Pavel Sângeorzan, în zodia ghinionului! Firma acestuia, Valsecmar, a rămas fără licența de exploatare în cariera din Anieș

În ultima vreme, Pavel Sângeorzan pare că a intrat în zodia ghinionului, dacă ținem cont de faptul că APM Bistrița-Năsăud a refuzat lunile trecute să îi emită acordul de mediu pentru firma sa Valsecmar care exploatează în cariera de marmură de pe Valea Secii – Anieș, iar în luna aprilie i-a expirat și licența de exploatare pe care o obținuse în 1999. În luna aprilie, ANRMPSG doar l-a înștiințat că nu mai are documentul necesar pentru ca Valsecmar SRL să-și poată continua activitatea în perimetrul respectiv.Drept urmare, Sângeorzan își caută acum dreptatea în instanță. Într-o primă fază a cerut suspendarea adresei transmisă de ANRMPSG și continuarea continuare provizorie a activității Valsecmar, cauza fiind judecată de magistrații de la Curtea de Apel ClujCă… pagubă iminentăAstfel, în motivarea acțiunii, acesta a susținut că avizul Agenției pentru Protecția Mediului este necesar doar pentru perimetrele în care se desfășoară efectiv activitate de exploatare, în condițiile în care că activitatea Valsecmar a fost sistată începând cu anul 2023, iar actul contestat nu analizează situația concretă a perimetrului și stadiul real al activității.Totodată, a mai arătat că “decizia de respingere a acordului de mediu a fost înaintată pârâtei odată cu cererea, că respingerea studiului de fezabilitate s-a făcut fără a fi luate în considerare prevederile licenței de exploatare, că reclamanta a stabilit și a achitat în mod corect taxa pe activitatea minieră și redevența minieră, că între momentul inițial al calculului rezervelor minerale exista o diferență rezultată din modificarea licenței pentru actul adițional nr. 4/2009, că produsul obținut din exploatarea zăcământului este «calcar industrial și de construcții», astfel că nu există nicio inconsecvență tehnică între denumirea substanței minerale și produsul exploatat, că nerespectarea salariului minim pe economie constituie o eroare materială, că autoritatea ar fi trebuit să solicite completări/clarificări, dacă documentația era incompletă sau neclară, că reclamanta a răspuns punctual la fiecare adresă ce i-a fost comunicată de către pârâtă, că în perioada 2023-2025 nu s-au efectuat activități de exploatare, că taxa nu este prevăzută ca o condiție pentru valabilitatea sau prelungirea licenței, că acordul titularului nu a fost solicitat, că nu s-a indicat nicio solicitare oficială pentru selectarea personalului sau derularea efectivă a programelor, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, că paguba iminentă constă în imposibilitatea exercitării activității, că adresa are drept consecință încetarea licenței, ceea ce afectează grav interesele patrimoniale ale societății și dreptul la muncă al angajaților, că paguba este una irecuperabilă și că reclamanta a formulat plângere prealabilă”.A fost doar informat că i-a expirat licențaDe cealaltă parte, ANRMSPG a solicitat în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, respingerea acțiunii, întrucât adresa atacată nu are caracterul unui act administrativ. Prin adresa respectivă, au arătat reprezentanții autorității de reglementare, Valsecmar SRL doar a fost informată că licența de concesiune a încetat la termen, aceasta nemaifiind prelungită, deci nu s-a dispus anularea licenței de concesiune, astfel că adresa atacată nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturile juridice dintre părți, ci are doar rol de comunicare/informare.Totodată, ANRMSPG a mai precizat că este inadmisibilă și solicitarea de continuare provizorie a activității, câtă vreme încetarea licenței a avut loc prin ajungere la termen. În plus, nu ar putea desfășura nicio activitate în condițiile în care nu are emis un act de reglementare, respectiv acordul de mediu de la APM Bistrița-Năsăud.Potrivit documentului ANRMPSG, firma lui Sângeorzan “nu mai desfășoară oficial” lucrări miniere de exploatare de 2 ani, activitatea acesteia fiind sistată pentru că nu a mai fost emis acordul de mediu, iar fără acest document  nu poate desfășura astfel de activități. Prelungirea perioadei de valabilitate a licenței de exploatare, mai arată ANRMPSG, este condiționată de depunerea unei documentații, însă documentația depusă de Valsecmar “nu a fost completă și conformă”.