în nas autorităților judiciare și să-și facă iar de cap.