“(…) în speță este evident că în lipsa acordului/autorizației de mediu nu se pot desfășura activități miniere și că nu se poate vorbi despre o pagubă iminentă, în condițiile în care reclamanta a cerut sistarea activității”, se mai arată în documentul ANRMPSG.După ce a analizat actele depuse la dosarul cauzei, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de suspendare a adresei transmisă Valsecmar de instituția statului.“În speță, Curtea reține că adresa a cărei suspendare s-a solicitat nu este un act administrativ propriu-zis, întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice. În acest sens, se observă că adresa în discuție reprezintă un refuz al autorității pârâte de a dispune prelungirea licenței de exploatare. Încetarea efectelor licenței nr. 180/1999 au avut loc ca efect al ajungerii la termen a acestui act, astfel că efectul juridic se datorează modalității de care era afectat actul, iar nu refuzului exprimat prin adresă. Prin urmare, adresa este o manifestare de voință care nu schimbă absolut nimic în ordinea juridică – și dacă ea exista, și dacă nu, licența de exploatare oricum ar fi ajuns la termen.În continuare, curtea reține că art. 14 alin. (1) nu este aplicabil decât actelor administrative propriu-zise, nu și celor asimilate, cum sunt deciziile de refuz.În acest sens sunt, în primul rând, prevederile art. 14 alin. (1), citate mai sus, care fac referire la suspendarea executării actului administrativ unilateral. Or, prin utilizarea acestei expresii, de act administrativ unilateral, legiuitorul pare a se fi referit la actul administrativ propriu-zis, excluzând astfel actele administrative asimilate, cum ar fi refuzurile sau contractele administrative.În al doilea rând și mult mai important, suspendarea unui refuz este, juridic vorbind, un non-sens. Tocmai de aceea, la ultimul termen de judecată, instanța a pus în discuție, din oficiu, excepția lipsei de interes. Chiar dacă, urmare a admiterii excepției inadmisibilității, excepția lipsei de interes nu va mai fi soluționată, problema interesului își păstrează valoarea argumentativă și în ceea ce privește excepția inadmisibilității atacării unui refuz pretins nejustificat.Astfel, este de observat că dacă cererea de suspendare a efectelor adresei ar fi admisă, situația reclamantei ar rămâne aceeași, deoarece dreptul de exploatare a fost pierdut odată cu ajungerea la termen a licenței, iar suspendarea refuzului de a prelungi efectele licenței nu atrage, per se, prelungirea acestor efecte. Cu alte cuvinte, decizia autorității în sensul de a nu face ceva nu este de natură să schimbe ordinea juridică, care rămâne așa cum era și înainte, iar suspendarea unei astfel de decizii nu poate avea vreodată ca efect o modificare a ordinii juridice, în lipsa obligării administrației la a face ceea ce s-a cerut. Prin urmare, prin admiterea strict a capătului de cerere care vizează suspendarea, reclamanta nu poate obține niciun folos practic.Dacă este cert că pierderea valabilității licenței de exploatare este de natură să producă o vătămare reclamantei, acest lucru nu înseamnă că ea are interesul de a acționa, câtă vreme suspendarea nu este de natură să repună licența în termenul de valabilitate.În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv de a i se permite reclamantei continuarea provizorie a activității de exploatare până la soluționarea definitivă a acțiunii, curtea reține că, deși aparent accesoriu, acesta este, în realitate, un capăt principal de cerere. Și aceasta întrucât, după cum deja s-a arătat, suspendarea refuzului de a prelungi licența de exploatare nu are acest efect, câtă vreme vechea licență nu a încetat ca urmare a refuzului de prelungire, ci ca urmare a ajungerii la termen. Or, un astfel de capăt principal de cerere nu poate fi întemeiat pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și nu poate fi formulat în procedura suspendării unui act administrativ”, arată judecătorii în motivarea sentinței.În paralel, Sângeorzan a înregistrat încă un dosar pe rolul Curții de Apel Cluj, în care cere anularea adresei ANRMPSG. Cât succes va avea în condițiile în care respectivul document nu face parte din categoria deciziilor care pot fi anulate de o instanță de contencios, fiind de fapt o înștiințare, rămâne de văzut.